Se impune urgent o lege a presei care să despartă grâul de neghină!

Informația eternizată pe o coală tipărită a fascinat generații de cititori, educați să împartă cafeaua de dimineață cu aruncatul ochilor pe știri şi fotografii, opera unor oameni anume formați să ascută minți şi să creeze pofta de a înţelege prezentul caleidoscopic, aşa cum se vede el prin obiectivul jurnalistului. E suficient să citești printre rândurile ziarului preferat, pentru a vedea cotidianul pus în ecuația unui suflet întins ca o pajiște peste care, dumneata cititorule, calci pe vârfuri cu gândul, împărtăşindu-te cu opinia autorului.

Ziarul tipărit este locul de întâlnire între cititor, hotărât să înțeleagă realitatea în care viețuiește, cu o altă opinie care să îi confirme sau, dimpotrivă, să-i cenzureze, cu argumente, propriile convingeri despre orice şi oricine, pornind de la banal până la sofisticate întâmplări, bazate pe intrigi cusute cu ață albă, din viaţa privată sau politică. În toate situațiile, uneori picante, alteori uşor de digerat, ajunse la cititorul ocazional sau abonat, în straiele unei știri, interviu, foileton, dezbatere etc, un profesionist își asumă curajul de a formula un punct de vedere, responsabil şi dârz, acolo unde iţele prezentului se încurcă în interesele celor care se înghesuie să ne conducă, legitim sau răsăriți peste noapte din te miri ce mișcare obscură. E clar că lumea în care trăim are nevoie de știri. Pe această necesitate s-a clădit arhitectura online, din capul locului prezentându-se drept alternativă la presa scrisă. Argumentul forte, lesne de intuit, ar fi că e mai promtă, mai agresivă în a deschide uși, mai pregătită să amăgească vigilenţa cititorului, care nu știe cu precizie la ce creier s-a conectat când citește o postare așezată pe monitorul calculatorului sau pe sticla telefonului celular.

Din această cauză, „presa online” e un spațiu de testare a vigilenţei, răbdării sau inteligenţei interlocutorului, dar şi de capturare a sa într-o lume fără granițe, legi şi cetățeni responsabili. Ziarul nu suportă vulgaritatea, obrăznicia, grosolănia şi agresivitatea autorului, întâlnite în eter, pentru că vorba zboară dar… nu putem înghiți orice! De fiecare dată, indiferent de opinie eşti egal cu tine, cititorul te citește pe dinafară cu ochii şi pe dinăuntru cu satisfacția că datorită ţie, ziaristule, s-a luminat în problema care îl frământă, a despărțit îndoiala de certitudine, s-a eliberat de spaimă, a dobândit echilibrul necesar înțelegerii lumii în care trăiește! Susțin cu tărie încurajarea de către stat a presei scrise, apariția de noi publicații, întoarcerea la pagina de jurnal, singura mărturie trainică a realității, mesager peste timp şi generaţii a ceea ce am fost, pentru o clipă cât o viaţă de om! E cazul să punem punct sufocării spiritului cu formulări, telegrafice, eliptice, vulgare, agramate, fără conținut emoțional, fără profil, de către cei care şi-au făcut o profesiune de credință în schimbarea macazului bunului simţ, acceptând bălăcăreala, miştocăreala, înjurătura neaoșă în locul seriozității. De aceea, se impune urgent o lege a presei care să despartă grâul de neghină, pentru a oferi cetățeanului un instrument fin de înţelegere, în toate articulațiile ei, a vieții sociale şi politice, ceva mai tăios ca un bisturiu: adevărul!

Precizare: În articolul de faţă, nu discutăm oportunitatea apariţiei presei online asumate. În schimb, credem că sub acest scut se ascund „persoane” care îşi închipuie că, postând online informaţii de tot felul, schimbă adevărata faţă a presei autentice.

Florenț Mocanu, jurnalist, director editor al ziarului regional „Gazeta Munteniei”, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR), membru al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni