Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Relațiile pe bază de putere fac regula vieții la români
De unde această plăcere la români de a-l pune pe jos, a-l reduce la tăcere, pe cel perceput a fi ‘the underdog’ sau cel care depinde de tine? Relațiile pe bază de putere fac regula vieții la români. De parcă fiecare își așteaptă momentul de afirmare în familii, în relații sociale și profesionale, că să-l poată modela, frământa, plămădi pe unul mai mic decât el, fiu, nepot, frate, subaltern sau pur și simplu ‘underdog’. Îmi amintesc de falsa smerenie – pieptul scos – la câțiva preoți ortodocși din Anglia: „Avem multe fiice si numeroși fii duhovnicești; pe mulți i-am călăuzit pe calea mănăstirii.”
Perceput a avea puține șanse, mai nicio susținere și o probabilitate de reușită redusă, the underdog e moralizat, victimizat sau considerat din start un paria, failure. Ca la cursele de cai, nu se va miza pe o ‘mârțoagă’, deși aceea ar putea fi calul lui Harap Alb.
În cultura fratelui și a vărului mai mare, de la care iei lumină, ascultare și îndrumare, în plus față de ce ai luat de la părinți, cel mic e învățat să se supună legilor nescrise sau să tacă mocnind, să fie strivit. E plin de oameni ranchiunoși, frustrați, care cu asta se ocupă: să facă rău altora.
La români, se consumă și se dorește puterea cu aceeași lăcomie cu care prea mulți așteaptă mâncarea pe bază de carne; delicatese din carne, cele mai suculente părți, ‘ah, parizerul acela cu bucăți de carne din pre-decembrism’, carnea de după post, grătarele așteptate salivând, după o minimă perioadă de abstinență.
Parcă s-ar trăi cu furie si ură față de propriul ficat și aparat digestiv, compensată de atracția față de medicamentele care tratează suferințele digestive. Acolo, în stomac, este creierul primitiv, intuiția ‘sălbaticului’ din noi, legat prin nervul vag de față și creier. The ‘gut instinct’. Care se îmbolnăvește prin acumularea de emoții și gânduri negative. Intuiția și inteligența holistică, luminozitatea si expresivitatea chipului depind și de buna funcționare a creierului primitiv, așezat dintru începuturi în aparatul digestiv.
Pe baza observațiilor, îmi pun această întrebare, încercând să descopăr cum și de ce se dezvoltă la români, bărbați și femei deopotrivă, nevoia de a frământa, modela un aluat după chipul și asemănarea formatorului care împarte ‘morala’, identificându-se ca părinte sau ‘invățător’. Ca și cum toți am vrea să fim ‘părinți spirituali’, ‘duhovnici’ laici, secularizați, ori aspirăm să fim cuiva mentor. O supra-dezvoltare a super-egoului, partea psihicului care, conform unor teorii psihologice, ar corespunde valorilor și normelor Părintelui, autorității superioare. Această foame de a fi Părinte pentru a-ți împărtăși și impune morala și viziunea despre lume și viață, provine din excesele la care noi am fost supuși în procesul dezvoltării. Ori și-au făcut părinții și formatori de cap cu noi, băgându-ne în patul lui Procust, să fim hrăniți cu polonicul, ‘carne’, ori nu au udat acea parte a psihicului, în schimb societatea ne-a udat idealul de Părinte.
Lansez această ipoteză, că felul în care omul contemporan consumă și se raportează la ‘carne’ nu mai are nicio semnificație preluată din lumea sacrului, ca de pildă ideea sacrificiului (cât, cum și când poți ucide animale pentru consum) sau ideea ‘ești și absorbi ceea ce consumi’. Nu e vorba aici de absorbția ca proces fiziologic, ci pe un alt nivel. Nici Carnea, nici Părintele (depozitarul de legi, norme, valori), nu ar trebui să se afirme excesiv, în detrimentul altor elemente ale naturii, structuri ale sufletului sau ființe umane.
Plăcerea de a face morală, de a instrui, condiționa prin dresaj, ceea ce nu e tot una cu a educa, e stimulată atunci când alții asistă, stau drept martori la ‘actul formator’. Învățăcelul să fie pus cât mai jos, pentru că, ce alt rol ar putea avea ochiul public, colectiv ațintit asupra ‘actului moralizator’, decât să-i constrângă pe cei doi într-o dinamică anticipată, normată de așteptări sociale. ‘Copilul’, inferiorul să nu poată crâcni, iar dacă se răzvrătește, umilința publică resimțită de ‘Părinte’ să-i dea acestuia o forță în plus. Cum, ești obraznic cu mine de față cu lumea? Io, om respectat în societate? Locus of control al ‘Părintelui’ este în exteriorul lui, cu observatorii și martorii, dar și cu cel pus la podea. El e de vină că mă face să-l pun la podea. Așa merită.
Comentarii
„Creierul din aparatul digestiv”, sau „creierul din burta”, sau „creierul din intestine”…
Monica, o sa dezvolt putin „povestea” despre creierul din aparatul digestiv, poveste careia tu i-ai dat importanta cuvenita în articol, dar sunt convins ca prea putini o cunosc si de aceea nu au grija de sanatatea tubului lor digestiv.
.
Nu toata lumea stie ca tubul nostru digestiv este un adevarat sistem nervos autonom, alcatuit din aproape 200 de milioane de neuroni si ca 80% din aceste celule transmit informatii din intestine catre creier.
La fel ca și creierul, neuronii din intestin sunt capabili să producă hormoni și neurotransmițători, cum ar fi dopamina sau serotonina. Astfel, neuronii care acoperă tractul nostru digestiv produc atât de multă dopamină precum creierul și secretă până la 95% din serotonina din organism. Doi hormoni care sunt esențiali pentru sănătatea noastră mentală!
Sănătatea mentală, digestivă și metabolică sunt intim legate între ele, de aceea este foarte important sa avem mare grija sa nu mâncam mult si prost si sa nu înghitim o gramada de medicamente decât atunci când este chiar necesar.
😎 🙂
„Generosus ” in lat insemna „de neam bun ” , care are o noblete a sufletului . Evolutia semantica in lb romanice a adaugat si acceptiunea de om bun , darnic, magnanim , prevenitor , chiar generos. Cel de neam bun era un astfel de om.
Cei ce ne conduc azi au originea in „neamul prost ” . De aici comportamentul.
„De unde această plăcere la români de a-l pune pe jos, a-l reduce la tăcere, pe cel perceput a fi ‘the underdog’ sau cel care depinde de tine? Relațiile pe bază de putere fac regula vieții la români.”
E ceea ce se numeste ciocoism : oameni din straturile inferioare ale societatii , ajung in pozitii de decizie . Ascensiunea ii da impresia valorii proprii si ii trateaza pe subordonatii cum ar fi meritat sa vorbeasca cu cei din mijlocul carora a provenit .
Ciocoiul asta e rezultatul bulversarii sociale , cand modele si repere au fost dislocate .
Eu sant ferm convins ca multi romani au luat calea strainatatii din cauza patronului roman.
Ma distreaza patronii din HoReCa . Cum aveau ei impresia valorii si ii sprijineau in Pta Victoriei cu cafele si sanwichuri pe # rezist . Ei erau de „driapta” . Acu cer ca niste criptocomunisti ajutorul statului. La fel cantaciosii . Bai , ne sutor ultra crepidam . Doamne , cat umor ai !
Patronii din HoReCa, cei care îi serveau pe manifestanti cu sandwichuri si cafele, ca toti patronii care au de suferit din cauza pandemiei, au tot dreptul sa ceara ajutor financiar statului, ca sa nu intre în faliment. Toate statele civilizate acorda în aceasta perioada ajutor celor amintiti.
In statele civilizate patronii HoReCa , fac economie , nu politica.
Gresit. În statele civilizate, toti patronii, inclusiv cei din HoReCa, au dreptul sa faca si politica, iar unii chiar o fac. De stânga, de dreapta… Doar comunistii si criptocomunistii spun contrariul.
@Monica,
„Relatiile” pe baza de putere sunt un non-sens. Ce relatie e aia? Unu zice „drepti” si altu se executa. Aia nu-i relatie ci dresaj!… 🙂
Din pacate, nu doar la romani e asa. Iar asta nu e azi de ieri ci de mii de ani. Societatile sunt formate piramidal oriunde in lume. Inclusiv in manastiri. Pretutindeni unde societatea are „legi” si „randuieli”, apare subordonarea si implicit „relatia de putere”. Chestiunea este ca prin „lege” de fapt se imparte lumea in doua: unii care trebuie sa se supuna, altii care fac legile. Si evident ca povestea aia cum ca „toti suntem egali in fata legii” s-a dovedit mereu si mereu o gogoasa. Legile sunt la fel de interpretabile precum poeziile. Si cand cei care fac legile vor sa schimbe machazu’ pur si simplu „abroga” anumite legi si bingo!… avem fix situatia pe care si-o doresc cei de la putere. La fel e si in familie. Cand tata ori mama decid ceva, aia e. Cand insa interesul le-o cere, ei pot schimba „regula” si gata. Copiii invata rapid cum functioneaza „lumea” si aplica metoda in jocu’ lor. De-asta cei mai „mari” stabilesc mereu regulile si ei „decid intotdeauna cand este fault si cand nu. Iar cine nu-si tine gura, risca sa mai ia si cateva peste ceafa… 🙂
Intrebarea este daca se poate construi o societate in care relatiile sa fie bazate pe altceva decat pe putere. Eu zic ca da. Evident, pentru asta ne trebuie totusi minimul de bun-simt… 🙂