Regina a fost făcută să pară un simbol al dăinuirii valorilor morale

În 2004 m-am măritat cu un englez și cu Marea Britanie. Între timp am divorțat de englez, dar am rămas în relații amiabile cu Marea Britanie. Venisem din România crezând că toți englezii vor și pot să fie cântăreți și că toată lumea o iubea pe Prințesa Diana. Ba apăruseră și niște doamne, la fel de respectabile ca niște regine, care făcuseră gem din părul Dianei și îl vindeau prin societăți de binefacere. Ca să parafrazez unul din cântecele interpretate de Moțul Pittiș, toți erau un pic luați. Aveam să descopăr că englezii sunt niște bețivi la fel de redutabili ca și românii și la fel de intelectualicește inspirați, mai ales de vin. Cei care beau vodcă, dau repede pe gât, neapreciind mirosul, savoarea și interferențele de gust etc etc etc, că nu sunt critic de artă eșuat în cotidian. Întorcându-mă la păstoriții reginei, erau și din aceia care dădeau vina pe Diana, lăudându-se cu societățile și proiectele de binefacere ale lui Charles vizavi de aerele de discotecă ale prințesei. Prințesa murise, foarte convenabil, iar mașinăria monarhică curăța imaginea lui Charles în ideea că va conduce și el într-o zi, pe bune, nu șoptindu-i maică-sii ce are de făcut. Nu cred că i-a mers și cu bătrânul lui tată, cu care deși împărțea cam aceleași opinii, împărțea și același egoism, masculin. Ceva în legătură cu Charles nu i-a inspirat încredere nici măcar propriei lui mame, altfel s-ar fi dat demult la o parte, ca să-i facă loc. Elisabeta a-II-a a ținut cu dinții de domnie pentru că nu prea a avut încredere în propriii copii, și cred că avut motive serioase să nu aibă. Duce cu ea în mormânt toate scandalurile care au trebuit mușamalizate, dar mai ales respectul propriului popor pentru monarhie. Monarhiile lumii vor dispărea, a început deja integrarea lor în câmpul celor ce muncesc, fie și numai prin căsătorii pe moment. Regina a fost făcută să pară un simbol al dăinuirii valorilor morale, deși s-a bucurat de o viață mai mult decât îndestulată și de o avere considerabilă, pe care nu a împărțit-o la săraci.

Relația dintre Regina Elisabeta a-II-a și fiul ei Charles a fost ilustrată impecabil de artistic într-un cântecel scris și interpretat de Robin Williams și de cantautorul Bill Bailey la spectacolul închinat aniversării a 60 de ani de viață ai prințului:

Robin Williams a plecat înaintea reginei și nu cred că va fi invitat la ceai nici măcar pe lumea cealaltă. Regina, deși nu a participat la spectacol, cred că a avut destule motive să-l ironizeze la rândul ei pe prinț. Cum numai o mamă știe.

Prințul Charles e și primul ecologist al țării. Regina, în schimb, avea un pavilion de vânătoare. Nu o să menționez ce îngrășământ natural folosea prințul în propria-i grădină de roșii, dar merită spus faptul că Charles deține un Aston Martin care merge pe vin alb și resturi de la procesul de fabricare a brânzei. Ca să se împace cu natura, ar fi putut să mâne caleașca sau să-și cumpere o căruță din Transilvania, ipocrizia însă poartă costume scumpe. Vinul e sângele lui Isus, monarhul e capul Bisericii Protestante, o biserică înființată pentru un Henric care a vrut să divorțeze și să se mai însoare de câteva ori, nu numai peste capetele fostelor neveste dar și peste cel al papei. Charles însă e probabil mason, așa că se trage din pasărea Phoenix. Din păcate pentru el, mașinăria cu pene a fost brevetată de Icar și de Dedal.

https://uk.motor1.com/news/275192/prince-charles-wine-powered-aston-martin/#:~:text=One%20of%20which%20is%20an%20Aston%20Martin%20DB6,Prince%20Charles%20Prince%20Charles%20buys%20a%20Jaguar%20I-Pace

Pentru că i s-a făcut de-a fi rege nu pot să nu menționez scandalul societăților de binefacere ale prințului, scandal care a făcut deliciul ziarelor. S-a descoperit că familia lui Osama Bin Laden i-ar fi donat un milion de lire în 2013. Un alt scandal a fost legat de folosirea banilor fundațiilor ce-i poartă numele, dar din motive de deteriorare a sănătății Maiestății Sale Elisabeta a-II-a s-a dat vina pe apropiați. Cu o poveste asemănătoare, Gadaffi al Libiei, care a studiat și a sponsorizat universități în Marea Britanie, a fost trimis la plimbare din motive de impertinență de a avea petrol.

Pentru că e deja felicitat deși nici nu s-a răcit priveghiul am încercat să găsesc pe YouTube un alt filmuleț care îl reprezintă, dar nu am reușit. Dintr-un birou de o eleganță opulentă, asortat și plin de ifose, prințul ne îndemna pe toți să dăm bani pentru copii, pentru Ucraina, pentru orice și oriunde. După o pandemie în care mii de britanici și-au pierdut locurile de muncă și economiile, asemenea nesimțire nu putea fi demnă decât de un viitor monarh. Nu a scos însă la vânzare niciuna din reședințele domniei sale și nici nu și-a vândut mașina ca să repare castelele trecute pe cheltuielile bugetului de stat. Pe cine mai reprezintă azi monarhiile?  În ultimele decenii au trecut la impresie artistică, vânzând ziare unora care mai bine ar fi avut parte de o educație de calitate în școli.

Mă întorc la regină, că ea chiar a fost obiectiv turistic. Anul acesta și-a aniversat jubileul de platină. După crizele isterice ale saxofoniștilor de știri, din band-urile elitelor financiare, m-am dus și eu la o casă de amanet ca să vând niște bijuterii, să-mi pot plăti facturile. Dacă mi-ar mai fi rămas ceva, i-aș fi dat și lui Charles câteva lire, să aibă cu ce-și plăti directorii de la fundații. Conducerea casei de amanet împrumutase, probabil din recuzita teatrului local, un tron din lemn presat, împopoțonat cu blăniță albă, imitații de pietre prețioase, catifea roșie, ceva greu de descris în cuvinte. Britanicii au o predilecție flamboaiantă pentru kitsch, chiar și pentru cel intelectual. Sunt convinsă că doamnele care lucrau acolo și-au făcut poze stând pe tron, cu sceptrul în mână (tronul era asortat cu un sceptru bătut în diamante și rubine de plastic), după orele de program și și le-au postat pe rețelele sociale. Pentru că nu mai frecventez de ceva timp rețelele de oameni buni și frumoși nu am avut cum să fac rost de o poză a instalației de încoronare dar vă sugerez să urmăriți modelul în interpretarea lui Johnny English:

Casa de amanet era plină de amărâți care-și așteptau rândul la făcut rost de bani, fără a arunca vreo privire tronului. Până și-a făcut apariția o familie de romi. Copilul trăgea de ață o jucărie de plastic, tatăl s-a așezat cu importanță de descendent de giuvaergii la rând, doamna însă, obosită, s-a grăbit să se așeze pe tronul împopoțonat ca de zile mari, lepădându-și, neglijent, șlapii de cauciuc din picioare. Reghina avea însă la urechi cercei de aur de 24 de carate. Despre stupoarea celor născuți britanici e greu de povestit. (Liliana Widocks)