CCR a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea președintelui României. Guvernul va stabili noua dată a alegerilor, iar procesul electoral va fi reluat în integralitate

Prin tribunale ca prin viață | Trăiri și emoție la „Fiii satului”, satul copilăriei mele

Deja a devenit un obicei ca în prima duminică din luna august, în comuna mea natală, „Șușani” din județul Vâlcea, să fie sărbătoare mare. De 25 de ani, cu această ocazie se întorc copiii acasă și astfel a devenit o tradiție ca fiii și fiicele satului, plecați în toate colțurile lumii să se întoarcă acasă pentru a participa la sărbătoarea „Fiii Satului”, un eveniment emblematic de ziua comunei Șușani din județul Vâlcea.

După o pauză de doi ani, din cauza pandemiei, tradiția continuă și iată cu câtă bucurie și dăruire, tânărul primar al comunei Șușani, Tudor Constantin Daniel, împreună cu consilierii locali au organizat activități culturale și sportive pentru copii și adolescenți, oferind premii și diplome elevilor cu rezultate bune la școală.
Ca de fiecare dată, lansarea de carte este nelipsită în satul meu natal, ceea ce mă bucură foarte mult, deoarece este o plăcere pentru mine să știu ce oameni mari a dat comunitatea de unde eu vin societății românești și nu numai.

Dar asta nu este tot, deoarece anul acesta au fost premiate zece familii care au împlinit cincizeci de ani de căsnicie. Acesta a fost momentul cel mai frumos, deoarece și eu am acceptat invitația domnului primar și alături de un OM deosebit, profesorul Marian Nedelescu, am fost alături pe scenă pentru a înmâna 10 premii pentru aniversarea a 50 de ani de la căsătorie. O acțiune lăudabilă, deoarece are drept scop promovarea familiei și virtuților ei, reînnoirea jurămintelor, fiind o sărbătoare a dragostei și bunei înțelegeri în cuplurile care au rezistat probei timpului. Nu toate cuplurile reușesc să-și păstreze relația și dragostea, iar cele zece familii, fii ai satului, au avut parte de-a lungul anilor de multă înțelepciune, înțelegere și iubire. Ei sunt un exemplu sclipitor și demn pentru noi.

A fost un moment emoționant pentru mine să îi cunosc pe acești oameni și să le adresez câteva cuvinte. La fel de emoționant a fost și momentul în care m-am adresat consătenilor mei prezenți la eveniment. Trăirile și emoția pe care le-am simțit vin din iubirea mea față de casa părintească și din dorința mea de a nu se pierde autenticitatea, rădăcinile și de a rămâne  fiică a satului pentru totdeauna.

Un alt moment frumos a fost acela în care am întâlnit-o pe Doamna Doina Popescu, educatoarea mea frumoasă care a format generații întregi, care m-a învățat cum să mă joc, cum să mă port, cum să socotesc, cum să recit o poezie sau cum să povestesc. Chiar dacă au trecut peste patruzeci de ani de atunci, imaginea educatoarei mele o am și azi. Este mama Adelei Popescu, la fel de frumoasă și deșteaptă ca și mama, pe care o cunoașteți din emisiunea „Vorbește lumea” de la ProTV.

Întorcându-mă la respectul și recunoștința pentru dascălii mei, acest eveniment m-a adus aproape de Doamna Profesor Elvira Cârstea și de Doamna Profesor Vasile, două femei importante din viața mea și care au pus bazele devenirii mele de azi. Nu am cuvinte să le mulțumesc și le spun că vor rămâne mereu în inima mea.

De asemenea, m-am bucurat să îi revăd pe domnii profesori, Mihai Călugarițoiu și Marian Nedelescu, autori de cărți, oameni care au investit timp în cercetare și documentare cu privire la istoricul comunei Șușani, intelectuali care mențin vie istoria comunității noastre. Este o mândrie pentru mine atunci când știu că din satul meu natal au plecat pretutindeni în lume mulți oameni care au dus mai departe cu mândrie numele comunei noastre, Șușani.

Nu aș vrea să închei mica mea poveste fără să spun cât de fericită sunt atunci când întâlnesc câte un coleg de clasă, de școală, sau un prieten drag. Fie că au rămas în satul meu frumos sau au plecat departe de casă, știu doar un lucru, amintirile prind viață atunci când ne întâlnim și timpul se oprește în loc. Cam așa aș descrie în puține cuvinte aventura mea scurtă și de neuitat care s-a încheiat cu un alt moment deosebit la biserica din deal, care poartă hramul „Sfântul Dumitru” din Șușanii de Sus, un loc binecuvântat și cu multă încărcătură spirituală.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „Prin tribunale ca prin viață | Trăiri și emoție la „Fiii satului”, satul copilăriei mele”

  • Un articol superb foarte frumos și foarte interesant, cu imagini minunatei, splendide, doamnă ! Obiceiurile, tradițiile poporului român reprezintă unitatea de nezdruncinat a poporului nostru ! Mi-aduceți aminte de copilăria și de adolescența mea foarte frumoase ! Vă mulțumim din tot sufletul ,doamnă !
    !

  • „Șușani” din județul Vâlcea
    -din extremitatea sudica…
    (jos cenzura si mai continuam)

  • Un obicei frumos care numai la sat poate dainui, o traditie care ar trebui sa faca scoala, o cale singura pentru renasterea satului romanesc. Dar si un condei ce se lasa condus de o inima mare si iubitoare. Ce bucurie pentru dascalii satului sa vada an de an rodul muncii lor. Ce fericire ca mai exista oameni care cred in puterea si reusita educatiei. Dupa relatarea plina de farmec a satului Susani à doamnei Mihaela Olaru, propun titlul „Fiii si ficelé satului”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *