Să fie asasinarea lui Floyd începutul sfârșitului lui Trump?

Când arunci o privire spre marea democrație de peste ocean te îngrozești. Cum se poate întâmpla așa ceva într-o țară de unde răsare soarele pentru foarte multe țări din lume? Patria soarelui democrației care aruncă razele calde spre multe colonii de pe glob începe să apună? Sau vorbim doar despre o mică furtună și un norișor care acoperă mărețul edificiu de la Washington? SUA este o țară specială. La baza acestei națiuni democratice stă absolutismul și crima. Toți emigranții europeni, de care bătrânul continent dorea să scape, au tocat în mod nepermis populația băștinașă de pe continentul nord-american. Alături de omorul în masă a urmat distrugerea puternică a faunei și exploatarea resurselor. Omul nou a fost de fapt, la origini, un criminal venit pe noile meleaguri pentru jaf și îmbogățire. Treptat băștinașii și oamenii de culoare aduși din Africa au devenit sclavi în țara în care trebuia să fie tărâmul făgăduinței. Pentru mulți, pentru foarte mulți, a fost tărâmul lanțurilor. Lanțul a devenit chiar și după ce a fost luat de la picioare sau mâini, mai puternic. A devenit unul moral. Ceea ce mă uimește și în același timp mă revoltă este faptul că în toată această perioadă toți sclavii din SUA nu s-au răzvrătit cu adevărat. Păi dacă mă uit la toate popoarele, inclusiv la noi, avem în istorie exemple la tot pasul, olteanul lua coasa imediat și când îl prindea pe turc în prima pădure îi tăia capul. Ca să nu mai spun de sârbul brav și luptător, sau chiar galul aflat sub dominația romanilor. Singura revoltă a fost prin cântecul acela aproape mioritic de jale și rezistența în fața tuturor nenorocirilor pe care un om și le poate imagina. Violuri în fața familiilor, copiii sclavilor zdrobiți cu capul de copaci, ținuți în frig și foamete, bătuți și omorâți în chinuri inimaginabile. Asta stă la baza formării soarelui democrației mondiale.

Am citit presa din perioada celui de-al doilea război mondial și am văzut cum America era revoltată de nenorocirile făcute de Hitler în Europa. Dar în timp ce vapoarele cu soldați plecau pentru a pregăti ofensiva împotriva nazismului, tocmai în rândul lor se practica cea mai cumplită segregare. Oamenii de culoare nu luptau. Ei erau doar bucătari, spălători de punte și poate în cel mai bun caz munceau la camera de mașini. Cu toate acestea ei au fost eroi și au luptat până la finalul războiului. Vă aduc aminte ce rol decisiv au avut piloții de culoare cu celebrele „cozi roșii”. După război însă acești eroi s-au întors cu o medalie de gât, asta după ce au făcut față ani de zile pe front bășcăliei și umilințelor gratuite ale colegilor albi în comunitățile lor. Acolo ăia se credeau superiori și habar nu aveau că a fost război. Erau un fel de comune sau orășele mici. să zicem din Georgia sau Mississippi unde timpul stătea în loc. Au fost primiți cu ostilitate și rasismul a devenit mai puternic. Genul acela îmbrăcați cu salopetele acelea albastre care au o pălărie de paie în cap și pușca lângă balansoarul din lemn. Jos lângă picioare zace un cățel gras și murdar, iar el mestecă tutun și bea dintr-o sticlă de whisky. Din păcate exact națiunea care a salvat omenirea de la cel mai mare rău luptând împotriva rasismului a devenit țara în care acesta era ridicat la rang înalt. Umilințele, violurile, bătăile, au continuat. În autobuze erau locuri în spate pentru oamenii de culoare, cișmelele stradale aveau două inscripții ca să nu mai spunem de sistemul educațional. Acest lanț moral a fost mai puternic decât lanțul pus în jurul unei glezne. Acest lanț îți ucidea speranța și visele și te înrăia. În toate domeniile posturile au fost blocate numai ca oamenii de culoare să nu aibă acces. Acum se miră de ce nu muncesc și dau în cap. Ăsta e rezultatul poliței de peste 200 de ani. Până și la NASA puținii specialiști de culoare care au avut norocul să aibă acces la școli, aveau toalete separate amenajate în alte clădiri. Chiar și termosul de cafea avea inscripția cumplită „For Black”.

A urmat perioada războaielor din Coreea și Vietnam, iar eroii americani de culoare au primit același tratament. A fost perioada în care o mare parte a albilor au fost alături de ei prin artiștii mari ai timpurilor respective. Din rândul oamenilor de culoare au ieșit muzicieni fără egal în lumea sunetelor blânde și asta a reprezentat o armă puternică. Sfârșitul anilor 60 a dus la revolte foarte mari în SUA și acestea au fost încurajate și de organizația marxistă „Panterele Negre”. Vocea lui Martin Luther King a devenit simbolul luptei împotriva rasismului cu marșul libertății de la Washington din august 1963. Nici după moartea lui King sau lui Malcom X care luptaseră atât pentru aceste libertăți nu s-au schimbat foarte multe. Oare ce vierme poate să existe în sufletul unui om să poată reacționa față de altul în funcție de culoarea pielii, religie sau sex?

Anii au trecut și parcă nu evoluăm deloc în această privință. Și regăsim această ostilitate nu numai în America, ci și în Europa. Mă și gândeam când vedeam imagini cu protestatari bătuți cu bestialitate de poliție în anii 70 și la faptul că somnul lui Nixon nu era deranjat. Era dacă vă vine să credeți ceva firesc. În ani ura acumulată de această comunitate a devenit tot mai mare. Astăzi președintele Trump se duce în buncăr la vestea că protestatarii au dat foc la niște chioșcuri sau au spart câteva vitrine. Nixon sau Johnson se întorceau pe cealaltă parte a patului și sforăiau mai departe. Nu e prima dată când un om de culoare este împușcat sau bătut abuziv de poliția americană. De ce s-a întamplat asta cu Floyd tocmai în plină pandemie? Populația SUA era oricum iritată. Degeaba a încercat Trump să dea vina pe China. Când a apărut coronavirusul jubila la televizor și îl felicita pe „prietenul XI”. Acest om absolut imprevizibil care stă noaptea pe Facebook și Tweeter și postează comentând la comentariile oamenilor te înspăimântă. Am mai spus și o spun: îmi dă senzația că cea mai mare democrație din lume este condusă de Sturdza al nostru. Moartea lui Floyd a fost o execuție. A fost o neglijență sau plănuită nu contează. A semănat cu o execuție în stil mafiot. Exact ca pe vremea plantațiilor când un om de culoare era luat pe sus de argați și dus în fața stăpânului pentru a fi biciuit, aruncat la câini sau batjocorit cu fierul încins călcându-i-se pe grumaz cu cizmele din piele de crocodil. Nu este nici o diferență. Au urmat firesc câteva mitinguri civilizate împotriva unor scelerați. Acest „Fake president” cum spunea și marele De Niro s-a grăbit să spună condoleanțe familiei celui ucis, dar nu a știut că acesta poate să fie începutul sfârșitului pentru el. Poate să nu fie, dar spre acest deznodământ se îndreaptă lucrurile azi. În alte timpuri cred că Trump avea o altă soartă împărtășită și de alți patru președinți americani. Acum aceste revolte pașnice împotriva acestei atrocități, ca simbol suprem al rasismului, au devenit jafuri la drumul mare. Este lăsat să se întâmple așa ceva. Am văzut cum oamenii dădeau buluc la magazine și ieșeau cu ce produse voiau. Îi filmează cineva și noaptea, se trezesc cu poliția la ușă acuzându-I de furt și distrugere? Nu, pentru că SUA trebuie să se prezinte în fața lumii ca fiind în nesiguranță cu acest președinte. Deja președintele a început să strige la guvernatori spunându-le că sunt slabi și că trebuie să domine străzile. Adică mai făcea cineva așa cu prim-secretarii de județ acum vreo 30 de ani. Șeful poliției din Houston îi răspunde acestui locatar de la Casa Alba că ar trebui „să își țină gura închisă dacă nu poate să fie constructiv” și continuă „acesta nu este Hollywood, ci viața reală”. Adică realizați ce se întâmplă? Dacă cel care trebuia să îți apere administrația în teritoriu într-un stat ca Texas îți spune să ții gura închisă înseamnă că ai devenit un nimeni în țara ta, iar cel care ți-a spus-o a fost lăsat și chiar îndemnat să ți-o spună de către apostolii cu epoleți din ceruri. În același stil groaznic, legănându-se în fața presei de la un prompter la altul a vorbit din nou folosind aceleași clișee obositoare și pentru un cetățean din Africa, dar mai ales din America. În timp ce vorbea despre măreția Americii și sfătuind guvernatorii să folosească garda națională, mărind cu cât este nevoie efectivele pentru a restabili ordinea și a domina străzile, protestatarii îl huiduiau de zor. Tipul ăsta este în alt film. Ultimele luni de mandat o să fie un coșmar pentru cel care trebuia să își plimbe nepoții în Central Park din New York. Bâlbâind la conferința de presă că națiunea americană este formată pe domnia legii, acesta amenință cu armata pentru apărarea afacerilor și a țării. Săracul „clovn” nu crede că este în postura celui care merge spre eșafod, dar încă visează că se va întoarce pe tron. Nu îmi plac violențele și mai ales jaful, ce se petrece zilnic pe străzile orașelor din America, dar acesta reprezintă frustrarea unei comunități marginalizate care nici măcar acces la o haină bună nu au avut. Să fie asasinarea lui Floyd începutul sfârșitului lui Trump? Un fel de pretext cum a fost asasinarea Prințului Franz Ferdinand din 1914 la Sarajevo de către Gavrilo Princip?