Nu am pretenția de a deține știința infuză, prin urmare fac aici o compilație a dezbaterilor din Franța legat de medicamentele care sunt utilizate în prezent pentru a trata bolnavii infectați cu COVID-19. Veți înțelege că aceste dezbateri sunt mai puțin utilizate în discursul oficial și mai mult între medicii neînregimentați. Cel mai cunoscut : profesorul Didier Raoult, cel mai cunoscut infecțiolog francez.
Mai întâi, câteva informații de bază:
Ambele medicamente au arătat, încă din februarie, o eficienta contra COVID-19 în vitro, însă doar hydroxychloroquina și-a dovedit capacitățile în vivo. Chinezii au anunțat acest lucru de la începutul pandemiei după un studio efectuat randomizat în „dublu-orb”. Eficiența medicamentului a fost anunțată la sfârșitul lui februarie și de prof. Raoult care îl utiliza deja pe pacienții săi.
Încă din ianuarie 2020, OMS promova Redemsivir fără motiv valabil, după cum v-am explicat mai sus, pentru că în acel moment nu se știa nimic despre eventuala eficiență a cestuia (studiul în vitro datează de la sfârșitul lui februarie). În schimb, Hydroxychloriquina și-a arătat valoarea în vitro încă din 2005 împotriva SRAS (Sars-cov), un coronavirus apropiat de noul Sars-cov-2.
Mediile medicale franceze se întreabă de ce, date fiind informațiile de mai sus, autoritățile franceze (și nu sunt singurele !) au interzis medicilor să prescrie și farmaciilor să vândă Hydroxychloroquina, cu atât mai mult cu cât între timp prof Raoult publicase deja propriile studii care anunțau rezultate promițătoare în asociere cu azitromicina. Înaltul Consiliu de Sănătate (organism francez) emitea un aviz oficial la 5 martie 2020: „în acest moment și în așteptarea unor rezultate clinice pentru COVID-19, tratamentul specific de privilegiat conform unei abordări compasionale ( ?) este Redemsivir.” Mai mult, Comisia Europeană a decretat recent Redemsivir „primul medicament autorizat la nivelul UE pentru tratamentul împotriva COVID-19”. Iar Elveția autorizează ca singur tratament, ați ghicit, același Redemsivir.
Am uitat să precizez că Redemsivir este injectat intravenos și deci nu poate fi administrat decât la spital, adică la 7-10 zile de la infectare, deși se știe că antiviralele nu funcționează cu adevărat decât la începutul infectării. Hydroxychloroquina se administrează pe cale orală, poate fi așadar prescrisă de medicul generalist și luat de către pacient la el acasă, fără să necesite spitalizare, încă de la primele simptome
Absolut spectaculos este însă episodul următor.
Va aduceți aminte de un „studiu” internațional care a făcut valuri în luna mai și care afirma că hydroxychloroquina nu a evidențiat nici o eficiență împotriva COVID-19. Publicat de una dintre cele mai prestigioase reviste științifice, The Lancet, studiul a fost validat în Franța de personalități recunoscute ale lumii medicale și a atras oprobiul asupra prof. Raoult. Surpriză – câteva zile mai târziu aflam că atât colectarea cât și prelucrarea datelor a fost făcută de o societate americana formată din… 3 persoane, a cărei directoare este o actriță de filme X și că incoerențe majore au fost observate în cadrul studiului. În tari cu 100 de infectați de exemplu, ca să dau o cifra rotundă, apăreau 1000 de morți… Personalitățile franceze despre care v-am vorbit și-au retras imediat semnăturile și s-au scuzat în fata publicului. Un studiu a fost, totuși, lăsat în Franța asupra utilizării Hydroxychloroquinei împotriva COVID-19, la presiunile prof. Raoult și ale opiniei publice.
Dezbaterile despre care vorbeam la început pun în cauză influența laboratorului Gilead și legăturile acestuia cu înalți responsabili din lumea occidentală și legăturile acestuia cu persoane din OMS. Vă las să trageți singuri concluzii asupra informațiilor legate de cele două medicamente și asupra surprinzătoarelor decizii ale diverselor autorități, și să verificați dacă doriți în sursele de mai jos :
https://www.journaldemontreal.com/la-commission-europeene-autorise-le-redemsivir
https://24heures.ch/swissmedic-autorise-une-utilisation-plus-large-du-redemsivir
https://.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1232869/
Si în revista Santé Corps Esprit
Lasă un răspuns