Reprezentanții a 14 facțiuni palestiniene, inclusiv Fatah și Hamas, au semnat „Declarația de la Beijing”, document prin care se angajează să pună capăt disputelor interne și să consolideze unitatea palestiniană
Regina Maria despre provincialismul slugarnic
La 31 ianuarie 1912, Principesa Maria patronează, în prezenţa prinţului Carol, un festival, la Teatrul Comedia, dedicat aniversării a 60 de ani de la naşterea lui I.L. Caragiale.
Din partea viitoarei Regine a României a fost, indiscutabil, un gest protocolar. Cel mult, un gest de preţuire sinceră faţă de marele scriitor român, deja parte a Tezaurului Naţional. În nici un caz n-a fost expresia unei comuniuni a scrisului Reginei cu scrisul lui I.L. Caragiale.
Însemnările zilnice ale Reginei Maria mărturisesc un autor fără simţul umorului.
Şi cu toate acestea, ici-colo poţi întâlni unele sclipiri de ironie şi autoironie.
Expresii ale unui pronunţat simţ al ridicolului.
Împreună cu Ferdinand, Regina vizitează Sibiul, joi, 12 iulie 1923. După ceremoniile pompoase din oraş, cuplul regal merge în satul unde e înmormântat mitropolitul Andrei Şaguna. Notează Regina în Jurnal ei intim:
„Fireşte însă că festivităţile memoriale sunt mai puţin plăcute, deşi sunt onorabile şi uneori impresionante, dar înseamnă discursuri ce nu se mai termină până ce numele celui onorat devine un nume pe care speri, din tot sufletul, să nu-l mai auzi niciodată.
Cred că am ascultat cam 9 sau 10 discursuri, fiecare din ele spunându-ne despre viaţa şi virtuţile marelui om, despre însemnătatea lui, calităţile lui, bucuriile şi suferinţele lui, caracterul său, familia sa, importanţa sa patriotică, despre modelul fiecărei virtuţi avute de el”.
Nu ne prăpădim de râs citind. Dar asta nu înseamnă că nu surâdem imaginându-ne momentul în care cuvântător după cuvântător se repetau până la exasperare în elogiile aduse marelui înmormântat.
Într-o altă călătorie oficială – cea de la Cluj, dintr-o zi de joi, 13 octombrie 1921 – Regina participă la dezvelirea statuii sale. O iniţiativă a generalului Moşoiu, concretizată artistic de cehul Cara. Aşezată în faţa Teatrului Regina Maria, statuia e dezvelită „în urale extraordinare”. Urmează discursurile închinate modelului încă viu al operei de artă. Prilej pentru Regină de a observa, nu fără autoironie:
„Acea parte a ceremoniei terminată, am ascultat cu răbdare şapte discursuri, toate preamărindu-mi virtuţile şi, dacă nu aş avea deja o părere bună despre mine, desigur că ar fi fost justificată să-mi formez una acum, după ce am ascultat tot ceea ce a avut de spus fiecare. A început Ciorogaru, a urmat Goga, apoi Moşoiu, apoi un alt preot, apoi un profesor care fusese rănit în război şi pe care-l vizitasem de mai multe ori la spitalul Sf. Spiridon din Iaşi, apoi primarul, apoi un alt ofiţer, şi în final, rectorul Universităţii din Cluj. Fiecare discurs a fost foarte frumos, în felul lui, şi m-am simţit mândră că ei au putu găsi să spună atât de multe despre mine chiar în timpul vieţii mele! În general, virtuţile cuiva sunt descoperite abia după moarte”.
Nestemata ironiei involuntare a Reginei – autoare o găsim însă în relatarea unei întâmplări din timpul vizitei la Roman, duminică, 13 iunie 1920. Aici, o primeşte prefectul. Un personaj „foarte candid, a cărui bucurie s-a manifestat extrem de comic şi de emoţionant”. Grija numărul unu a oficialului era să „fie fotografiat în gloria lui trecătoare”, drept pentru care, „plasase câte un fotograf în fiecare colţ!”.
Provincialismul slugarnic naşte o scenă comică exemplară. Chiar dacă nu e exploatată literar cum se cuvine, dat fiind că Regina Maria nu e un spirit satiric, ci doar unul cu simţul ridicolului, scena stârneşte râsul:
„Ne-am dus să ne aranjăm ţinuta la doamna Negruzzi şi apoi am fost conduşi la o grădină publică unde ni s-a oferit un ceai, într-un biet pavilion minuscul de pe o biată insuliţă înconjurată de o onestă baltă pe nedrept numită lac. Au fost aduşi toţi orfanii din oraş şi eu i-am hrănit cu prăjituri – după care entuziastul prefect ne-a invitat să ne urcăm în barcă şi să facem înconjurul leşinatei porţiuni de apă. Lisabetei i-a displăcut ideea, dar trebuia să ne supunem, omul fiind atât de hotărât. Aşa că ne-am supus ridicolului de a merge cu barca de jur împrejurul insuliţei, în timp ce un public entuziast stătea pe ambele maluri aruncându-ne flori. Desigur că prefectul se afla în barcă cu noi şi la fiecare capăt avea postat un fotograf la care stătea cu faţa de câte ori putea, indiferent cât de complicate erau manevrele necesare ca să nu aibă nimic între el şi aparat. A fost un lucru atât de nedisimulat, atât de teribil de evident, încât ne-a umplut de toleranţă, de bunăvoinţă şi răbdare, deşi ceea ce ni se întâmpla era de un ridicol suprem.
Împreună cu noi şi prefectul se mai afla în barcă excelenta doamnă Averescu. După un timp, în barcă a intrat ceva apă, şi picioarele noastre se udaseră foarte tare. În final, acest lucru a fost un pretext să încetăm a ne mai învârti în jurul minusculei insule; în plus, se lăsa seara şi lumina nu mai era propice pentru fotografiat, aşa că am fost eliberate şi ne-am putut retrage să ne odihnim puţin acasă la doamna Negruzzi, înainte de cină”.
Un regizor ar scoate de aici o secvenţă magistrală.
Despre absurdităţile României provinciale.
Comentarii
Exelent titlul Maestre, „provincialismul slugarnic”.
Situațiile descrise în Jurnalul Reginei Maria se pot vedea acum la toți politicienii români față de liderii și politicile UE.
Toți – Președintele, Guvernul, europarlamentarii – toți sunt niște lingăi obedienți.
Toți se vor în poză cu liderii Uniunii Europene. Toți aprobă servil toate politicile dictate de la Bruselles, politici care ne duc spre dezastru.
În numele acestor politici europene, complet străine față de înteresele României, s-a îndatorat țara fără putință de scăpare.
Credeți că acestă criză energetică a apărut peste noapte? Nuuu!
A fost plănuită demult, cam de 15-20 de ani de când au apărut pe facturi „Certificatele verzi”, adik nebunia cu combaterea „efectului de seră” prin obținerea de energie regenerabilă.
România a modificat în mod repetat legislatura în funcție de cerințele UE.
Apoi sunt Cerificatele de carbon sau certificate de CO2 care au ingropat industria de cărbune.
Atât certificatele verzi cât și cele de carbon se tranzacționează pe bursă și sunt generatoare de inflație deoarece prețul lor a explodat.
O altă directivă nenorocită a fost Directiva UE din iunie 2019, când s-a impus liberalizarea pieței interne a Uniunii Europene.
Vă aminitiți de Jean-Claude Juncker, boșorogul cu un pantof maron și unul negru care-l pupa pe cap pe Băsescu?
El a fost părintele acestei directive care a dat drumul la speculă și a mărit insuportabil inflația.
Acestă directivă spune că NU producătorii stabilesc prețul energiei ci distribuitorii/furnizorii.
Marii furnizaori care operează în România sunt companii străine – Italia, Germania.
*
Iată „Zeii” la care stau în genunchi politicienii români și care vă fură lumina și căldura din casă și pâinea de pe masă:
Frans Timmermans – care legiferează tot ce se referă la climă (Pactul verde european, decarbonificarea, comercializarea certificatelor de emisii de carbon).
Acest Timmermans este cel care împreună cu Juncker au destabilizat tot sistemul energetic al Europei și v-au devalorizat banii.
Ursula von der Leyen, Charles Michel care au pus umărul pentru distrugerea economiilor europene, au sistat prin sancțiuni importurile de gaze și petrol din Rusia.
Priviți bine la ei! Au în spate banchei și mari corporații.
Măi români, ne conduc niște slugi care pentru o poză cu „zeii” au fost gata să-și vândă țara!
@Adriana
L-AM POSTAT SI PE ACTIVE NEWS DAR E PREA TARE…DACA VA SPUNEAM ACUM 5 ANI ZICEATI CA SUNT NEBUN…FILM SF DIN 1973…..BAZAT PE UN ROMAN SF DIN 1966…DESPRE 2022…CRIZA CLIMATICA…ECOLOGIE…EUTANASIE…CRIZA ALIMENTARA…SI MANCAU AIA BISCUITI FACUTI DIN MORTI…CONCLUZIILE…SINGURI…
„Soylent Green is a 1973 American ecological dystopian thriller film, directed by Richard Fleischer, starring Charlton Heston, Leigh Taylor-Young and Edward G. Robinson in his final film rol
Loosely based on the 1966 science fiction novel Make Room! Make Room! by Harry Harrison, the film combines police procedural and science fiction genres, the investigation into the murder of a wealthy businessman and a dystopian future of dying oceans and year-round humidity, due to the greenhouse effect, resulting in pollution, poverty, overpopulation, euthanasia and depleted resources.”
„Soylent Green este un film thriller(ecologic-surpriza google)distopic american din 1973, regizat de Richard Fleischer, cu Charlton Heston, Leigh Taylor-Young și Edward G. Robinson în ultimul său rol de film
Vag bazat pe romanul science fiction make room din 1966! Faceți loc! de Harry Harrison, filmul combină genurile polițiste și science fiction, ancheta privind uciderea unui om de afaceri bogat și un viitor distopic al oceanelor moarte și umiditatea pe tot parcursul anului, din cauza efectului de seră, ducând la poluare, sărăcie, suprapopulare, eutanasie și resurse epuizate.”
https ://en .wikipedia. org/wiki/Soylent_Green
https ://www. youtube. com/watch?v=N_jGOKYHxaQ
Si in capitala si in marile centre urbane tot PCR-ul (pilele, cu…le si relatiile) e la putere, doar ca are alte dimensiuni, care unora pot sa para „sofisticate”, mai mari fata de cele de la nivel „provincial”, unde intr-adevar sunt mai „lesinate”. Prostia umana e aceeasi peste tot si daca deschidem televizoarele e suficient sa ne dam seama ce fel de oameni sunt promovati „de la centru”. Faptul ca difera nivelul mediu de trai in orasele mari nu schimba calitatea umana sau iq-ul locuitorilor, ca e plina capitala de cocalari imbracati la moda care-si scuipa semintele din BMW-urile la mana a doua pe soundtrack de manele. O descentralizare acerba ar mai schimba lucrurile, nu s-ar mai intelege „opozitiile” pe multii bani de la PNRR – apropos, presa ce mai pazeste, ca ati lasat-o moale rau cu politrucii. Daca si-au impartit cascavalul nu mai e interes de bagat in mocirla la TV, nu? Totu-i bine si frumos, informatie 0, petale roz peste tot, ah?
Eu inteleg un singur lucru: ca distinsa regina nu dadea 2 bani pe oameni. Uitand ca, ori esti rege, ori esti om de rand, fara apa si sapun tot la fel mirosi.
Nu ești prea inteligentă în cazul acesta. O femeie care s-a dus printre bolnavi, răniți, etc, în timpul războiului, „nu dădea doi bani pe oameni”?
Nu, nu dadea un cacat inghetat pe oameni. Tot ce vor asa zisii regi si regisori e sa fie deasupra tuturor, in orice situatie si oriunde si-ar deplasa inestimatele cururi imputite. Tine minte baiete: te nasti singur, crapi singur. Maninci, bei si te caci la fel ca orice rege,regisor, sau mai bine zis , ca orice nenorocit care s-a nascut intr-o familie unde tasu si masa, bunici si strabunici s-au numit regi sau printi sau ce pizda masii se cred in capetele lor seci. M-ar interesa un articol pe tema „cum au aparut regii”pe planeta asta. Ai sa vezi ca daca n-ar avea titlurile astea pompoase pe care si le dau singuri de generatii, n-ar fi nimic de capu’ lor. Au o asa zisa educatie, educatie care nu-i ridica deasupra ta sau a mea ca inteligenta, ci ca aroganta. Inteligenta poate fi imbunatatita prin educatie, pt ca te nasti cu ea…daca nu o ai de la nastere, te stergi la cur cu orice educatie. Ce ar face multi dintre printii, regii si restul de cretinei cu titluri de azi, daca nu s-ar fi nascut in familia de asa zisi regi in care s-au nascut?Citi dintre ei ar putea fi macar strungari? Nici unul pt ca e cih,munca pute. Cite „printzipese” vezi in stare sa muceasca macar ca receptionere?Pfui, fugi d’aci, e plictisitor…nu mai zic de sapa sau adunat gunoaie. ZIci ca s-a plimbat printre raniti…De PR ai auzit? S-a dus singura? NIET. Cu alai dupa ea ca sa stie tot prostu’ ce- mult o fute grija pe „regina” de poporu’ pe care-l tine in saracie si prostie (scoala nu era accesibila oricui).Cine o citi pe aici si e „fan” al regilor va arunca cuvinte de ocara din virfu’ buzelor, la fel cu si coana regina a simtit nevoia sa „vorbeasca” prin scrisoare tot din virfu’ buzelor. Daca te intrebi ce am cu coana asta numita „regina Maria” pe care tot incearca unii sa ne-o bage pe git in zilele noastre, iti zic eu ce ma deranjeaza pe mine, nu vorbesc in numele altora, ci al meu si atit: a fost englezoaica. Englezii au distrus planeta asta din multe puncte de vedere, snobismul lor deshantzat, atitudinea superioara cu care ii injosesc pe altii, ambitia sa cucereasca ei ce se poate,mai ales unde e ceva de ciupit, resurse, diamante etc,… ma scirbeste. Tot ce atinge englezu’ se face praf, sint facuti la betie, sint degenerati de cit de multe ori s-au imperechat intre ei in familie,iar azi se vede foarte bine rezultatul acestor pacate de nedescris. In Romania ne-au importat regii,nu ca sa ne faca bine , ci din lipsa de „loc de munca” pe post de „rege”. Nu puteau sa tina someri pe printii si printisorii „ioropei”, trebuia, cumva, sa li se gaseasca un post.Asa se vad lucrurile azi.Dupa al doilea razboi si pina in ’89 s-a facut ceva in Romania, nu totul a fost perfect, dar usurel au fost trimisi la plimbare multi dintre strainii hrapareti. Dupa ’89 nu s-au mai importat direct „regisori”, ci „regisorii” moderni si-au inscaunat lacheii si i-au pus s afaca treburile urite…Iti place cum e tara asta azi? MIE NU. Dac anu aveam regi si regisori care sa tina partea tarilor lor de bastina, unde am fi fost azi oare?Mai bine? Mai rau? Nimeni nu va sti vreodata.Ce se stie sigur, e ca daca azi ai shmenari,cocalari si fel si fel de jeguri pe post de milionari si miliardari,adica noii regi care-si vor educa or\draslele pe masura, tot asa a fost si-n trecutul omenirii cind unul mai descurcaret a reusit sa pacaleasca pe altii cu bunuri sau palosu’…aceeasi Marie, cu alta palarie.Asa ca nu te mai lega de inteligenta altora…vezi-ti de-a ta…Aaa…era s auit…si masa lu’ regina lisaveta a doua s-a plimbat printre oameni in timpul razboiului si ce?A realizat ceva? NU,apa de ploaie.Si-a consolidat imaginea ca daca o durea in curu’ ala mare si puturos de englezoii din tara ei, ar fi avut grija sa construiasca ceva pt cetatenii pe care-i considera”supusi”…ce a construit?A nenorocit alte tari, ea si inaintasii ei,cuceriri si cafteli de pe urma carora au pierit milioane. Unui conducator adevarat, ca-i zice rege, presedinte sau oricum i s-o zice, ar trebui sa-i pese de tara si cetatenii tarii respective.Asta s-ar vedea prin programele de dezvoltare duse pina la capat si legile favorabile cetateanului de rind.Vezi vreunul care sa se califice pentru postul de „conducator adevarat”??????Cit isi muceau regii „supusii”????Da’ aia scapatati de azi? Daca ai stii cite sint de spus pe subiectul asta….
‘Însemnările zilnice ale Reginei Maria mărturisesc un autor fără simţul umorului.’
–
:)))
‘Nu ne prăpădim de râs citind. Dar asta nu înseamnă că nu surâdem.’
creca sint defect!:)), in loc sa surid m am prapadit de ris:)))
–
dar, Maestre, io vreau sa se reție ca cu niciun chip n-am vrut, facand asta, sa va pun la indoiala constatarea,
deci sa se teție si ca de vina e defectiunea, …pe care mi o accept cu tot dragul! :))))
–
(prezenta simtului ridicolului oare nu cumva presupune si prezenta spiritului satiric? 🙂 )
Ne bucurăm de o admirabilă continuitate: scene asemănătoare celor descrise de Regina Maria se petrec și acum. Există, totuși, o mare diferență: personajelor contemporane le lipsește, indubitabil, simțul ridicolului. Pe lângă multe altele…