Rebela Anca Georgescu: ,,Vreau să am libertate totală”

Comentatorii artelor vizuale încearcă, de obicei, în prezentările lor să îi plaseze pe creatori într-o grupare, într-un curent. Protagonista de astăzi, Anca Georgescu spune : ,,Vreau să am libertate totală”. Cu alte cuvinte, este mai greu, dacă nu imposibil să îi găsim un loc anume, legat de stil sau orientare.

   Să o cunoaștem pe invitata noastră de astăzi:

-Vă rugăm să vă prezentați pentru cei care nu vă cunosc.

-Mă numesc Anca Georgescu, originară din București, locuiesc de puțin timp în Timișoara și sunt absolventă a liceului de artă Nicolae Tonitza și a Universității Naționale de Artă Nicolae Grigorescu, cu specializare încă din liceu pe grafica de șevalet. Recent am absolvit și modulul pedagogic în cadrul Universității de Artă și Design Cluj Napoca în ideea că poate voi preda. Nu fac parte din nici o organizație artistică poate pentru că nu cred că am ceva… „filosofic și de substanță” de exprimat prin artă. Sau poate sunt prea introvertită să mă popularizez, chiar într-o eră a autopromovării aproape narcisiste. M-aș „eticheta” ca ilustrator mai degrabă decât artist grafic.
Singura expoziție la care am participat până anul acesta este seria de București în Bandă Desenată organizată de Muzeul Bucureștiului, expoziție de grup de tip participativ/concurs, desfășurată pe parcursul a mai multor ediții anuale. De curând am renunțat a mai lucra în domeniul jocurilor pe mobile/computer pentru că nu mai performam probabil din lipsa de motivație de a mă perfecționa pe acest domeniu. De cum am absolvit facultatea, am lucrat în domenii non-artistice care de altfel nu mi-au lăsat timp de proiecte personale sau măcar depresurizare artistică, să zic așa. Prin urmare, am reluat contactul cu cerneala și hârtia după ce am decis să nu mai insist în ce făceam înainte.
Chiar dacă par inactivă din punct de vedere al bifatului în portofoliu, nu sunt. Însă nu am fost și nu sunt activă în țară pentru că întâmplător abordez și o nișă artistică privită cu suspiciune și o doza de dezgust (pe plan local) – arta erotica – ca referința Mihály Zichy și chiar Klimt – doar 2 exemple… Deși aveam idee de abordările „clandestine” ale multor maeștrii și artiști, gen cele 2 exemple de mai devreme, doar târziu am realizat spre ce stil din arta erotică mă îndreptasem. Asta e. Când pică piesa de puzzle în locul potrivit, acolo stă, rămâne.
Am zis întâmplător, pentru că multe lucruri începute din amuzament sau în glumă tind să se permanentizeze (mai ales când „se aliniază planetele”, ca sa zic așa). Nu intru-n amănunte pentru că deși îmi ocupă cel mai mult timp și este satisfăcător, e de povestit/explicat poate și justificat; nu-mi doresc neclarități, că prejudecăți sunt destule.

-Cum  a fost pentru dvs 2023? Ce așteptări aveți de la anul artistic 2024?
-Nu aș defini trecerea timpului prin „cum a fost 2023 și ce va fi în 2024” dintr-un simplu motiv: totul e în schimbare. Adevărat că e util să tragem niște concluzii și să ne facem un plan. În mod cert continui cu ce am făcut până acum. Și e pe cale o colaborare cu un prieten, în principiu să ne facem mai vizibili ca să… vindem ceea ce creem ca până la urmă asta e măsura palpabilă cât și ca să trăim. Pot spune ca anul ăsta am aplicat pentru expoziția-concurs Art Movements susținută de UAPR, prima de felul acesta pentru Uniune. Poate și în viitor. Acum în iarna la expoziția-concurs de grup „Winter at the Castle” Hunedoara, cu 2 lucrări acceptate. Restul gravitează în jurul expozițiilor din afara țării.
Cum spuneam și la început, ce creez nu poseda vreo idee și frământare anume, dar nici nu creez doar ca să nu zic că stau degeaba. Sunt prea prozaică să am vreo afinitate pentru subtilități, probabil asta e motivul pentru care ilustrativul s-a lipit de mine. Modul meu de lucru este rezultatul studiului să zicem academic. Lucrez din imaginație. Fără referințe. Cam indiferent de tehnică sau medium. Motivul – vreau să am libertate totală când „îmi tună” să desenez, nu sa mă poticnesc pentru ca „nu-mi iese ceva și am nevoie de poze”. Asta nu însemnă că la absoluta nevoie nu mă documentez. Nimeni nu poate știi tot.  Lucrul după model viu e alta abordare, total dezirabilă însă din ce în ce mai rar întâlnită din diverse motive; totuși sta la baza structurii și studiului artistic.
Îmi doresc cât mai multe șanse de a fi vizibil, șanse egale și transparență. Suntem prinși între două idei – dreptul de a te exprima artistic indiferent ce… emani și educația vizuală făcută publicului la care ar trebui să contribuie toți cei avizați din domeniu. Și între ciocan și nicovală apar nișe cu public fidelizat, contributor sau nu…

-Mulțumesc frumos pentru răspunsuri. Multe lucrări care pun probleme privitorului. O foarte interesantă abordare a realității.