Scriu ce doare! A ajuns cuțitul la os

Auzim vorbindu-se des despre cât de afectată a fost o anumită industrie în această pandemie, HoReCa. Nimic neadevărat, dar oare doar această industrie a fost afectată? Nu vorbește nimeni despre industria textilă, despre acest domeniu care e aproape de colaps.

România produce haine, încălțăminte și chiar fibre textile de circa 4,4 miliarde de euro anual, adică 2% din PIB, nemaivorbind despre aportul la bugetele locale și despre oamenii care lucrează în domeniu, care nu sunt șomeri, o povară pentru stat. De fapt, o povară și pentru cei care, încă, mai muncesc.

În anul 2020, industria textilă a fost devastată și a pierdut aproximativ 700 de milioane de lei din cifra de afaceri. De ce? Foarte multe fabrici și-au închis porțile, mulți oameni sunt în șomaj. Este o disperare cumplită în acest domeniu, iar patronatele și ministerele de profil nici nu se gândesc la o soluție pentru acest sector.

Știți câți oameni, croitorese sau cizmari, lucrează în aceste ramuri? 175 000 de oameni produc articole etichetate cu branduri cunoscute din întreaga lume și trimit la export produse de cea mai bună calitate.
Deși considerați croitorii Europei, această industrie a pierdut constant, din 2008, peste 150 000 de oameni, care au ales, fie să plece în străinătate, fie în alte sectoare mult mai bine plătite.

Ce a determinat închiderea multor firme de profil? Creșterile salariale, fără o consultare sau o soluție concretă și palpabilă, dar și productivitatea scăzută în rândul angajaților au făcut ca mari firme de profil, cu sute sau chiar cu câte o mie de angajați, să închidă sau să-și declare insolvența, falimentul. Altele au ales să dezvolte acest business în țări din afara Uniunii Europene.

Contributivitatea la bugetele locale, la bugetul țării, adusă de acest sector era substanțială. Când vom vedea cifrele reale, de la finele anului 2020, vom fi cu adevărat șocați de pierderile suferite de acest domeniu.

Afectarea a venit puternic în această perioadă pandemică. De ce? Munca de acasă, mall-uri închise, restaurante, teatre, activități sociale închise, școli închise- toate acestea au dus la un blocaj imens în procesarea și plasarea comenzilor, în vânzarea de haine și încălțăminte.

Erau atât de mulți tineri designeri care aplicaseră pentru un Start-Up Nation și aveau propriile lor ateliere micuțe, în care își dezvoltau creativitatea. Acestea au lacătul pe ușă. Dar ei contribuiau, cu puținul lor, la PIB-ul României.

Dar nu numai acest segment de piață este afectat, ci și alte industrii ce produc articole nevitale. Oare unde o să ajungem fără o soluție concretă și sustenabilă, oare la ce se vor gândi guvernanții noștri pentru a ne oferi un sprijin, dar unul real, nu ca IMM Invest. Acel program nu a fost să ajute real și nici pentru oricine. În asemenea perioade e nevoie de mai mult decât o minte înțepenită în cifre. E nevoie de mult capital de lucru, e nevoie de analiză zonală de sprijin. Județul din care eu provin, dacă industria textilă moare, moare și el. E industria ce îl susține și care angrenează cea mai multă forță de muncă.

Scriu pentru că mă doare să văd cum murim zilnic, cum ceea ce s-a construit în ani, doar cu eforturi ale mediului privat de afaceri, se distruge în doar câteva luni de la debutul acestui război  pandemic.