Schimbările climatice reduc producția mondială de ceai la jumătate

Unii cultivatori de ceai din Kenya se orientează către alte culturi, deoarece schimbările climatice amenință plantațiile de ceai din țară. Cândva, o zonă pentru condiții perfecte de cultivare a ceaiului, cel mai mare exportator de ceai negru din lume simte acum efectele schimbărilor climatice. Temperaturile în creștere, inundațiile și seceta reprezintă o amenințare pentru plantațiile de ceai. Gabriel Mwatha Mbugua este un cultivator de ceai și spune că a trecut la cultivarea de ananas pe o parte din terenul său. „Acest ceai a fost plantat când eram tânăr, în 1959. În acea perioadă, am avut multe ploi, totul aici arăta ca o pădure. Deci, a fost multă ploaie și acest ceai era cules de patru ori pe lună, după fiecare șapte zile. În aceste zile, când ne-am mutat mai departe, clima s-a schimbat, nu mai  plouă atât de mult ca atunci. Așa că, acum, în loc de patru ori, culegem de două ori. Acum vedeți, primiți jumătate din ceea ce primeați înainte. Prin urmare, am decis să mă schimb odată cu schimbarea vremurilor și am trecut la ananas, deoarece ananasul nu are nevoie de multă ploaie”, a explicat Mbugua.

Un raport din mai 2021 al organizației caritabile Christian Aid afirmă că, până în 2050, schimbările climatice vor reduce cu peste un sfert condițiile optime de producție a ceaiului din Kenya. Acest lucru ar afecta atât fermierii, cât și lucrătorii. „Avem rapoarte care spun că, până în 2050, suprafața pe care cultivăm ceai va fi ca și cum ar fi jumătate din cea existentă. Asta înseamnă că zonele în care se cultivă acum ceai vor deveni din ce în ce mai vulnerabile pe măsură ce clima continuă să se schimbe. Zona va deveni nepotrivită din punct de vedere al solului, al adecvării solului și al cantității de precipitații”, a declarat Veronica Ndetu, expert în schimbări climatice în cadrul Ministerului kenyan al Agriculturii, Zootehniei și Pescuitului. Raportul Christian Aid a recomandat reducerea emisiilor pentru a preveni ca schimbările climatice să accelereze daunele cauzate regiunilor cultivatoare de ceai. Dar, în timp ce experții lansează avertismente privind pericolele schimbărilor climatice, producătorii de ceai din Kenya sunt deja martorii unei scăderi a producției. Industria ceaiului din Kenya contribuie cu aproximativ 4% din produsul intern brut (PIB) al acestei țări.

Kenya, țară din Africa de Est, este renumită pentru peisajele sale pitorești și pentru vastele rezervații de animale sălbatice. Coasta sa din Oceanul Indian a avut porturi importante din punct de vedere istoric, prin care mărfurile comercianților arabi și asiatici au intrat pe continent timp de multe secole. De-a lungul acestei coaste, care deține unele dintre cele mai frumoase plaje din Africa, se află orașe swahili predominant musulmane, precum Mombasa, un centru istoric care a contribuit mult la patrimoniul muzical și culinar al țării. În interiorul țării se află ținuturi muntoase populate, renumite atât pentru plantațiile de ceai, un element economic de bază în timpul epocii coloniale britanice, cât și pentru varietatea de specii de animale, inclusiv lei, elefanți, gheparzi, rinoceri și hipopotami. Provinciile vestice ale Kenyei, unde abundă lacuri și râuri, sunt împădurite, în timp ce o mică porțiune din nord este deșertică și semideșertică. Diversitatea faunei sălbatice și geografia panoramică a țării atrag un număr mare de vizitatori europeni și nord-americani, iar turismul este un factor important în economia Kenyei.

Capitala Kenyei este Nairobi, un oraș întins care, la fel ca multe alte metropole africane, este un paradis al contrastelor, cu zgârie-nori moderni care privesc în depărtare la barăcile sărăcăcioase, multe dintre ele adăpostind refugiați care fug de războaiele civile din țările vecine. Cartierele mai vechi, unele dintre ele prospere, tind să fie mixte din punct de vedere etnic și bine deservite de utilități și alte facilități, în timp ce corturile și barăcile, asamblate în grabă, care înconjoară orașul par să fie organizate la nivel tribal, în măsura în care, în unele cazuri, sate rurale întregi s-au mutat în orașul mai promițător. Cu o istorie îndelungată în domeniul muzical și artistic, Kenya se bucură și de o bogată tradiție în literatură, inclusiv multe fabule care vorbesc despre virtuțile determinării și perseverenței, valori importante și larg împărtășite, având în vedere experiența țării în timpul luptei pentru independență. Scriitorul kikuyu Ngugi wa Thiong’o, unul dintre cei mai cunoscuți autori ai țării la nivel internațional, abordează aceste preocupări în comentariile sale despre o figură folclorică: „Iepurele, fiind mic, slab, dar plin de spirit inovator, a fost eroul nostru. Ne-am identificat cu el în timp ce se lupta cu bestiile de pradă precum leul, leopardul și hiena. Victoriile sale au fost victoriile noastre și am învățat că, cei aparent slabi, pot fi mai isteți decât cei puternici”.

Numeroasele popoare ale Kenyei sunt bine cunoscute străinilor, în mare parte datorită deschiderii administrației coloniale britanice către studiu. Antropologii și alți oameni de știință, au documentat timp de generații viețile popoarelor Maasai, Luhya, Luo, Kalenjin și Kikuyu, pentru a numi doar câteva dintre aceste grupuri. La diversitatea etnică a țării se adaugă imigranții europeni și asiatici din multe națiuni. Kenyenii își îmbrățișează cu mândrie culturile și tradițiile individuale, dar sunt, de asemenea, conștienți de importanța solidarității naționale. Din 12 decembrie 1963, Kenya are motto-ul „Harambee” (în swahili: „Împreună”), pe care chiar îl aplică.

Foto AFP