Marți, 25 februarie 2020, seara, președintele Klaus Iohannis a ținut o conferință de presă. Redusă de data asta la un statement.
Pretextul intervenției publice a fost ședința CSAT dedicată măsurilor în cazul Coronavirus.
Cu o seară înainte, luni, 24 februarie 2020, tot președintele Klaus Iohannis a ținut o conferință de presă.
Între cele două momente e o prăpastie de atitudine.
Luni seara, românii au văzut un Klaus Iohannis plin de el în raport cu Marele Adversar al oricărui Conducător, care e realitatea.
Marii oameni politici se definesc prin umilință deplină în fața vieții.
Ei știu că orice poți învinge pe lume cu excepția Istoriei.
Fiind de genul feminin, Istoria are hachițe.
Și toate fuduliile Conducătorilor se lovesc nu de puține ori mortal de hachițele Istoriei.
Napoleon era convins că va învinge la Waterloo.
A plouat însă în noaptea de 17 spre 18 iunie 1815, a plouat cumplit, terenul s-a făcut mlaștină și Napoleon a trebuit să amîne atacul pînă după 11, cînd s-a mai zvîntat pămîntul pentru a putea deplasa tunurile, arma capitală a lui Napoleon.
La ferma lui Caillou, unde a dormit Napoleon în noaptea de 17 spre 18 iunie 1815, s-a amenajat un muzeu cu multe elemente de multimedia. Vizitatorul – eu am fost – e însoțit pe parcursul trecerii dintr-o cameră într-alta de zuruitul ploii pe acoperiș, un zuruit neliniștitor, pentru a-l face pe turist să trăiască starea sufletească a Împăratului în timp ce afară ploua cu găleata.
Marți seara, Klaus Iohannis a lăsat impresia că a înțeles lecția potrivit căreia nu trebui să te pui cu Istoria.
Klaus Iohannis a avut pînă acum numai succese. I-a ieșit Referendumul din 26 mai 2019. PNL a învins la europarlamentare. A reușit să dea jos, cu ajutorul Serviciilor, care-i sînt deocamdată loiale, Guvernul Dăncilă și să instaleze Guvernul Orban, deși PNL e ultraminoritar . A cîștigat al doilea mandat fluierînd. Nu numai la scor, dar fără măcar să se ridice din pat.
Lenin avea o broșură al cărei titlu l-am invocat de multe ori în postdecembrism:
Beție de pe urma succeselor.
El îi avertiza pe bolșevici să nu se îmbete după succese, altfel spus să nu creadă că vor avea automat noi și noi succese, să fie tot timpul vigilenți, gata să facă față provocărilor realității.
Nu cred că președintele Klaus Iohannis știe despre această broșură.
El însă suferă indiscutabil de Beția de pe urma succeselor.
Atît de plin de el a devenit, pentru că a învins-o pe Viorica Dăncilă, încît și-a zis că poate învinge orice de acum încolo, inclusiv Viața.
Și beat de succese s-a hotărît să provoace anticipate.
Cu orice preț.
În sine anticipatele, chiar și în România, nu sînt cine știe ce.
Teoretic ele sînt un meci între partide care au avut mai demult un meci, cîștigat de unul dintre ele.
Ca să aibă loc un meci în afara unui campionat, trebuie ca toate echipele care urmează să intre pe teren să fie de acord să joace.
Klaus Iohannis, beat de succese, intoxicat de sondaje care-l preamăresc drept Arhanghelul luptei cu Ciuma Roșie, s-a gîndit să declanșeze anticipate indiferent că vreun alt partid decît PNL vrea sau nu.
Și-a găsit repede în vizitiul Ludovic Orban premierul care să zică, luînd poziție de drepți a la Postelnicu, Să trăiți tovarășe Președinte General, facem cum vreți dvs.!
Și amîndoi, unul în Deal și celălalt în Vale, s-au lansat în aventura iresponsabilă a declanșării anticipatelor cu orice preț.
Inclusiv cu prețul unei Crize politice interminabile.
Orice politician responsabil, căruia beția succeselor nu i-a luat mințile, și-ar fi dat seama că anticipatele ar fi fost posibile, în condițiile constituționale de la noi, doar dacă la Cotroceni se semna un Pact între principalele partide politice din Parlament. Urmare a acestui Pact, procedurile erau îndeplinite în viteză și mai ales nici un partid nu căuta să obțină capital electoral din prelungirea Crizei. O aventură precum anticipatele în România cere Blitzkrieg, traversarea rapidă a instabilității provocate de Criză.
Klaus Iohannis n-a vrut să țină cont de acest adevăr al vieții.
Și astfel Criza provocată de comedia anticipatelor s-a lungit în chip periculos.
Luni, 24 februarie 2020, după decizia CCR, dar mai ales față-n față cu iminenta Criză numită Pshihoza coronavirus, egală prin dezastre cu Psihoza teroristă din decembrie 1989, Klaus Iohannis lăsa impresia că puțin îi pasă de semnalele date de realitate. Semnale care-l avertizau că deja anticipatele sînt compromise.
Am fost un adept al anticipatelor.
Cu o singură condiție:
Mecanismul să se desfășoare rapid, astfel încît Criza de instabilitate să fie cît mai scurtă.
Acum după această prelungire dramatică a Crizei a nu renunța la anticipate propunînd un guvern tehnocrat de alegeri, în genul Guvernului Cioloș din 2016, dar condus chiar de un tehnocrat fără dubiu în genul generalului Nicolae Ciucă, înseamnă deja iresponsabilitate.
Intervenția de marți, 25 februarie 2020, ne lasă să credem că aburii de beție a succeselor încep să se risipească în capul președintelui.
Luni seara voia să-l desemneze din nou pe Ludovic Orban, de data asta cu ordinul de a se face că vrea să treacă Guvernul, deși în realitate urma să se bată în culise pentru a pica în Parlament.
Marți seara, Klaus Iohannis renunțase peste zi la șmecheria cu măscăriciul Ludovic Orban.
Acesta și-a depus mandatul.
Potrivit Constituției, procedurile de formare a unui al doilea Guvern trebuie luate de la capăt.
Președintele a chemat partidele la consultări.
Pe cine v-a desemna președintele în condițiile în care nu mai poate apela la acest Postelnicu al României lui 2020?
Depinde de cît de tare i s-a limpezit mintea după beția succeselor.
Dacă se crede mai departe Infailibil, ca și Nicolae Ceaușescu în decembrie 1989, în stare să învingă și Istoria, după ce-a învins-o pe Viorica Dăncilă, va desemna un premier care să se angajeze că o să pice în Parlament. Evident, spre deosebire de Ludovic Orban jucînd teatrul bătăliei pentru a obține votul de investitură. Pentru asta trebuie să găsească la PNL un politician atît de ahtiat de a fi premier desemnat pentru două săptămîni încît să accepte umilirea de a pica în Parlament. Raluca Turcan ar fi dispusă la un asemenea sacrificiu și de dragul Șefului de la Cotroceni. Nu-i exclus să apeleze la Dacian Cioloș amăgindu-l că-i asigură majoritate, pentru a-l trînti la vot.
Dacă aburii beției succeselor i s-au risipit, Klaus Iohannis va renunța la aventura anticipatelor și va desemna un premier tehnocrat, cu un guvern tehnocrat sprijinit de toate partidele, în genul guvernului Cioloș.
L-am invocat de atîtea ori pe Nicolae Ciucă, deoarece el chiar apare drept apoliticul perfect.
În același timp, în perspectiva Crizei numite Psihoza Coronavirus el ar putea da populației semnalul de autoritate absolut obligatoriu pentru a ține sub control isteria stîrnită de Coronavirus.
Știu că pentru un om precum Klaus Iohannis e greu să dea înapoi după ce s-a obișnuit să-i iasă toate la simplul pocnet din degete.
Dacă e însă un bărbat de stat veritabil știe că datul înapoi face parte din condiția de mare politician.
Dacă lui Klaus Iohannis i s-au risipit total aburii beției succesului vom vedea abia miercuri seară.
Din cîte intuiesc eu președintele încă se mai gîndește.
„Dar omul a dat din cap: Nu, zice, acum e rau, asta nu mai trece.”, (Morometii, Marin Preda).
P.S. Out of topic: Maestre, ce s-a intamplat cu blogul dumneavoastra? Candva era un loc viu…acum tiuie a pustiu. Sunt gata sa inteleg ca or fi oarece obligatii contractuale fata de EVZ ca ei sa aiba exclusivitate 24h pe ganduri dar ma intreb daca merita.
Domnule Cristoiu
Teroristii in sus si in jos…pentru dumneavoastra e fapt divers dar pentru unii e important. Teroristi sau militari ce-or fi fost, mie mi-au omorat tatal pe 25 decembrie.