Recep Tayyip Erdoğan la 70 de ani

De ziua sa, într-un discurs din cadrul Administrației Prezidențiale, RTE a anunțat încheiat secolul Turciei și deschiderea unui nou secol pentru turci. Motivația sa este că lumea s-a schimbat și evident și Turcia se schimbă. Pentru RTE a-și face campanie de la pupitrul Administrației Prezidențiale este ceva normal atât timp cât este și președintele țării dar și președintele partidului. Evident și șeful guvernului. În opinia sa, Turcia este o țară independentă și democratică. Ca atare, după discursul său de azi în care explică importanța alegerilor locale cât și faptul că acestea trebuie să fie câștigate de către partidul său, mi-am propus să-i creionez un mic tablou sărbătoritului de azi.

Președintele turc împlinește azi 70 de ani. Este o vârstă importantă iar rolul acestuia în istoria Turciei dar și influența sa în relațiile internaționale nu poate fi trecut cu vederea. Este o personalitate importantă care este și va fi dezbătută de istorici, evident cu bune și cu rele. Pentru unii un erou, un lider care a readus Turcia în G20, care a dezvoltat infrastructura țării așa cum nici nu se visa iar pentru alții, un dictator, un asupritor al drepturilor omului și al libertății de exprimare. Așadar, cine este RTE? De unde a apărut, cum s-a instalat la putere (aș spune eu definitiv) și care este scopul său?

Câteva idei despre RTE până să devină cunoscut lumii întregi:

S-a născut la Istanbul în 1954 pe 26 februarie. Familia sa originară din Rize s-a mutat la Istanbul, tatăl său fiind marinar. Acesta a crescut în cartierul Kasımpaşa din Istanbul pe strada Piyale Mumhanesi nr.34 (coincidență sau nu, 34 este numărul distribuit Istanbulului). A absolvit școala de stat din cartier iar liceul Imam Hatip (teologic) în 1973. Din biografia sa oficială aflăm că a absolvit Facultatea de Științe Economice și Comerciale a Universității Marmara în 1981. (s-au scris câteva cărți centrare pe ideea că nu ar avea studii superioare iar contestatarii l-au somat să-și publice diploma prin care să închidă subiectul). Ca majoritatea băieților turci, acesta a fost și este pasionat de fotbal. A jucat des fotbal în tinerețe iar conform mărturiilor sale, tatăl lui nu l-a lăsat să se dezvolte în această direcție. S-a implicat activ în cadrul Uniunii Naționale a Studenților turci, a fost ales președinte al filialei de tineret din Beyoğlu. Din această poziție, după ce partidele au reprimit dreptul să existe după lovitura de stat din 1982, acesta a intrat în Partidul Bunăstării iar din 1984 a devenit președintele districtului Beyoğlu (pentru cei interesați este cartierul unde se găsește Piața Taksim, Turnul Galatei, etc).

Pe 27 martie 1994 a fost ales primar al Istanbulului. La sfârșitul anului 1997 a fost arestat după ce la un miting la Siirt a recitat o poezie a lui Ziya Gökalp  scrisă în 1912 (Minaretele sunt baionete, domurile sunt coifurile noastre, Moscheea este cazarma noastră, credincioșii, infanteriștii. Armata divină așteaptă credința mea, Allahu Akbar, Allahu Akbar.)

După ce a fost eliberat din închisoare s-a deplasat la Rize. A construit o casă în Güneysu, o casă la fel ca ale celorlalți vecini (vezi foto, arhivă personală).

Casa nu a fost folosită nici o săptămână în cele peste trei decenii de când a construit-o, dar în zonă circulă ideea că este de-al nostru. Nu este palat, ci o casă normală. de Pe data de 14 august 2001 înființează partidul AK. A fost ales președinte de către Consiliul Fondatorilor. Anul următor ajunge la putere cu o majoritate lejeră în Parlament, 363 de deputați. Având interdicția de a candida la alegerile din 2002, candidează în 2003 la alegerile de reînnoire în provincia Siirt (tocmai unde fusese arestat în 1997) după ce interdicția împotriva sa fusese anulată. În provincia Siirt, locul părinților soției sale, Emine, primește 85% din voturi.

Din 2003 prim ministru, din 2014 președinte, conduce Turcia cu mână forte de 21 de ani. Unii dintre regi nu au asemenea mandat. Pentru că nu avea dreptul la mai mult de trei mandate ca și premier, a creat cadrul juridic de a conduce Turcia din postura de președinte.

Putem aprecia că Turcia sub Erdoğan este complexă iar analiza acestei țări mari (locul 37 în lume după mărime) se poate face plecând de la politica internă și cea externă. Doar că de multe ori, aceste două direcții s-au completat, ciocnit și au produs evenimente dramatice. În fond ce tip de lider este RTE?

Ne-a arătat în cei peste 20 de ani că știe să sufere când este nevoie, că știe să încaseze dar și că știe să livreze. Ne-a demonstrat că nu rămâne dator. Carismatic, și-a dezvoltat ideologia pe lucruri simple centrare în jurul religiei sale. Modelul său este Imperiul Otoman iar nostalgia pentru ceea ce a reprezentat acel colos  este farul său călăuzitor. Nu întâmplător au apărut filme și seriale care sunt centrare pe faptele de bine înfăptuire de liderii Imperiului Otoman.

Pentru a ne referi la RTE ne raportăm obligatoriu la Mustafa Kemal. Evident, mulți lideri politici îi separă pe cei doi doar că ei reprezintă pentru Turcia două direcții diametral opuse. Mulți dintre europeni îl cataloghează pe Mustafa Kemal Atatürk ca la un lider care i-a scos pe turci din evul mediu și i-a adus în epoca contemporană. Ca omul care a desființat Califatul, a schimbat alfabetul și a impus o serie de reforme în încercarea de a face din noua Republică Turcia un stat pe construit pe valori europene. Doar că turcii nu sunt europeni!

Între 1920 și 1930 au existat 18 rebeliuni împotriva lui Atatürk. A ieșit cu bine din ele dar pentru o mare parte a turcilor (cei care-l sprijină în mare măsură pe RTE azi) Mustafa Kemal i-a dezrădăcinat de tradițiile, de valorile și viziunea lor. Pentru RTE, scopul său este de a face din Turcia o mare putere în Orientul Mijlociu care să rivalizeze cu Marile Puteri. Națiunile care au consolidat mari imperii nu uită acest lucru și tind să continue să caute pârghiile pentru a reveni unde erau în alte perioade. Și ce este rău în acest demers pentru turci?

Cu o educație centrată pe islam și pe crezul că turcilor le trebuie insuflate valorile pe care s-a bazat Imperiul Otoman, RTE a condus Turcia în primele mandate de pe o poziție în care perora apropierea de valorile europene, integrarea în U.E. și transformarea Turcie într-o democrație de tip occidental. Evident, nu s-au întrebat prea mulți cum poate islamul să fie compatibil cu democrația de tip occidental, cum poate un stat în care armata este garantul statului să funcționeze pe aceleași principii. Și multe alte probleme de acest tip.

Eficiența lui RTE în primele două mandate nu poate fi contestată. Reforma economică, ștergerea a șase zerouri, o liră puternică, intrarea în G20 și multă, multă strategie în care instituțiile statului să fie schimbate după dorința sa dar și prin creionarea unor pârghii care să se plieze pe mișcări văzute reformatoare de către SUA și U.E. iau permis să adoarmă vigilența occidentului și în același timp să se consolideze intern.

În doar un deceniu, RTE a demontat secularismul lui Atatürk fără milă. A saturat sistemul politic și cel de învățământ cu principiile rigide ale islamului conservator. Practic a îndepărtat vizibil Turcia de occident. Și cum ar putea Turcia să se integreze într-o lume de care este străină? Pentru turcii care au învățat la istorie că au fost aproape să cucerească Austria și au controlat mare parte din Europa de Sud-Est de ce ar trebui ei să se adapteze civilizației europene?

Azi în Turcia cetățenii care nu se identifică drept musulmani practicanți, cei afiliați islamului conservator sunnit sunt discriminați. Este parte din baza ideologică a sa în care se exprimă destul de des pe ideea că suntem noi, împotriva lor! A celor care nu sunt cu noi. Un alt aspect interesat este că dacă Atatürk a luat puterea ca general de armată, RTE a venit în mod democratic la conducerea țării. Acest fapt a divizat Turcia atât de mult încât cetățenii de azi sunt atât de radicalizați încât jumătate de țară este de acord cu RTE iar cealaltă, împotrivă.

Pentru Turcia de azi cât și pentru cea din secolul XX nu există democrație de tip occidental. Președintele nu poate fi criticat deoarece un articol din Codul Penal (nu RTE l-a introdus, dar l-a menținut) îl pedepsește pe cel care aduce prejudicii de imagine președintelui! Nu poți spera ca Turcia să fie un stat pe model occidental. Există o altă civilizație și o altă mentalitate. Acestea se construiesc în timp iar construcția nici nu are de gând să înceapă.

Mandatul lui RTE poate fi catalogat ca o luptă pentru menținerea la putere. Iar în Turcia lupta pentru a te menține este foarte complexă și dură. Așezată într-un context geografic foarte alambicat, cu război la graniță de foarte mulți ani, cu sisteme politice de cele mai interesante, cu peste 5 milioane de imigranți, RTE a trebuit și a reușit să se mențină la putere.

Evident că în această luptă de a se menține a trebuit să elimine competiția. Așa că a erodat cât de cât mecanismele democratice de control începând cu mass-media și tribunalele. RTE a câștigat alegerile în mod democratic dar a învățat din trecut. Așa că, după ce a câștigat alegerile a devenit tot mai autocrat. Primele măsuri au fost în sensul că scena politică nu mai oferă aceleași șanse tuturor. Nu putea lăsa puterea să-i scape din mână! Strategia sa a fost de victimizare. A fost arestat, i s-a interzis să candideze. Persecutat de sistemul anilor ”90, ca victimă, cu părere de rău se vede nevoit să-i suprime pe cei care i-au subminat autoritatea. Pentru oamenii de afaceri a introdus un audit financiar motivat politic care s-a soldat cu arestarea disidenților, oamenilor de cultură și a jurnaliștilor.

Un paradox îl reprezintă faptul că în Turcia, chiar dacă alegerile sunt libere ele au devenit tot mai inechitabile.

Crescut în anii ”50 în Kasımpașa pe când Turcia era o țară săracă din lumea a III-a, într-un cartier muncitoresc pe malul Cornului de Aur, dorința de a se realiza și ura împotriva generalilor  care mențin o Turcie seculară îl determină încă de mic să se implice în mișcările care  militează pentru o țară cu o mentalitate și tradiție centrată pe islam. Ce este rău în a fi musulman și a-ți promova valorile tradiționale? În fond, Imperiul Otoman a exista sute de ani, Republica nici nu trecuse de 50!

Vara mergea la Rize. O zonă foarte conservatoare. Azi, popularitatea sa în acea regiune este în jur de 70%. Orașul este situat la granița cu Georgia, la poalele munților Kaçkar. În zonă sunt georgieni, musulmani care vorbesc limba greacă, armeni chiar și mingrelieni. În acea zonă petrecea câteva săptămâni sau chiar o lună. Zona este cunoscută pentru producția de ceai. Acesta crește la poalele munților și se poate colecta de trei ori pe an. Acest ceai, este consumat oriunde în Turcia, chiar și în afara sa. Este liantul turcilor într-un fel.

În aceste vacanțe, RTE lua lecții de religie. Într-o regiune (ultima convertită de la creștinism la islam) care a făcut parte din Imperiul Bizantin, Imperiul Otoman a încorporat-o în 1461 după care a islamizat populația. Faptul că islamizarea a avut loc târziu a produs o atenție deosebită și o strictețe ridicată. Astfel, s-a ajuns ca zona să fie una dintre cele mai conservatoare. Azi, turcii care nu se regăsesc în această mentalitate conservatoare, trec granița la Batumi unde viața de noapte, cazinourile și libertatea pe care o visează, îi așteaptă din plin.

Călătoriile micului RTE în vacanțe la Rize l-au înflăcărat în această direcție. Rize și-a lăsat o amprentă de neșters asupra sa. Turcii, consideră că identitatea unei persoane nu este dată de locul nașterii ci de locul de origine al părinților. Astfel, RTE consideră că locul său de origine este Rize cum și oamenii din zonă îl consideră de-al lor.

La alegerile din 2014 când a candidat pentru președinție în Rize a luat 80,6% din voturi. În oraș are Universitatea Recep Tayyip Erdoğan înființată încă din 2006. În 2022 a construit un aeroport care să deservească micul oraș de 150 000 de locuitori. Cu siguranță, aici va fi iubit de multe generații dintre turci care-l percep ca fiind de-al lor.

În 1965, Ahmet Erdoğan își înscrie copilul în cadrul școlii Imam Hatip (teologic). Posibil, din cauza sărăciei optează să rămână la internat. În Turcia în acea perioadă, familiile de credincioși erau frustrate deoarece a-și înscrie copiii în instituții care prezentau religia ca o mentalitate înapoiată, o piedică în calea progresului nu era tocmai indicat. Așa că multe dintre aceste familii optau pentru școlile teologice.

Din cabinetul format de RTE în mai 2016 mai mult de o treime au fost absolvenți de Imam Hatip (teologic) în comparație cu 10% din populația turcă care avea aceeași pregătire.[1] Printr-o lege din 2012 se introducea educația religioasă, ca ore opționale de religie în care să se predea Coranul și viața Profetului Muhammed. Cu ajutorul guvernului AKP s-au transformat unele licee seculariste în licee teologice. Spre exemplu, între 2002 și 2016 numărul elevilor înscriși la liceele teologice a crescut de la  60 000 la peste 1.5 milioane.[2] Ce poate fi mai frumos ca viziunea lui RTE despre educație, să fie transpusă în practică. În fond, așa cum seculariștii au pregătit generații creionate după viziunea lor, așa și RTE pregătește generațiile viitoare după felul și viziunea sa de a fi.

Din 2002 de când a venit la putere și până azi, RTE a dezvoltat Turcia din punct de vedere al infrastructurii. Șoșele, autostrăzi, tuneluri, poduri, aeroporturi, calea ferată de mare viteză, muzee, biblioteci. A construit un Palat Prezidențial la Ankara și o bibliotecă impresionantă, peste 15 mii de moschei, etc.etc.  De partea cealaltă și-a creionat multe echipe cu care a lucrat. În ultima perioadă a mers pe fidelitate în alegerea echipei în dauna profesionalismului.

Turcia este divizată, se luptă cu o inflație care când scade folosim procentul de 60%. În zona kurdă situația este tot complicată, lipsa investițiilor se simte iar speranța într-un viitor mai bun nu i-a părăsit. Per general, nivelul de trai în Turcia nu se menține măcar la un nivel optim. Lira este tot mai slabă în raport cu dolarul iar schimbările în fruntea Băncii Naționale Turce sunt din ce în ce mai dese.

Între imaginea conturată de strategii săi vedem o Turcie ideală: cel mai aglomerat aeroport din Europa și cu zboruri în întreaga lume, Istanbulul cu farmecul său aparte, litoralul turcesc generos (4 mări), obiectivele turistice, unele unice în lume creionează o imagine feerică a Turciei. Toate acestea sunt în contrast cu drepturile și libertățile individuale și cu nivelul de trai.

De la 48 de ani conduce Turcia. La 40 de ani conducea Istanbulul. Un lider precum Turcia; între nebunie și melancolie. În aceste decenii, liderul a avut atâtea fețe: determinat, nehotărât, afabil, răzbunător. Ca un negustor din Bazar, și-a luat puterea și a condus statul așa cum a considerat. Fără opoziție, fără prea multe hopuri. După fiecare hop a revenit și mai puternic și mai temut. A spera ca după atâtea lovituri de stat, după implicarea militarilor în conducerea statului, să vină un absolvent de Imam Hatip și să-i lase în voia lor pe turci ar fi doar un vis.

După alegerile din 31 martie mai are doar un pas: schimbarea Constituției!

P.S. Despre relațiile cu România ar fi mai multe de zis. Momentan, demnitarul care-l vede ca model pe RTE este Victor Ponta. Nu ne este clar care sunt relațiile și raportul  între cei doi dar nici greu de constatat nu este. Și V. P. i-a urat La mulți ani! Și azi! (pentru cei care nu vă prindeți care sunt românii în fotografie, vedeți cei care au capul plecat). Foto, Rețeaua X, Victor Ponta.

[1] Soner Çağaptay, Erdoğan și criza Turciei moderne, Editura Publisol, 2022, p. 237

[2] Ibidem, p. 237

Rețeaua X, Victor Ponta.