Nicolae Ciucă: Coaliţia de guvernare cu PSD se opreşte aici. Rămânem în Executiv ca să împiedicăm escaladarea abuzurilor

Corespondență din Anglia | Reggae sau regină?

Am avut o soacră ca o regină: bogată, cu emoțiile măturate sub un strat gros de ipsos, folosit în loc de fond de ten (babele cu voință de fier nu au nevoie de operații estetice), cu pretenții de a fi ascultată și de a avea mereu dreptate. Cea mai de amploare ceartă la care am fost parte, pe lângă inerentele șicane specifice soacrelor, a fost provocată de corupție. Era sau nu era Marea Britanie coruptă în anul de grație 2004, când am trecut granița? Prim-ministru era laburistul Tony Blair. Ca și chinezii scăpați din sârmele tiraniei și noi, românii, foști comuniști, dormim iepurește, gata să scoatem armele minții la cel mai mic semn de corupție. Englezii, obișnuiți să respecte legea, poartă până la epuizare lentile de contact roz-prăfuit. Rozul prăfuit este o culoare pe care am descoperit-o în Anglia și pentru mine, departe de roz-bonbon, ascunde o doză maturizată de morală. De aceea nu doar englezii, dar toți occidentalii europeni, au fost prinși nepregătiți de hoții din magazine veniți din est, flămânzi, obișnuiți cu descurcatul după o cură drastică de rafturi goale. Tony Blair șantajase România (cu votul pentru intrarea în Uniunea Europeană) să vândă oțelăria de la Galați grupului Mittal și să cumpere nave și arme de tehnică expirată. Occidentul a început cursa reciclării înainte de a se da pe față cu verde, ca și camuflaj. Căci, în mare parte, este vorba doar de camuflaj. Zilnic apar filmulețe cu depozite de materiale strânse de occidentali pentru a fi reciclate care sfârșesc pe câmpuri din est, plimbate de niște nenorociți hotărâți să facă bani și din piatră seacă. Occidentalii reciclează de fapt foarte puțin, mai mult vorbele sunt de ei. Mai ales că și-au cam mutilat industria națională, ca să nu stea cu nasul în fum. Adevărații întreprinzători ai refolosirii sunt chinezii, cei care au învățat câte ceva de la sărăcia în resurse naturale (dar nu umane) a Japoniei.

Vest-europenii căutau piețe de desfacere în care nu trebuia investit mare lucru și o lărgire de teritoriu, căci degeaba ești șef la gara Basarab dacă nu poți controla și nu te poți lăuda cu toată rețeaua de cale ferată. Pe același principiu, olandezii ne-au șantajat cu intrarea în spațiul Schenghen pentru acces la porturile de la Marea Neagră. Dacă acum statele occidentale sărăcesc e poate și un act de dreptate, mai miloasă aș spune, pentru că ele nu sunt chiar atât de naive.

Tony Blair era nu numai prim-ministru, dar și soțul lui Cherie, o avocată rapace despre care nu se poate spune că nu câștiga cazuri și clienți și datorită poziției în guvern a soțului. Argumentul cu care speram să-i închid soacră-mii gura era faptul că soții Blair erau plătiți ca să vorbească pe la tot felul de gale de binefacere. Că astfel de politicieni sunt plătiți să vorbească în universități mi se pare ilar, dar ca să fie plătiți să vorbească la gale pe unde bogații halesc mâncare scumpă doar ca să arunce un gând, oricât de fugar, și săracului mi se pare mizerabil. Mai ales când sumele se pot ridica la valori de sute de mii. De lire. Nu numai că bogații nu donau, dar mai și luau bani ca să atragă atenția. Sunt sigură că după schimbul nostru de idei, soacră-mea s-a interesat mai în amănunt despre modul în care erau folosiți banii strânși de fundațiile cu care cocheta. Discuțiile noastre mai aprinse au scos însă la iveală și motivul pentru care bătrânii englezi, cei care au prins cel puțin un război mondial, au perpetuat și insuflat tinerilor încrederea în monarhie. Aventurile galante și abuzul de încredere nu recomandă niciuna din monarhiile prezente. Faptul care a înclinat semnificativ balanța a fost că, deși în timpul celui de-al Doilea Război Mondial familia regală a fost sfătuită să părăsească Anglia, palatul Buckingham fiind și el bombardat, a preferat să rămână în țară și să îndure alături de supuși. Atunci regalitatea și-a câștigat nu numai respectul, dar și devotamentul britanicilor. Regina-mamă, mama Elisabetei a-II-a, nu și-a dorit să fie regină, de fapt l-a disprețuit pe Edward al VIII-lea, care a fost forțat să abdice ca să se însoare cu dragostea vieții lui, Wallis Simpson, pentru că i-a pus familia într-o astfel de situație. Charles a găsit o soluție ocolitoare, sacrificând-o pe virgina Diana, ca să ajungă tot la o căsătorie cu dragostea vieții lui, Camilla Parker. Vedeți vreo diferență morală între Edward și Charles? Mare cât o bârnă, nu-i așa? Aura reginei-mamă s-a transmis și fiicei, Elisabeta a-II-a, care a urmat cursuri de mecanic-auto în timpul războiului și a purtat uniformă. Elisabeta nu a trebuit decât să zâmbească. Singurii din familia regală care au arătat emoții fățișe au fost, la poli opuși ce-i drept, Diana, care a divulgat secrete de familie, și Phillip, tatăl lui Charles, care împărțea, cu naturalețe, glume proaste la orice întâlnire cu supușii. Glumele prințului consort erau folosite drept material didactic de divertisment în emisiunile găzduite de umoriști.

Acestea fiind spuse, să analizăm puțin fețele celor care s-au adunat la masa de dat de pomană cuvinte de sufletul Elisabetei. Despre morți numai de bine. După atâta bine însă mulți ar trebui să bea câte o cană cu apă, să se trezească din transă.

În anul 2018, izbucnea scandalul Windrush. Ce este generația Windrush? Este un întreg leat de oameni săraci, aduși sau lăsați să vină din fostele colonii englezești ale Caraibelor: Jamaica, Guyana Engleză, Barbados, Trinidad Tobago etc, pentru a prelua muncile de jos, de care englezii nu prea mai aveau chef: oameni de serviciu, poștași, măturători de stradă, picolițe, cărători cu spatele, mineri. În vizita sa în Marea Britanie, domnul Cristoiu a observat o concentrare de populație de origine indiană și pakistaneză în jurul Manchester-ului. În Bolton, la jumătate de oră de mers cu mașina de Manchester, au existat cele mai mari fabrici de prelucrare a bumbacului, adus din colonii, și a lânii din Regatul Unit. Pentru că industria textilă s-a dezvoltat foarte mult începând cu sfârșitul secolului XIX a trebuit adusă forță de muncă proaspătă, din colonii și foste colonii, în special indieni și pakistanezi. Românii angajați să culeagă sparanghel confirmă aceeași strategie a mai-civilizaților. Mare parte din cei aduși să muncească nu au primit acte, ci doar o confirmare verbală că ar avea viză de ședere definitivă. După ce săracii și-au făcut treaba, foștii colonizatori s-au trezit că nu ar mai fi vrut să le plătească ajutoare, pensii și tratament medical pentru că nu aveau acte. Nici acum nu s-a reglementat situația acelor amărâți, deși între timp o parte dintre ei a și murit. Nu cred că o vor întâmpina pe regina Elisabeta cu salve pe lumea cealaltă.

În 2012, apăruse în The Guardian un articol (pe care l-am listat în Bibliografie) care descria hotărârea jamaicanilor de a rupe relația, chiar și de suprafață, cu monarhia britanică. După 200 de ani de sclavie, jamaicanii erau puși pe fapte mari. În martie, anul acesta, Prințul William și Kate Middleton au întreprins o vizită în Jamaica, parte a unui turneu mai amplu prin foste colonii. Primul ministru jamaican le-a vorbit atunci deschis reprezentaților reginei despre determinarea poporului său în a îndepărta orice însemne ale casei regale englezești și de a se distanța, de fapt de a rupe definitiv orice legătură tutelară cu fostul colonizator. Demni, jamaicanii doreau independență totală și egalitate la masa de tratative. Ziarele de top britanice, deși au menționat supărarea jamaicanilor, și nu numai, au descris turneul drept un mare succes. Se mai miră cineva? Poate Gulliver. Primul ministru al Jamaicăi, Andrew Holness, transmite totuși un mesaj de condoleanțe elegant la moartea reginei, vorbind despre dragostea (afecțiunea) reginei pentru cei din Caraibe. Chiar așa? Fenomenală mi se pare reacția jamaicanilor de rând la aflarea veștii morții Reginei Angliei, vă rog să urmăriți clipul furnizat de Jamaica Observer:

YouTube player

Ca să nu mă supăr cu Maiestatea-Sa, vă îndemn să urmăriți și un clip cu reacția plină de farmec a reginei:

YouTube player

 


Bibliografie:

https://www.thelist.com/380384/the-untold-truth-of-the-queen-mother/

https://www.mirror.co.uk/news/royals/queen-learnt-change-car-tyre-27952195

https://www.theguardian.com/commentisfree/2012/jan/08/jamaica-goodbaye-queen

https://www.bbc.co.uk/news/uk-43782241

https://www.jamaicaobserver.com/latest-news/caribbean-leaders-react-to-death-of-queen-elizabeth-ii/

https://www.youtube.com/watch?v=EXml0jEIeF0&list=WL&index=544


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Corespondență din Anglia | Reggae sau regină?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *