Șefii serviciilor de informații din Africa de Est fac apel la un front unit împotriva terorismului

Grupările rebele și forțele teroriste sunt în dezordine și ar urma să fie neutralizate în curând în toată Africa de Est. Un reprezentant de rang înalt al guvernului Republicii Democratice Congo (RDC), Claude Ibalanky Ekolomba, a declarat acest lucru marți, la cea de-a patra reuniune a șefilor serviciilor de informații și de securitate din RDC, Burundi, Rwanda, Uganda și Tanzania, care a avut loc la Bujumbura. „Atacurile actuale despre care vorbiți sunt grupuri care sunt în dezordine, în timp ce fug comit masacre pe drum, așa că nu ne deranjează, mai ales că știm că au fost dezrădăcinați din locul în care erau poziționați sau bazați. Deci, în scurt timp, nu vom mai vorbi despre asta”. a declarat Ekolomba. Centrat pe temă, el a adăugat că este necesară „consolidarea încrederii în vederea unei cooperări regionale consolidate pentru a neutraliza forțele negative”. Reuniunea șefilor serviciilor de informații și de securitate a fost cea de-a patra ediție. Referindu-se la recentele atacuri teroriste asupra bisericilor catolice din RDC, el a afirmat că Statul Islamic dorește să se stabilească în regiune. De aici și necesitatea unei coaliții pentru a-l înfrunta. „Nu este un secret că Statul Islamic vrea să se instaleze în regiunea Marilor Lacuri folosind RDC ca bază, dar au fost deja dezrădăcinați în cele două baze, cele două puncte în care erau centrați. Dar aceasta este o problemă care privește regiunea. Nu este o problemă care privește doar RDC”, a subliniat Ekolomba.

La reuniune au participat, de asemenea, reprezentanți ai secretarului general al Organizației Națiunilor Unite în regiunea Marilor Lacuri, un delegat al Monusco și al Uniunii Africane (UA). În iunie, comandantul forțelor americane din Africa, generalul Stephen Townsend, a declarat, în cadrul unui forum virtual de apărare, că răspândirea terorismului a continuat relativ nestingherită. Numai al-Shabab, cu sediul în Somalia, se mândrește cu până la 10.000 de luptători.

În următoarele rânduri, o să vă prezint, dragi cititori, situația serviciilor de intelligence din statele care au participat la întâlnirea sus amintită.
După obținerea independenței în 1960, guvernul congolez a înființat o serie de mici unități de poliție însărcinate cu menținerea ordinii și a securității statului. Prima dintre acestea, Sûreté Nationale, a fost înlocuită de Centrul Național de documentare în 1969, care a fost ulterior reorganizat în numeroase rânduri de către președintele Mobutu. Serviciul Național de Informații și Protecție (SNIP) a fost înființat în 1990 pentru a îndeplini sarcini legate de operațiunile de informații externe și interne. SNIP nu se supunea niciunei alte autorități în afară de președinte, cu care comunica direct. SNIP a operat fără restricții legale pentru a suprima opoziția politică față de Mobutu atât în Congo, cât și în străinătate, monitorizând și infiltrându-se în grupurile anti-Mobutu exilate în Africa și Europa. Este probabil ca Mobutu să fi avut mult mai multe rețele de informații neoficiale folosite pentru a spiona opoziția politică în cadrul structurilor de stat și al armatei RDC. În prezent, Agenția Națională de Informații (ANR) este principalul organism de informații al RDC, responsabil atât de operațiunile de informații interne și externe, cât și de securitate.

În 1962, Burundi și-a obținut independența față de Belgia. În următorii patruzeci de ani, țara a cunoscut multiple schimbări de regim în forță, asasinate și violențe politice. În 2005, după încheierea unui deceniu de război civil, Consiliul Național pentru Apărarea Democrației – Forțele pentru Apărarea Democrației (CNDD-FDD) a fost ales la putere sub conducerea lui Pierre Nkurunziza. În anul următor, CNDD-FDD a adoptat o legislație prin care s-a înființat Service National de Rensiegnement (SNR). SNR funcționează complet în afara legii, recurgând adesea la tortură, crimă și încarcerare ilegală pentru a suprima opoziția politică. SNR răspunde direct în fața președintelui, fără a fi supravegheat de alte organisme guvernamentale. Organizațiile pentru drepturile omului au implorat de mai mulți ani guvernul din Burundi să oprească operațiunile interne ale SNR și să îi pedepsească pe angajații SNR responsabili de abuzurile împotriva drepturilor omului.

Istoria postcolonială a Rwandei a fost definită de tensiuni între cele două grupuri etnice majore ale sale, hutu și tutsi. În 1990, Frontul Patriotic Rwandez (FPR), format din tutsi, supărat pe guvernul opresiv hutu, a declanșat un război civil care a dus, în 1994, la genocidul, sponsorizat de stat, al populației civile tutsi. Crimele au luat sfârșit atunci când FPR a învins forțele guvernamentale și milițiile hutu. În săptămânile care au urmat genocidului, rețelele de informații hutu, utilizate în mod tradițional pentru a impune opresiunea politică și a reduce la tăcere disidența, s-au dizolvat sau au fugit din țară, temându-se de represalii pentru rolul pe care l-au avut în această crimă. Noul regim, format de FPR, a înființat rapid o nouă structură de informații, Serviciul Național de Informații și Securitate (NISS), cu scopul principal de a monitoriza disidenții care simpatizau cu vechiul regim și alți hutu care au fugit în Republica Democrată Congo (RDC) în săptămânile care au urmat genocidului. În prezent, NISS monitorizează securitatea externă și internă, cu un interes special pentru imigrație – o reflectare a problemelor legate de conflictul în curs de desfășurare din RDC – și pentru milițiile hutu hotărâte să reinstaureze regimul majoritar hutu care încă operează în regiune. NISS are centrale în străinătate în: Africa de Est, Europa (Belgia) și Statele Unite. O parte semnificativă a activităților externe ale NISS se concentrează în continuare pe localizarea autorilor genocidului din 1994.

Serviciul tanzanian de informații și securitate a fost creat în 1996 pentru a înlocui serviciile de informații, adesea informale, motivate politic și neratificate, colectate de serviciile de poliție din Tanzania. TISS este responsabil pentru colectarea de informații referitoare la amenințările externe, spionaj, sabotaj și terorism și este responsabil pentru consilierea factorilor de decizie politică în toate aspectele legate de securitate. Pentru a preveni ca TISS să devină un agent de coerciție politică, i se interzice să colecteze informații sau să supravegheze orice persoană care participă la proteste sau disidență legală. Se știe că TISS a cooperat cu alte agenții de informații africane și cu CIA după atacurile Al-Qaeda din 1998 asupra ambasadelor SUA din Dar-es-salaam.

Istoria post-independență a Ugandei este în mare parte caracterizată de regimuri militare care au folosit serviciile de informații pentru a-și menține puterea și pentru a intimida, hărțui și executa adversarii politici. Ce s-a realizat în ceea ce privește reformarea sectorului de informații din Uganda? Ce provocări mai trebuie depășite? Deși abuzurile privind drepturile omului au scăzut semnificativ, Parlamentul trebuie să îndeplinească cerința din Constituția din 2005 de a stabili un nou cadru juridic pentru serviciile de securitate. Acest cadru ar trebui să stabilească un mandat clar și mecanisme de responsabilitate, inclusiv supravegherea civilă. Sectorul serviciilor de informații este definit aici ca fiind agențiile interne de culegere de informații și Serviciul de Externe. Din punct de vedere istoric, conducerea politică a Ugandei a stabilit ce informații ar trebui colectate și despre cine ar trebui să fie colectate. O mentalitate similară persistă și în prezent în sectorul serviciilor de informații: accentul se pune pe motivul pentru care ar trebui să se culeagă informații, mai degrabă decât pe modul în care acestea ar trebui colectate. Cu toate acestea, există acum așteptări mai mari în ceea ce privește responsabilitatea și transparența. Primul serviciu de informații de elită din Uganda a fost creat în timpul primului regim Obote. Denumit Unitatea de Servicii Generale, acesta era un grup paramilitar conceput pentru a contracara amenințările la adresa regimului din cadrul poliției și armatei și era format în mare parte din membri ai grupurilor etnice din nord care aveau legături strânse cu Obote. În 1967, Amin a adăugat o altă unitate (Poliția militară) sub conducerea sa personală. Amin a înființat, de asemenea, Biroul de Cercetare de Stat și Unitatea de Siguranță Publică. PSU, o unitate de informații politice, a recomandat uciderea oamenilor chiar și cu cele mai mici motive de suspiciune, iar SRB a prezidat aproximativ 300.000 de execuții extrajudiciare. Revenit la putere, Obote a înființat o agenție de contrainformații, Agenția Națională de Securitate (NASA), pentru a ajuta la combaterea insurgenței lui Museveni. În ciuda încălcărilor drepturilor omului comise de membrii forțelor armate, NASA (al cărei personal era format din foști militari) nu a colectat informații despre agresori. Museveni a venit la putere în 1986 și a început să înființeze servicii de securitate cu un bilanț mai bun în ceea ce privește drepturile omului. Statutul organizațiilor de securitate (1987) a instituit organizațiile de securitate internă și externă (ISO și ESO) pentru a colecta și prelucra informații sub control prezidențial, cu aranjamente de responsabilitate neclare și un mandat atât de vag încât este lipsit de sens. Bugetele lor clasificate au făcut ca probabilitatea de corupție să fie foarte mare. Din 1987 nu a avut loc nicio reformă substanțială în sectorul serviciilor de informații. În timp ce unele elemente ale sectorului încă operează în afara legii, situația serviciilor de informații în ceea ce privește drepturile omului s-a îmbunătățit semnificativ. ESO a devenit un serviciu extern eficient, formând personal în diverse specialități și menținând agenți sub acoperire. (Unii agenți sunt în schimb repartizați în domenii fără legătură, adesea din cauza interferențelor politice). A existat, de asemenea, o colaborare între agenții cu alte guverne. Cu toate acestea, Uganda nu are o strategie de securitate națională.

În concluzie, deși în spionaj nu pot exista concluzii, serviciile de intelligence africane, dacă o sa fie bine direcționate, pot reprezenta un organism viu, dinamic, de încredere, performant și eficient! Imaginați-vă un stup de albine sau un mușuroi de furnici! Chiar în acest moment, un ofițer de informații african face treabă bună pentru „centralele” de acasă!

Foto africanews