Punctul terminus a fost atins: 620 de noi cazuri la nivel național. Blamat, jignit, acuzat că este unicul vinovat pentru evoluția pandemică, poporul și-a îndeplinit misiunea

Timp de un an am trăit toți, autorități, pe de-o parte, și populația, pe de altă parte, într-o convenție: reprezentanții statului au impus diverse restricții, pentru a depăși această pandemie. Aceste restricții aveau un punct terminus: reducerea cazurile (infectărilor) până la un nivel considerat lipsit de relevanță pentru un organism imens – populația întregii țări. Aceasta era convenția, deşi convenție nu este un cuvânt potrivit, presupunând, în esență, un acord al părților. Din câte știu, poporul nu a fost întrebat, dar, în numele unui Bine Comun, superior, în percepția unora, voinței majorității, să admitem că am funcționat într-o convenție.

Ei bine, acest punct terminus a fost atins: 620 de noi cazuri la nivel național. Deși blamat, jignit, acuzat că este unicul vinovat pentru evoluția pandemică, poporul și-a îndeplinit misiunea. A respectat măsurile și pandemia este la sfârșit. Contractual, ar fi trebuit să ne întoarcem la normalitate. Normalitate înseamnă libertate, necondiționată de alte măsuri și fără să aibă atârnat de grumazul, și așa firav, bolovanul numit „rată de vaccinare”. Convenția era simplă, nu conținea acest parametru, vaccinare, dar nu a fost respectată de către autorități. Scenariul verde, galben, roșu, sunt niște convenții folosite pentru a înțelege măsurătorile folosite, nu reprezintă realitatea. Libertatea nu are grade: verde, galben sau roșu. Sunt pur și simplu niște culori, corelate cu indici de infectare, x la mia de locuitori, și aceștia modificați din motive non-medicale, în funcție de interese și persoane. Dar, chiar și așa, acești indicatori, oricât de lipsiți de justificare medicală, au fost atinși. Rezultatul nu este libertatea, ci un „scenariu verde” care nu este altceva decât o cușcă mai mare. 50%,30%, program de voie pentru circulație mărit cu o oră sau un minut.. Aceste restricții, mai mici sau mai mari, întinderea lor este irelevantă, reprezintă o fracție din ceea ce am avut. Sau poate aceste scenarii ne ajută să înțelegem „noua normalitate”.

Într-un proces accelerat de autodecredibilizare, autoritățile, specialiștii, experții, eroii, cioclii, responsabilii de serviciu, după ce un an întreg au glorificat terminarea pandemiei prin lipsa de infectați, acum anunță reîntoarcea la normalitate numai prin vaccin. Cine vă mai crede? Poate după ce se vaccinează românii, apare nevoia de doza a treia. Sau poate de a șaptea, nu? Și, uite așa, normalitatea, cea fără adjective cu iz de nou, devine o fata morgană. O himeră colectivă.

Poate totuși scăderea este datorată campaniei de vaccinare. Nu cred! Procentul de vaccinare este prea mic, iar scăderea numărului de infectări prea mare, deci nu. Vă dau și un exemplu: județul Botoșani. Deși acest județ are rata de vaccinare cea mai mică (sau pe acolo), are o un indice de infectare foarte mic (0,32), mult mai mic decât în județe mai…maratoniste.

Şi atunci? Care este explicația? Imunizarea naturală. Știu că OMS a înlăturat această posibilitate de imunizare, dar, oricât de atotputernică li se pare unora această organizație, nu poate modica legi naturale. Nu e problemă, se mulțumește să le modifici pe cele ale bunul-simț..

Imunizare naturală colectivă. Blasfemie totală, în epoca unui maraton vaccinist. Știți, imunizarea ar lăsa fără pâine toată injectocrația, deci nu…

În concluzie, acest scenariu verde nu este normalitate, este o cușcă mai mică, galbenă, schimbată cu una mai mare, verde. Drept urmare, nu pot pica în admirație și extaz pentru încă o oră de plimbat în curte. Nu. Nu se poate să introduci pe ușa din dos un nou criteriu – rata de vaccinare – și să te aștepți ca încrederea să rămână intactă.

(Sursa: Facebook Ana Iordănescu)