PSD trebuie (și vrea) să piardă alegerile parlamentare

Cum bine remarca, pentru prima dată, un deputat al UDMR, anul 2024 va fi unul cu totul special. Este anul în care se suprapun toate alegerile – europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale. Sincer, nu știu cum se va putea organiza o asemenea desfășurare de forțe și nici ce efect va avea asupra psihicului unui alegător chemat de patru ori la urne în decurs de 6 luni, aș paria, însă, că acela care își va juca bine cărțile, va câștigă tot. Întrebarea este doar cu ce marja și cu ce posibilitate de manevră.

PSD a avut un singur președinte în cei 30 de ani de la Revoluție. Ai zice că se află în față unui zid de netrecut, că duce lipsa de lideri charismatici, că există, în subconștientul popular, un refuz fundamental pe care nu îl poate depăși. O să îmi spuneți că a lucrat, în unele cazuri, o forță ocultă și că în mod sigur Mircea Geoană, dar poate și Adrian Năstase au fost văduviți de victoria lor. Foarte posibil. Rezultatul este însă că PSD n-a văzut Cotroceniul decât în calitate de invitat din 2005 încoace.

Am presupus că situația îi convine, pentru că asta i-a permis să se mențină la guvernare, jucând un rol dublu de „și călare, și pe jos”, adică și la putere și în opoziție. Postura a devenit foarte inconfortabilă din momentul în care Republica a devenit prezidențială, prin violarea repetată a Constituției.

Poziția PSD în acest moment nu este dintre cele mai fericite. Într-un proces de „reînnoire” care nu duce nicăieri, în criză de lideri, aflat de prea multă vreme la guvernare și după ce și-a bătut joc de două victorii strivitoare, în USL și pe cont propriu în 2016, PSD riscă să se dezintegreze pe modelul socialiștilor francezi, care abia au mai intrat în Parlament după ce au dominat scenă politică de la Mitterand la Hollande.

O victorie pe 6 decembrie i-ar fi fatală. În primul rând, ea ar fi fragilă. Nu crede nimeni că PSD va lua peste 50%. Or, într-o interpretare care, deși nu respectă spiritul, se află totuși în litera Constituției, președintele poate să nu îi acorde mandatul de a formă guvernul, ceea ce în mod sigur Iohannis va și face. Ar urma o criză politică prelungită care ar conduce oricum la crearea unei majorități parlamentare fortuite, fără PSD. Și chiar dacă această majoritate s-ar formă în jurul PSD, ar urma patru ani de hărțuiri, crize, circ.

În schimb (și din păcate), acestea sunt vremuri ideale pentru a te afla în opoziție. După tăvălugul pandemiei va urmă o criză economică fără precedent. Cel care se va află la guvernare va deconta crunt.

Orizontul 2024 va rămâne, însă, incert dacă PSD rămâne pe linia pe care și-a trasat-o acum. Cei trei candidați la funcția de prim-ministru citați de Marcel Ciolacu nu fericesc pe nimeni. După părerea mea (și rămâne o părere personală, nu dau sfaturi nimănui) singurul nume pe care ar fi putut să îl avanseze este cel al Gabrielei Firea. Sau poate acesta e un indiciu în plus că PSD nu vrea să câștige aceste alegeri.