După România educată și România climatizată, se prefigurează un nou Proiect de țară: Schimbarea becurilor (Ion Cristoiu)

Ridicarea MCV pune capăt unei perioade lungi de umilire națională anuală

Ridicarea MCV (Mecanismului de Cooperare și Verificare) sau, mai degrabă anunțul Comisiei Europene că recomandă încetarea aplicării MCV a stîrnit în România multe comentarii.
Urmînd tipica divizare moldo-valahă, ele s-au împărțit în două:
Unele, ținînd de politicienii, dar și de jurnaliștii Puterii s-au grăbit să proclame momentul drept istoric. Păcat că nu peste multă vreme vom sărbători Ziua Națională. Dacă decizia ar fi fost luată prin vară, s-ar fi putut proclama o Sărbătoare Națională, în locul răposatei Sărbători de 23 august.
Altele, ținînd de politicienii, dar și de jurnaliștii Opoziției, s-au străduit să minimalizeze succesul declarat de Putere. Pentru aceasta s-a insistat pe Adevărul că o serie dintre condițiile existente în MCV se vor regăsi în condițiile impuse de PNRR. De sesizat această poziție – bucuria secretă că n-am scăpat de monitorizare. Prin urmare, Puterea exagerează vorbind de un eveniment istoric. Aserțiunea o neghiobie politrucă. Mecanismul PNNR e discret și în plus valabil pentru toate țările UE. MCV-ul era zgomotos și în plus valabil doar pentru noi.

Dacă alintarea de istoric n-ar fi grav compromisă de folosirea ei de către presa tiribombistică și pentru fapte lipsite de importanță, fără a mă situa de o parte sau de alta, aș folosi și eu formula Moment istoric. Aceasta deoarece ridicarea MCV pune capăt unui șir de 15 ani de umilire națională anuală. An de an, cînd se publica Raportul MCV România încerca umilirea de a fi înfățișată ca un elev căruia profesoara îi spune c-a luat doi la teză, concomitent cu tragerea de ureche. Înainte de publicarea Raportului, apelînd la informații obținute pe surse, presa și partidele de Opoziție, reproduceau deja pasaje ample din document menite a dovedi că și anul acesta România a căzut la examenul statului de drept. Indiscutabil, Raportul avea dreptate. La finele fiecărui an se putea constata că România mai are multe de făcut pentru a avea o justiție de nivel european. Numai că această concluzie nu era rezultatul unei aprecieri proprii, făcute de societatea autohtonă, ci rezultatul unei lecturi a Raportului. De fiecare dată, folosirea Raportului în bătălia pentru putere crea atmosfera umilitoare a unei trageri de urechi a României. Presa și partidele adversare ale Puterii făceau mare caz de sintagme precum:

  • Comisia Europeană ne mustră.
  • România criticată la Bruxelles.
  • Din nou Comisia Europeană ne acuză că nu ne-am făcut lecțiile.

Umilirea națională izvora din transformarea relației normale Țară membră UE – Comisia Europeană într-una anormală de Slugă – Stăpîn, de Elev – Profesor, de Subordonat – Șef.
De această atmosferă era responsabilă și Puterea.
Aprecierile din Raport erau exagerate de presa și partidele Puterii, așezate sub semnul:
Bruxellesul ne laudă.

Într-o asemenea atmosferă dispărea rostul înființării MCV:
Cel de a ajuta România printr-o monitorizare colegială, aș spune, să-și perfecționeze statul de drept.

N-avea importanță realitatea din România.
Avea importanță doar dacă Raportul ne lăuda sau ne mustra.

Cercetînd Campania din Est (1941-1944) am rămas stupefiat de jubilația națională produsă de cîte o laudă adusă nouă de nemți. Pe front eram camarazi de arme. În viziunea Puterii de la vremea respectivă, eram niște inferiori nemților în materie de vitejie, de iscusință militară. Eram niște nevolnici, niște lași, niște neisprăviți care mureau de bucurie cînd nemții îi băteau pe umăr zicîndu-le Bravo, ați luptat bine!
Se înțelege că nemții nu jubilau cînd îi lăudam și noi. Și asta din simplul motiv că noi nu cutezam să-i apreciem pe camarazii noștri de arme. Era de la sine înțeles că ei ne scuipau semințe în cap.

Așa s-a întîmplat și cu MCV.
Conceput de Comisia Europeană și acceptat de noi, MCV a fost prezentat ca un mecanism prin care Comisia Europeană, primindu-ne în UE în ciuda multor slăbiciuni în materie de stat de drept, urma să ne ajute să le rezolvăm. Acesta a fost rostul inițial al MCV:
De a ajuta România să-și făurească un stat de drept veritabil.
Pentru aceasta, în fiecare an, Comisia făcea un Raport pe baza unei monitorizări. Raport care ne spunea ce-am făcut și ce trebuie să mai facem.

Sensul inițial al MCV a fost asemănător sensului inițial al unui antrenament pe care-l face un antrenor cu un sportiv.
Acestuia din urmă i se dau sarcini de îndeplinit. Îndeplinirea lor e monitorizată de antrenor.
Și antrenorul, după monitorizare, îi spune sportivului ce a făcut bine și ce-a făcut rău, dar mai ales unde să mai acționeze.
E între antrenor și sportiv o relație de Stăpîn – Slugă?
Firește că nu.

Din nefericire, gîndit ca un ajutor dat României de Comisia Europeană, MCV s-a transformat treptat-treptat într-un mecanism de punere a României într-o postură de proastă a UE care nu reușește să se deștepte cu toate lecțiile primite.

În toți acești 15 ani n-au existat și evaluări românești ale Statului de drept, ale Justiției. Au fost numai evaluările din Raport. Care Raport a fost abordat în România ca un Document Sfînt, emis de Cancelaria lui Dumnezeu, menit a ne bate pe umăr sau ne trage de urechi.

De această deformare a sensului MCV în cei 15 ani de existență nu e responsabil Bruxellesul.
Sîntem vinovați noi, românii.
Noi, românii, am transformat Raportul anual într-un Document magic, primit de noi cu fețele la pămînt, pentru a nu-l privi cum vine din cer.
Noi, românii am folosit MCV în bătălia pentru Putere.
Și în loc să ne preocupăm de o reală perfecționare a Justiției, ne-am preocupat de ce va spune despre noi Raportul.

Ridicarea MCV nu e rezultatul constatării că în România a triumfat, în fine, statul de drept.
Decizia ține numai și numai de rolul asumat de România în Războiul ruso-ucrainean.
E ca un fel de răsplată pentru că România a fost sluga perfectă a Bruxellesului.

O simplă privire arată că în 2022 România a dat înapoi în privința democrației, Justiției, a luptei împotriva corupției.
A nu mai face nimic în aceste domenii, pe motiv că nu mai sîntem monitorizați ar fi o imensă greșeală.
Am confirma bănuiala că am făcut eforturi în aceste domenii nu pentru că interesul național cere asta – un stat de drept și o Justiție adevărate- ci pentru a trece cît de cît examenul anual al Raportului.

Dar chiar și incorectă, decizia de ridicare a MCV e un moment istoric.
Ne scutește de momentul de umilire națională întruchipat de publicarea anuală a Raportului MCV.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

9 comentarii pentru articolul „Ridicarea MCV pune capăt unei perioade lungi de umilire națională anuală”

  • „Din nefericire, gîndit ca un ajutor dat României de Comisia Europeană, MCV s-a transformat treptat-treptat într-un mecanism de punere a României într-o postură de proastă a UE”
    Nu , maestre !
    Ajutorul prin MCV era pretextul . Motivul era posibilitatea exercitarii santajului pt a obtine lucruri f concrete . Iar noi am acceptat . Putem spune parafrazandu-l pe Postelnicu : „Am fost niste dobitoci !”

  • au venit bolsevicii adusi da Mihai soferu,si au luat pamantul si au facut CAP,acum au venir capitalistii si au luat totul si au facut capitalism degenerativ,au pus in functii numai prostii naturali-taranimii proletare.Am un vecin fost mecanic utilaj agricol calificat la locul da munca,acum este general pensionar-tancuri ,mare fermier Galati,acum e la Bruxeles sa depuna un dosar ca sa infiinteze un cabinet stomatologi rural ca sa schimbe dintii la greble

  • Bine că l-au ridicat că măcar nu ne mai scuipă toți în cap!
    Dar în România nimik nu s-a schimbat, Coana Justiție rămâne coruptă, incompetentă și aservită politicului adik o rușine națională.
    Unica soluție este ca magistraților să li se taie absolut toate privilegiile, să lucreze doar pentru onoarea de a fi magistrat și nu pentru salarii și plicuri de toate culorile.

  • ‘Ridicarea MCV pune capăt unei perioade lungi de umilire națională anuală’

    ‘umilirea’ a picat din Cer?
    daca da, aia e.
    daca nu, atunci inseamna ca cineva ne a umilit.

    pentru ca nu vom mai fi umiliti, tre sa intelegem ca ‘cel care ne umilea’ pina mai ieri a disparut in neant?
    pai asta e chiar stire, nenica`,
    iauzi, ue a disparut in neant!
    tare.

    • totusi, daca ue n a disparut in neant, atunci cei care se bucura de disparitia in neant mcv sint, pesemne, …intr un mare fel

    • domne, chiar nu e nicio problema, absolut nicio problema, daca s-a manifestat ‘umilirea’, cu tot cu ‘cel care ne umileste’.
      nu e cu suparare.
      daca altfel nu se poate, aia e. de ce sa ne suparam.

      problema e ca ( ne ) mintim cu nerusinare spunind ca ‘cel care ne umilea’ …nu mai e. a disparut.
      cum sa nu mai fie, nenica?!, e tot acolo!, iar faptul ca e …nu e cu suparare, de ce sa ne suparam. daca se putea altfel era altfel.

  • Joi 9 februarie 2017-articol in EVZ scris de către d-nul Adrian Dumitru. Dezvăluiri de SENZAȚIE ale unui GENERAL SRI în rezervă: „SISTEMUL funcționează în baza legii MERCENARIATULUI. A SERVIT tuturor președinților din România.” Poate faceți un interviu cu D-nul Aurel Rogojan și poate măcar acuma într-un interviu cu un istoric să facă dezvăluiri. Citez din nou din Nichita Stănescu care spune că „Pe pământ tot ce există are nevoie din când în când să plângă. ” Este un adevăr axiomatic și nu trebuie demonstrat.

  • Ridicarea ca mecanism de verificare in justiție a MCV este o eroare
    Este suficient sa ne uitam la zecile de mii de cazuri încheiate prin prescriptie nu datorită hotaririi CCR și ICCJ ci din lenea sau corupția procurorilor
    Este suficient sa ne uitam la miile de cazuri de achitare ca sa înțelegem ca ministerul public este o gluma proasta
    Decizia lui Adrian Nastase continuata de Monica Macovei ca procurorul sa fie magistrat a făcut din justiție o gluma
    Dacă eu un singur cetățean in următoarea jumătate de an am sa merg cu cel puțin 8 cauze la CEDO și ca mine mulți mulți alții
    Dacă ne uitam la,creșterea exponențială a numărului de cauze ajunse la CEDO realizam nu numai ca România nu este stat de drept ci ca este din cecin ce mai mult un stat mafiot
    Bine pe Dvs și pe mulți din cercul Dvs toate acestea nu ii ating și atunci le ignora
    Pe mine cetățean de rind faptul ca unii fura și justiția împarte cu ei banii in dauna mea ma afectează profund
    Ca și Minoritățile sexuale și intimantii au drepturi dar pe ăla mele victima le apăra cineva
    Pas cu pas România prin legislație n mai apăra victima ci infractorul
    Nu vreau sa ma credeți mergeți in sălile de judecată

  • Trebuie lămurite filierele pe care erau adunate datele pentru scrierea MCV ! Filiera Reprezentanței CE la București,ONG lui Macovei,filiera președinției romane,ONG care raportează direct la Bruxelles! Filiera de funcționari ai CE care redactau doc final (Pruna+ cei aduși și strecurați de Macovei,Sigfrid,Băsecu etc ! MCV a fost folosit în lupta politică și de Băsecu și WCI !

A apărut „1990- Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14 și 15 iunie? ”. Primul volum din seria Ion Cristoiu – istoricul clipei, 1990 – 1996

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog