România a câștigat meciul contra Ucrainei cu 3-0, în primul meci al grupei E de la EURO 2024

Procesele staliniste regizate de la Moscova au fost crezute tocmai pentru că erau regizate

Teatrul. Procesele de la Moscova, înțelegînd prin asta Procesele publice petrecute între anii 1936-1938, în cadrul Marii Terori, în care sub ochii jurnaliștilor străini, acuzații – lideri bolșevici de frunte – mărturiseau fără să clipească participarea la comploturi menite să distrugă Uniunea Sovietică, au stîrnit ulterior dezbateri despre cum de au fost crezute corecte de toți cei care le-au urmărit.

Un excepţional răspuns îl dă – cred eu – Arthur Koesler în „Zero şi infinitul”, variantă românească a romanului Darkness at Noon din 1940, tradus în franceză în 1945 sub titlul Le Zéro et l’Infini. Eu am citit varianta franceză înainte de 1989. După1989 s-a tradus la noi sub titlul Întuneric la amiază, editura Albatros, 1991.

Procesele au fost crezute tocmai pentru că au fost înscenate.

Dacă ar fi fost adevărate, mai mult ca sigur ar fi ridicat numeroase semne de întrebare, ivite din contradicțiile care subminează orice fapt din realitate. De la un capăt la altul, procesele au fost piese proaste de teatru, mostre ale ceea ce urma să fie, în perioada jdanovistă, aşa-zisul realism socialist. Ce caracteristici aveau aceste procese?

  1. Împărţirea maniheistă a lumii în răi absoluţi şi buni absoluţi.
  2. Îngroşarea forţată a trăsăturilor negative ale răilor, cărora nu li se acorda nici o circumstanţă atenuantă, prezentaţi pur și simplu ca niște monştri. Caractere tipice în împrejurări tipice. Acuzaţii trebuiau să fie nu numai nişte adversari politici ai lui Stalin, ai Revoluției, dar și ca niște criminali ordinari. Ei trebuiau să întruchipeze pentru spectator, Răul.
  3. Excluderea întîmplării, a slăbiciunilor de pe parcurs. De aici rescrierea biografiilor; a se vedea cazurile vechilor bolşevici devenind brusc călăi şi trădători. Procesele, ca şi operele reprezentative ale realismului socialist, răspundeau cetățeanului analfabet pe care se baza stalinismul, dispus să recepteze doar ceea ce era grosolan, primitiv. Pentru acest cetățean nuanța, subtilitatea, complexitatea lumii sînt simple bătăi de cap. Adevăr valabil pentru masele din orice orînduire, nu numai pentru masele din comunism.

*

Declarație. Din ziare: „Doftana nu mai există” de Lucrețiu Pătrășcanu, Ministru al Justiției:

„Doftana, vestita Doftană, a încetat să mai existe! În mod simbolic, desfiinţarea ei a fost hotărîtă pentru ziua de 1 Mai 1945, spre a coincide cu prima sărbătorire liberă a acestei zile, care nu o singură dată în lupta muncitorimii române a costat ani grei de puşcărie.

Cu desfiinţarea Doftanei nu dispare o simplă închisoare, în care atîţia luptători ai proletariatului, ai ţărănimii şi ai intelectualităţii din România şi-au petrecut anii tinereţii, şi-au ruinat sănătatea, iar unii şi-au lăsat chiar viaţa. Doftana a însemnat mai mult, Doftana a întruchipat timp de peste două decenii, teroarea, fascismul, cea mai sălbatică reacţiune, tortura – toate acestea îndreptate împotriva luptătorilor de frunte ai poporului român, în jertfa lor pentru progres, pentru libertate şi pentru democraţie.

Cuvîntul «Doftana» închidea în sine un întreg regim de apăsare, de silnicie, de cazne morale şi fizice.
Între noţiunea de teroare, de fascism, de sălbatecă reacţiune şi Doftana exista o indisolubilă legătură.
Această legătură este astăzi desfăcută, mai mult, pentru veşnicie ruptă.

În acest 1 Mai al libertăţii şi al adevăratei solidarităţi în muncă şi în luptă, cînd masele largi populare din România păşesc cu hotărîre pe drumul noilor aşezări în spiritul noilor vremuri, Doftana, oribila Doftană, cetăţuia foametei, a frigului şi a morţii, urmează să fie prefăcută într-o paşnică şi plină de soare casă de odihnă. Vor dispărea gratiile de la ferestre, încăperile vor fi aerisite, paznicii înlăturaţi şi, printr-o transformare radicală, vechile ziduri vor adăposti, în lunile de vară, oameni care, după o muncă istovitoare, şi-au cîştigat dreptul la o bine meritată vacanţă.
Doftana nu mai există. Doftana dispare sub semnul primului 1 Mai al libertății!” (Scînteia, 1 mai 1945)


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Procesele staliniste regizate de la Moscova au fost crezute tocmai pentru că erau regizate”

  • Domnule Ion Cristoiu
    Aici e o „nuanta”,se termina „nuantele”…
    Rau e rau chiar daca toti spun ca e „bine”…
    Anglo-saxonii spun „wrong is wrong even if everyone think is right”…
    Ce s-a intamplat in Rusia in 1917 sau in Romania din 1944 are niste cauze obiective,saracia extrema sau coruptia generalizata…
    Adica ce se intampla acum aici(coruptia generalizata) si ce va urma(saracia extrema)…
    Toata Stima Maestre Ion Cristoiu!!!
    Valentin-Ionut Constantinescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *