Profesorul Victor Dan Zlătescu, evocat în contextul pandemiei

Trăim, cu toții, avalanșa de știri legate actuala pandemie. Încet, încet vedem că este pus la îndoială un drept fundamental al ființei umane, „dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei”.
Așa este el trecut în istoria Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Mi-am amintit de figura profesorului Victor Dan Zlătescu, cel care s-a ocupat foarte mult de drepturile omului.
La data de 5 noiembrie 2020 s-au împlinit 20 de ani de la trecerea sa în eternitate.

Fiu al cunoscutului avocat Dobre Zlătescu, șef al Contenciosului General al Statului în perioada interbelică, și al Sofiei Zlătescu, născută Murgescu, într-o familie de vechi boieri moldoveni, Victor Dan Zlătescu este considerat fondatorul școlii moderne de drept comparat în România. Trimis în lagărul de muncă forțată de la Canalul Dunăre-Marea Neagră în anul 1952 pentru „probleme la dosar”, Victor Zlătescu absolvă Facultatea de Drept a Universității București cu diploma de merit în anul 1956 și Facultatea Internațională de Drept Comparat de la Strasbourg în 1971, obținând titlul de Doctor în științe juridice în 1972. În vasta sa carieră profesională, V.D. Zlătescu, membru titular al Academiei Internaționale de Drept Comparat de la Haga, a activat pe lângă cariera de profesor universitar printre altele ca judecător la Curtea Constituțională a României, judecător la Curtea Supremă a României, Șef de Secție și locțiitor de Președinte al Consiliului Legislativ, consultant șef al Arbitrajului Ministerului Minelor și Energiei Electrice precum și ca avocat. De asemenea s-a numărat printre fondatorii SNSPA, ai Universității Ecologice din București și ai Uniunii Juriștilor Democrați.

Pentru apropiați, ziua de 5 noiembrie este un moment trist, dar din perspectiva noastră este un bun prilej de a evoca o personalitate luminoasă, cu o operă vastă și un puternic impact în lumea epocii sale. Cu gândul la generațiile viitoare, care vor găsi în memoria bibliotecilor, a oamenilor și în spațiul online un adevărat tezaur de informații, studii și amintiri, este iar un prilej de satisfacție. Într-o viziune creștină, profesorul este în alt spațiu. Am avut prilejul să îl cunosc personal, apoi am vizitat casa în care a trăit profesorul.

Acolo erau amintirile familiei, obiectele din universul său de lucru, în special, de viață cotidiană în general, dar și soția sa, prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu, ce continuă activitatea organizațiilor înființate împreună. În afară de sufletele celor mai apropiați oameni, de coperțile de cercetări academice, numele său este regăsit în multe locuri.

Pe lângă Premiul în Drept Comparat, acordat anual de către Academia de Științe Juridice din România, atât Societatea Română de Drept Comparat, cât și Departamentul de Drept al Facultății de Administrație Publică din cadrul SNSPA, precum și un Amfiteatru al Universității Ecologice din București îi poartă numele.

După încetarea din viață, Asociația ce îi poartă numele, „Clubul de la Cheia–Victor Dan Zlătescu”, s-a remarcat atât pe plan național, cât și internațional prin activitatea de formare continuă și de cercetare în Domeniul Dreptului Comparat, al Dreptului International și al Drepturilor Omului, organizând de mai bine de două decenii cursurile Universității Internaționale de la Cheia, destinate practicienilor și teoreticienilor din toate ramurile dreptului.

…Parcă îl văd și acum în sala Gafencu de la Ministerul Afacerilor Externe, la impunătorul prezidiu alcătuit în data de 24 brumărel, cu ocazia Zilei Națiunilor Unite. Era acolo în calitate de președinte al Asociației pentru Națiunile Unite din România (ANUROM). Eu eram în sală, ca reporter acreditat la Ministerul Afacerilor Externe din partea Agenției Naționale de Presă AGERPRES. Fiecare cu misiunea lui. Nu aveam măști, nu era pandemie.

Mai multe date despre viața și opera profesorului se găsesc la următoarea adresă:
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com/2020/10/25/cu-gandul-la-profesorul-victor-dan-zlatescu/

Acum ne pregătim de 10 decembrie, Ziua Internațională a Drepturilor Omului, o sărbătoare pentru care profesorul se implica trup și suflet. Sperăm să putem evoca figura sa și cu acest prilej, 10 decembrie 2020.