Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Prin tribunale ca prin viață | Vă cunoașteți drepturile dacă sunteți concediați?

Indiferent dacă intenționezi să te angajezi sau deja ești angajat în câmpul muncii, ar trebui să-ți cunoști foarte bine drepturile și obligațiile ce privesc concedierea și demisia. Or, în cele mai frecvente cazuri, acestea sunt ignorate la început, fiind eclipsate de bucuria de a găsi un job. Surprizele, însă, pot apărea la orice pas, motiv pentru care este bine să știți cum să  faceți față unor situații de risc dacă nu ești informat. 

Dar ce este concedierea?
Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă la iniţiativa angajatorului și poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Există două tipuri de concediere, așa cum am menționat, ultima împărțindu-se în concediere individuală sau colectivă. Despre acestea, Codul Muncii prevede următoarele:

1. Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului.
Articolul 61 din Codul Muncii prevede că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații:

  • în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară;
  • în cazul în care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile Codului de procedură penală;
  • în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
  • în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat. 

Art. 62. (decizia de concediere)

  • În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b) – d), angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii;
  • În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 247-252;
  • Decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.

2. Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului
Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.

Salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Este important să știți că prin concediere colectivă se înțelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu țin de persoana salariatului, a unui număr de:

  • cel puțin 10 salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați mai mult de 20 de salariați și mai puțin de 100 de salariați;
  • cel puțin 10% din salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 100 de salariați, dar nu mai puțin de 300 de salariați;
  • cel puțin 30 de salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 300 de salariați.

La stabilirea numărului efectiv de salariați concediați colectiv, potrivit alin. (1), se iau în calcul și acei salariați cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din inițiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana salariatului, cu condiția existenței a cel puțin 5 concedieri.

(1) În cazul în care angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective, acesta are obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, cu privire cel puțin la:

  • a) metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați;
  • b) atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați.

(2) În perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanților salariaților să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligația să le furnizeze toate informațiile relevante și să le notifice, în scris, următoarele:

  • numărul total și categoriile de salariați;
  • motivele care determină concedierea preconizată;
  • numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere;
  • criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
  • măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;
  • măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;
  • data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;
  • termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați.

Prin urmare, atunci când sunteți concediați aveți următoarele drepturi:

– Dreptul la preaviz

Salariatul are dreptul la minim 20 de zile lucrătoare de preaviz când este concediat, indiferent dacă este vorba despre un post de execuție sau de conducere, în cazul concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului (poate fi vorba de desființarea postului), dar și în cazul concedierii pentru inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului sau pentru necorespundere profesională.

Angajatorul nu poate obliga salariatul să renunțe la acest drept și nici nu poate oferi o compensație care să suplinească preavizul prevăzut de lege. Concedierea disciplinară poate fi dispusă fără acordarea unui preaviz, însă în acest caz este necesară parcurgerea unei proceduri obligatorii de cercetare disciplinară prealabilă.

De asemenea, salariatul arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală, poate fi concediat fără acordarea unui preaviz.

Dreptul la somaj

Dacă ești concediat ai dreptul la șomaj, dacă ai fost concediat din motive ce nu țin de prestația ta la muncă sau din motive imputabile ție. Adică în cazurile de concediere colectivă sau individuală cu desființarea postului. Dacă ai fost concediat disciplinar, atunci nu ai dreptul la șomaj.

Pentru a beneficia de șomaj, ai nevoie să îndeplinești următoarele condiții:

  • să fi realizat un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare înregistrării cererii la Agenția pentru ocuparea forței de muncă competentă;
  • să fii în căutarea unui loc de muncă;
  • să fii apt din punct de vedere fizic și psihic de a presta munca;
  • să nu ai un loc de muncă, să nu realizezi venituri sau, dacă realizezi venituri din activități autorizate, acestea să fie mai mici decât valoarea indicatorului social de referință „ISR” (la data postării acestui articol, valoarea ISR era de 525,5 lei);
  • să fii disponibil să începi activitatea în cazul în care găsești un loc de muncă;
  • să nu îndeplinești condițiile de pensionare.

Poți fi concediat dacă ești în concediu medical?

Dacă ești în concediu medical, legea prevede: concedierea nu poate fi dispusă pe toată perioada concediului medical, cât timp salariatul prezintă certificatul de concediu medical. Ca și excepție, se poate dispune concedierea unui salariat aflat în incapacitate temporară de muncă, în cazuri de reorganizare judiciară a unității sau a falimentului acesteia.

– Alte drepturi ale angajatului în caz de concediere:

Dreptul de a ataca decizia de concediere în instanță și dreptul la salarii compensatorii și la măsuri de combatere a șomajului.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *