Raportul MCV pe Justiție confirmă: Klaus Iohannis sfidează Deciziile Curții Constituționale din România cu sprijin de la „elitele” Comisiei Europene

Sunt Jupân: am și slugi, am și Stăpân 

A sosit, probabil, vremea ca România să urmeze exemplul britanic și să pregătească o alternativă Roexit la teatrul grotesc care a devenit Uniunea Europeană-  un proiect generos al națiunilor europene, confiscat în prezent de sinistra triadă Jean Claude Juncker (CE)- Frans Timmermans (CE)- Antonio Tajani (PE) și de proprietarii lor, o „confiscare” care va continua, evident, pe mandatul Ursulei von der Leyen. Aceasta fiindcă publicarea Raportului pe Mecanismul de cooperare și verificare (MCV) al Comisiei Europene dezvăluie în clar de unde își extrage președintele Klaus Iohannis energiile pentru a sfida Deciziile Curții Constituționale (CCR): direct de la cercurile de „inițiați” ale Uniunii Europene (UE) care, pe mandatul Juncker- Timmermans, au mafiotizat decizia politică în ceea ce privește Estul Europei (în general), și România, în special.  Raportul pe Justiție pentru România își arogă libertatea să atace Decizii ale Curții Constituționale (o Curte constituită din specialiști în Constituția României), printr-un document întocmit (potrivit ex-președintelui CCR, Augustin Zegrean) de funcționari ai Comisiei Europene care nu au nici măcar pregătire de juriști și care primesc „informații despre România” prin ONG-uri tefeliste.

Mândrele râdea de mine, că aveam Raportu’-n vine

Cum numești un subsol plin cu raportori pe Justiție ai Comisiei Europene? În mod normal, îl numești „pivnița de vinuri a președintelui Comisiei”, luxemburghezul Jean Claude Juncker, iar șirul incredibil de informații eronate sau (auto) cenzurate din Raportul MCV confirmă că „grafica” documentului a fost realizată într-o stare de fericire plenară, integral pentru satisfacerea unor site-uri „rezist” din România- cunoscuta Divizie Copy-Paste a Diviziei Presă. Așadar, potrivit lui Zegrean, „raportorii UE” pentru MCV nu sunt biblioteci juridice pe două picioare flaușate, ci doar niște omuleți cu grija zilei de mâine, care înfulecă burgeri în pauza de masă, care au probabil Contracte de muncă de Zero Ore (sunt chemați la serviciu doar când e nevoie de ei) și care se întorc la birou cu sosuri pe cravată, ca să gestioneze e-mail-uri primite de la alți umili: membrii unor grupuri „rezist” ale României. Neo-marxismul agresiv promovat de vârfurile UE au transformat proiectul Uniunii într-un spital de boli nervoase și l-au condus într-o zonă periferică a democrației „adaptate”, unde roboțeii de la Comisia Europeană emană pe hârtie considerații cu sos de burgeri pentru România, cu aceeași dezinvoltură cu care, în 1944, soarta României era scrisă pe un șervețel folosit, într-un restaurant, la tratativele între Sovietici și Aliați.

Frunză verde de mohor, mă vrea Țara dictator

Klaus Iohannis are în prezent, în rețeta sa de „om politic”, toate ingredientele unui dictator de succes: cere desființări de partide politice, ignoră și ascunde mașinațiunile de Stat Paralel prin care adversari politici au fost eliminați, se implică în căderi de guverne, ignoră Deciziile CCR, ignoră că România nu are ambasadori în state tradițional- aliate (precum Israel), se comportă ca lider nedeclarat al huliganilor „haștag rezist”, demite magistrați, se „ocupă” veninos de Secții speciale pentru anchetarea infractorilor din magistratură, cere anchete la Jandarmerie.

Klaus Iohannis și consilierii săi au distrus solemnitatea actului de guvernare într-o țară care credea până în 2015 că Ion Iliescu a fost dezastrul maxim ce putea fi atins pentru prestigiul său intern și extern.

Ce-am iubit la viața mea: ies cu Carmen la Șosea

Pe de altă parte, Iohannis este un personaj politic „în mișcare”: demite Guvernul la București și călătorește lung spre petreceri din Bruxelles și Tokio, fiindcă i se „terminaseră” problemele din țară. Servil, ca și despot mai mic la umbra unui dictator mai mare, Iohannis aderă la toate enormitățile înscrise în Raportul Uniunii Europene pe Justiție și care induce, ca bizarerie, „implicarea politicului” în Justiția din țară. România are, însă, de unde învăța abuzarea ideii de Justiție: direct de la Parlamentul European și Consiliul UE, care au ales-o în 2019 pe „penala” și controversata Laura Codruța Kovesi ca Procuror Șef al Parchetului European, prin „negocieri politice”. Ce mai rămânea din solemnitatea actului de Justiție la UE, într-o astfel de situație? Doar întrebarea: „Câtor „oficiali europeni” care au sprijinit-o, le va fi recunoscătoare Laura Kovesi după numire și cum va proceda ea dacă vreunul din acești oficiali va deveni cândva un acuzat într-un dosar penal al Parchetului European?

Voir CCR et après mourir

Dacă în 2019, în Marea Britanie activiștii- anarhiști „de mediu” de la Extinction Rebellion (cu lideri finanțați prin Soros, Greenpeace, European Climate Foundation ș.a.)  au blocat în câteva luni străzi, piețe, instituții publice sau stații de metrou, în România, „micul anarhist” Klaus Iohannis țintește spre blocarea unor instituții fundamentale ale Statului Român post-decembrist, cum ar fi Curtea Constituțională, CCR. Un „multilateralist” ( a se citi „globalist”) precum Iohannis, care suportă greu îngrădirile Constituției, s-a mai văzut și prin alte decoruri:  spre exemplu, unii magistrați de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) ignoră CCR și trimit mai nou „sesizări” la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care ar trebui să le spună „dacă trebuie sau nu” să respecte legea și Constituția României. Iar la CJUE este președinte „federalistul” Koen Lenaerts.

Du-ne, Doamne și ne lasă, unde-i Justiția- acasă

În anii ’50 , lumina pentru unii judecători din România, venea de la Răsărit. Azi, lumina pentru unii judecători din România vine de la Apus, care e tot un fel de Răsărit, dar este pe invers. Întâmplător sau nu, președintele CJUE, Koen Lenaerts este un „federalist”, adică un produs de think-tank ce se opune „naționalismului”, respectiv „statelor naționale” conduse prin „Constituție”- concepte în general greu de asimilat pentru unele „elite globaliste” care împing spre federalizarea sistemului legislativ european și a UE, eventual cu un Guvern unic al Europei de tip „Big Brother”. Dealtfel, în februarie 2017, premierul britanic  Theresa May anunța public dorința Regatului de a părăsi jurisdicția CJUE (acolo unde judecătoarelor de la ICCJ le place atât de mult) „cât mai curând posibil”, în urma agresivității publice a lui Lenaerts, care vedea CJUE (cu membri „numiți” și nu „aleși” de națiuni) implicată chiar și în tratativele Brexit, după un „model” consacrat de un ONG finanțat prin Soros, care ceruse și obținuse în instanță dezbaterea Brexit la Parlament, adică într-un loc unde se știa precis că Brexit va rămâne blocat.

Scriu sondaj sau trag un „crack”, simt pe Klaus în stomac

Așadar, Klaus Iohannis și ce a mai rămas din Justiție, cu un minister care nu mai are nici conducere (fiind sub revocare prin CCR), au pornit „campania de toamnă” anti- Curte Constituțională. Sunt fapte publice, surprinzătoare, revoltătoare, care însă, în opinia unor jurnaliști afectați diviziei Presă, nu influențează „charisma” președintelui Iohannis. Spre exemplu, la Antena 3 (un canal de televiziune care prin „Știrile” sale a devenit o rudă mai prost acoperită a postului devenit „bugetar” Realitatea TV), s-a  ajuns că „analiști militari” apropiați serviciilor lansează sondaje personale în care Iohannis ajunge la 45% din opțiunile de vot: un procent nu foarte îndepărtat de cel care era „obținut” cândva de fostul președinte comunist, Nicolae Ceaușescu. E pohta ce-a pohtit a oricărui Sistem Paralel din presă, la care au trudit prin flancuri atâtea echipe de magistrați și ofițeri de informații din Republica Procurorilor, România: așadar, la Antena 3, cca 45 de oameni din 100 sunt de acord ca Iohannis să călătorească în continuare pe banii contribuabilului fără scop și rezultate, și să urce cu bocancii pe „înălțimile” Justiției. Altfel spus, partea „haștag rezist” din presa mioritică a constatat o evoluție: România nu mai este cea mai săracă țară din UE, ci cea mai săracă agenție de turism din UE.