Şi dacă Danton a fost un corupt?

Îi înapoiez lui Vasile Oprescu – un bătrînel care bîntuie prin redacţii pentru a-şi plasa textele mai ceva ca un vînzător ambulant de tuburi de vopsele – manuscrisul despre Robespierre.
Ca de obicei m-am pomenit cu manuscrisul dat de bibliotecara de la Catedra Sălii Unu, unde ofertantul l-a lăsat de dimineaţă.

Timp de două săptămîni l-am amînat pe autor punînd la lucru toate amabilităţile viclene din dotare.
Acum n-am mai avut încotro.
A trebuit să-l citesc.
Eseul (să-i zicem aşa, din nevoia de prescurtare!) se dovedeşte o simplă compilaţie.
I-l dau înapoi, sugerîndu-i să aprofundeze o idee rătăcită în partea din urmă a textului:
Cea despre afacerile de corupţie la care se dedulcise Danton.

O idee care scapără în mintea mea o altă idee.
Deşi am scris despre relaţia Robespierre-Danton n-am dat atenţie acuzaţiilor lui Robespierre, considerîndu-le simpla justificare a trimiterii adversarului Danton la moara de descăpăţînat a ghilotinei.

Probabil şi pentru că am fost pătimaş de partea lui Danton în această dispută (sub influenţa lui Camil Petrescu), nu mi-a trecut prin cap să investighez afacerile lui Danton.
Şi dacă Danton a fost, într-adevăr, un corupt?
Altfel spus, un fel de bolşevic îmbogăţit guzgăneşte după parvenirea partidului la Putere?