Și dacă divorțul dintre cei doi a fost un teatru pentru ca Ludovic Orban să fie premierul desemnat fără probleme de Klaus Iohannis?

De treizeci de ani, de cînd activez ca Istoric al Clipei, am scris atît de mult despre procedurile care urmează anunțării oficiale a rezultatelor date de alegerile parlamentare, încît le știu aproape pe de rost. Aceste proceduri sînt reglementate de articolul 103 din Constituție. Deoarece în aceste zile s-au spus multe năzbîtii despre cine are dreptul să primească misiunea de premier desemnat și ce poziție trebuie să aibă președintele față de pretențiile partidelor de a pune mîna pe guvernare, voi reproduce aici faimosul articol 103:

„(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

(2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.

(3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.”

Procedura de desemnare de către președinte a candidatului pentru funcția de premier s-a repetat în postdecembrism de nu mai puțin de opt ori.
Din punct de vedere practic, articolul 103 impune respectarea următorilor pași:

a) După anunțarea rezultatelor, partidele încep negocierile pentru formarea noii majorități. Aceste negocieri, care nu mai așteaptă în viața reală anunțarea rezultatelor oficiale (după alegerile din 6 decembrie 2020, anunțarea s-a făcut abia sîmbătă, 12 decembrie 2020), au și ele anumite limite, date de incompatibilitatea dintre partide. De regulă se negociază între partide din aceeași parte a scenei politice sau care au fost împreună în Opoziție. În 1996, de exemplu, CDR a negociat cu PD exclusiv, deoarece luptaseră împreună timp de cinci ani împotriva lui Ion Iliescu. Negocierile de după alegeri au fost ușoare: o împărțire a puterii se făcuse între cele două tururi. Petre Roman urma să-l sprijine la președinție în turul al doilea pe Emil Constantinescu, primind în schimb șefia Senatului. Tot între cele două tururi s-a stabilit că funcția de premier revine CDR. Au fost și situații în care două partide s-au prezentat la vot în alianță, cu negocierea funcțiilor înainte de alegerile parlamentare. A fost cazul PSD și PNL în 2012, care au concurat sub numele de USL. Excepțiile de la regula compatibilității au drept autor pe Traian Băsescu. În 2004, acesta a reușit să facă o majoritate și să dea guvernul lui Călin Popescu Tăriceanu, potrivit Protocolului DA, deși PDSR cîștigase alegerile. Atunci formațiunea trădătoare a fost, ca de obicei, UDMR. Deși avea cu PDSR o înțelegere, UDMR a trecut de partea dușmanului numit DA. Marea trădare a fost însă din partea PUR a lui Dan Voiculescu. Formațiunea intrase în Parlament numai și numai datorită alianței electorale cu PDSR. Cu un Dan Voiculescu tras pe sfoară de Traian Băsescu, PUR a sărit în cealaltă barcă. Nu peste mult timp, PUR a fost aruncat peste bord.

Tot lui Traian Băsescu îi datorăm marea lovitură din 2008, care a fost formarea unei majorități de Hăis Cea, alcătuită din PSD și PDL. N-a ținut mai mult de un an. Și nu pentru că partidele ar fi fost incompatibile, ci pentru că în 2009 au venit prezidențialele. Fiecare dintre cele două partide țintea președinția.

Un alt criteriu al negocierilor e dat de rezultatul alegerilor. În 2000 și în 2016, PDSR a cîștigat alegerile la un asemenea scor că negocierile au fost egale cu aruncarea unor firimituri pentru un partid cu greu intrat în Parlament. În ambele cazuri, partidele de Dreapta au obținut un scor atît de pricăjit încît o clipă nu s-a pus problema unor negocieri.

Alegerile din 2020 ar părea deschise, prin rezultate, oricăror negocieri. În realitate, doar partidele de Centru Dreapta ar putea face majoritatea. Cu toată redistribuirea, PSD nu are cum să facă majoritatea. De aliat nu se poate alia cu AUR. Ar însemna sinucidere curată pentru un partid care se străduie de dimineață pînă seara să se sulemenească TeFeList pentru a fi acceptat de Puterile Garante ca partener. Chiar dacă UDMR ar avea mai mult caracter și ar refuza oferta PNL, PSD tot n-ar putea face o majoritate. Desigur, PSD caută să facă din aceste proceduri prilejul unei campanii electorale. El propune pe Alexandru Rafila premier al unui Guvern Minoritar sau al unui Guvern cu PNL. O fantezie! Tot sub semnul campaniei electorale, PSD face mare caz de refuzul lui Klaus Iohannis de a-i da dreptul de a face majoritatea. Argumentul situării pe primul loc nu rezistă. Președintele e obligat să dea dreptul de a face majoritatea doar partidului care obține peste 50 la sută. În rest, președintele e obligat să desemneze premierul care, după consultările de la Cotroceni, are cele mai multe șanse de a face majoritatea. În cazul din prezent, acest premier nu poate fi decît din partea Coaliției de Centru Dreapta. A da PSD să facă majoritatea ar fi o iresponsabilitate din partea președintelui. E limpede că Alexandru Rafila n-ar putea face în zece zile majoritatea. El s-ar vedea obligat să predea mandatul (în Istoria României au fost două astfel de cazuri, unul al lui Nicolae Titulescu și unul al lui Teodor Stolojan) președintelui, iar acesta să-l dea apoi partidelor de Centru Dreapta.

b) Potrivit Constituției, în timpul negocierilor dintre partide președintele stă deoparte. Mai întîi pentru că o coborîre pe maidanul ciolaniadei i-ar face pulbere imaginea de arbitru, apoi pentru că din punct de vedere constituțional, el se pronunță doar după consultări.

Ce s-a întîmplat în realitatea moldo-valahă?
Fără a învăța din lecția dării peste bot de către Poporul Român, Klaus Iohannis s-a implicat în negocierile dintre partide. A convocat la Cotroceni pe liderii partidelor care urmează să facă noua majoritate: PNL, USRPLUS, UDMR. Acestea au mers ca niște oițe. Că s-a dus PNL mai înțelegem. E vorba de Partidul Meu. Că s-a dus UDMR, iar înțelegem. UDMR e fata de pe Șoseaua de centură a politicii românești. E în stare să se combine cu orice formațiune, numai să ajungă la ciolan. Dar USRPLUS? USRPLUS ce a căutat? Răspunsul trimite la infantilismul celor doi președinți. Și Dacian Cioloș și Dan Barna sînt beți de mirosul de friptură al puterii. Ce program de guvernare?! Ce principii ale lui Altfel de politică?! Înainte de negocieri, partidele își reunesc organismele de conducere colectivă și aleg pe cel cu care vor merge la Cotroceni ca premier propus. PSD a procedat corect. Și-a convocat forul. USRPLUS n-a convocat nici un for. Potrivit procedurilor PNL ar fi trebuit să desemneze propriul candidat. Sfidînd Constituția, președintele României l-a convocat la Cotroceni pe președintele PNL pentru a stabili cine va fi propusul PNL. Ați mai auzit în postdecembrism de o asemenea trăsnaie? Klaus Iohannis a mutat la Cotroceni bordelul politic al bătăliilor dintr-un partid pentru desemnarea premierului!

Așadar, în aceste zile n-au avut loc Consultările de la Cotroceni. Desemnarea lui Florin Cîțu de către Klaus Iohannis nu e decît desemnarea ca propus al PNL pentru consultările de la Cotroceni. Teoretic, Klaus Iohannis poate propune, după consultări, pe oricare alt lider PNL sau chiar pe un lider USRPLUS. Sîmbătă la Vila Lac 2 au avut loc negocieri între PNL, USRPLUS și UDMR pentru formarea majorității. Din punct de vedere constituțional aceste negocieri ar fi trebuit să aibă loc după desemnarea prin Decret prezidențial a premierului. Premierul desemnat pornea apoi la formarea majorității. Pentru că președintele s-a amestecat în bordelul politic, negocierile de sîmbătă au frizat absurdul. Florin Cîțu n-a existat în aceste negocieri. De precizat că politicianul care va fi premier are întîietate la formarea guvernului. Chiar dacă vine însoțit de o întreagă echipă de la partid, el e cel care conduce negocierile. Sîmbătă, negocierile duse de PNL au fost conduse de Ludovic Orban. Putem spune că Ludovic Orban i-a negociat lui Florin Cîțu pe cei care vor fi conduși de Florin Cîțu ca miniștri. Bine că nu i-a negociat și nevasta! Iar Florin Cîțu, acest Cîțu-Mîțu al oportunismului românesc, a acceptat bucuros umilința. După negocieri s-a dat publicității un Comunicat în limbaj de lemn, concurent serios al Comunicatelor date după eșecul Reuniunilor liderilor de partid și de stat din țările comuniste. Ca și în cazul acestora, textul ascunde cu greu eșecul negocierilor. Principala cauză vine din bătălia pentru șefia Camerei Deputaților. Pe drept cuvînt USRPLUS vrea această șefie pentru Dan Barna în condițiile în care premierul e de la PNL. Ludovic Orban vrea acest post pentru el, în condițiile în care postul de premier e al lui Florin Cîțu. Nu știu cum se va termina negocierea. Știu însă sigur că:

1. Dacă președintele îl desemnează pe Florin Cîțu, fostul ministru al Finanțelor va fi premierul unui Guvern de Centru Dreapta. Că e cel mai puțin potrivit dintre PNL-iști să fie premier n-are rost să mai discutăm. Guvernarea Cîțu-Mîțu ar fi cel mai mare hohot de rîs din postdecembrism. Din nefericire o guvernare cu un astfel de premier nu e de rîs; e de plîns. Asta ar fi o problemă. A doua ține de repetarea coșmarului Liviu Dragnea. Guvernarea PSD a fost un dezastru, pentru că președintele PSD, Liviu Dragnea, n-a putut fi și premier. Pentru prima dată în postdecembrism, România a avut doi premieri în același timp. Premierul premier și șeful PSD. Dacă Klaus Iohannis îl va desemna pe Florin Cîțu, în următoarea perioadă România va avea trei premieri. Unul, Florin Cîțu, premier de ochii lumii. Altul, Ludovic Orban, președintele PNL. Al treilea, Klaus Iohannis. Putem spune orice despre Klaus Iohannis, dacă e totalmente iresponsabil nu. A-l pune premier al Guvernului Meu pe Florin Cîțu ar însemna să condamne România la a fi neguvernată exact acum, cînd tripla Criză – Sanitară, Economică și Meteorologică – face ravagii. Altfel ar sta lucrurile dacă președintele l-ar desemna pe Ludovic Orban.
2. Ca și în martie 2020, Florin Cîțu a fost de ochii lumii la negocieri. Ca și în martie 2020, el pare a fi acceptat un rol de paradă pe perioada negocierilor, postul fiind promis altuia.
3. Criza din negocieri s-ar putea rezolva deodată prin încredințarea postului de premier desemnat lui Ludovic Orban. PNL are premierul. Lesne de dat funcția de la Cameră lui Dan Barna.

Da, dar Klaus Iohannis nu l-a preferat pe Ludovic Orban – se spune pe toate sursele. Păi de unde știm asta ?
Din surse.

Și dacă sîntem trași pe sfoară de cei doi, care nu sînt deloc certați?
Ia să vedem.

Înaintea alegerilor USRPLUS a declarat că nu-l vrea pe Ludovic Orban nici în ruptul capului. Acum după negocieri USRPLUS are de ales între a fi de acord cu Ludovic Orban premier și a pierde șefia Camerei pentru Dan Barna. La rîndu-i Dan Barna își joacă în partid șefia. Dacă are președinția Camerei s-a scos. Dacă nu, Dominic Fritz îl mănîncă. Nu credeți că Dan Barna ar prefera șefia Camerei? PNL a pierdut alegerile. Pentru asta, Ludovic Orban trebuia să demisioneze de la șefia PNL. Ludovic Orban demisionează însă de la șefia Guvernului. Cică pentru a-i face în ciudă lui Klaus Iohannis. Dar Klaus Iohannis acceptă fără să clipească demisia. Avînd în vedere așa-zisa sfidare, nu putea să iasă în public și să-l mustre pe Ludovic Orban pentru asta? Potrivit narațiunii care ni se servește, Klaus Iohannis l-ar fi vrut pe Nicolae Ciucă. Ludovic Orban s-a revoltat și i-a impus lui Klaus Iohannis pe Florin Cîțu. Președintele are o falangă în PNL, partid dependent de DNA. Cum dracu de nici un om al președintelui, ca de exemplu Rareș Bogdan, n-a bombănit că președintele e sfidat de Ludovic Orban? Să nu-mi spuneți că vedeta Rareș Bogdan s-a temut să-l atace pe Ludovic Orban, deși avea sprijinul președintelui?!

Sînt întrebări care mă fac să avansez și această ipoteză:
Și dacă am asistat la un teatru bine jucat de cei doi ? Grație acestuia, USRPLUS va fi de acord cu Ludovic Orban premier (altfel se întrevede imposibilitatea de a forma Guvernul, ceea ce înseamnă dispariția fripturii), românii vor înghiți pe Ludovic Orban convinși c-a plătit prin demisia de la Guvern, PNL va deveni partidul dominant al Coaliției de Guvernare, conduse ca de obicei prin intermediul lui Ludovic Orban de Klaus Iohannis.

E o ipoteză avansată de mine din teama c-aș putea fi victima unei diversiuni.
Și din credința că un Ludovic Orban n-ar risca în veci să-l înfrunte pe Klaus Iohannis. Klaus Iohannis mai are patru ani de stat la Cotroceni. Patru ani de putere asupra Instituțiilor de forță. Trebuie să fii nebun ca să crezi că tu, Ludovic Orban, doar șef al PNL, oricînd victima unei chemări la DNA, poți cîștiga o bătălie cu Klaus Iohannis.