Şi în exil, ruşii tot imperialişti rămîn

Cartea lui Lilian Zamfiroiu Relaţii diplomatice româno-italiene. 1918-1920, apărută în 2011 la editura Tritonic se ocupă, după cum şi era de aşteptat, de dificultăţile ridicate în faţa României la Conferinţa de Pace de la Paris.

Cea mai cunoscută dificultate rămîne campania dusă de Budapesta împotriva Tratatului de Pace cu Ungaria, mai precis, împotriva consacrării juridice a Unirii Transilvaniei cu România.

Şovăielile marilor Puteri de a ne da Transilvania par justificate prin raportare la lobby-ul de care sunt capabili ungurii chiar şi azi.
Mai puţin cunoscută e însă dificultatea întîmpinată de România în privinţa Tratatului care recunoştea unirea Basarabiei cu Patria Mamă.

În 1918, cînd au loc tratativele pentru semnarea Tratatului, Rusia era deja URSS.
La Moscova se instalase o Putere care-şi asumase, prin Program, dărîmarea capitalismului mondial pentru a ridica pe ruinele acestuia dictatura proletariatului mondial.

Semnarea Tratatului de către Marile Puteri părea o simplă formalitate.
Rusia bolşevică se rupsese de restul Lumii.
Rusia bolșevică era dușmanul amenințător al Marilor Puteri.
România se număra printre ţările din linia întîi a frontului de apărare faţă de Revoluţia Mondială, pe cale de a se naşte la Moscova.

Şi, cu toate acestea, semnarea Tratatului s-a dovedit destul de complicată.
La 1 februarie 1919, premierul Ion I.C. Brătianu a prezentat documentul România în faţa Conferinţei de Pace. Revendicările sale teritoriale. Pretenţiile ţării noastre au fost trimise unei Comisii teritoriale, alcătuită din reprezentanţi ai Franţei, SUA, Anglia, Italia.

La 11 martie 1919, Comisia recomandă Consiliului Miniştrilor recunoaşterea noi realităţi istorice.
Cu toate acestea, semnarea Tratatului prin care se recunoştea Unirea Basarabiei cu România a fost tărăgănată pînă la 28 octombrie 1920; un an şi jumătate, aşadar.

Motivele tergiversării nu trebuie căutate în îndărătnicia Sovietelor.
Desigur, Consiliul Suprem a condiţionat semnarea Tratatului şi de clarificarea raporturilor României cu Guvernul bolşevic.
Moscova refuză însă reglementarea chestiunii litigioase în cadrul Conferinţei de Pace.

Principalul motiv al omisiunii îl reprezintă lobbyul făcut de ruşii albi din exil, duşmani ai Sovietelor, în chestiunea Basarabiei.
Mai întîi secretarul de Stat al SUA, Robert Lansing, a cerut să fie consultat şi Guvernul alb al lui Kolceak din exil.
S-au vîrît pe fir apoi emigranţii ruşi de la Paris.

Desigur, între timp, Puterea bolşevică se consolidase.
Conţii şi contesele fuseseră izgoniţi şi izgonite din Rusia.
Trăgeau mîţa de coadă pe la Paris.
Contesele spălau rufe cu mîna, iar conţii călăreau acrobatic în arena Circului.

Cu toate acestea, duşmanii de moarte ai bolşevicilor împărtăşeau în chestiunea Basarabiei aceeaşi poziţie ca şi bolşevicii:
Basarabia e pămînt rusesc.

Excelentă dovadă că ruşii rămîn ruşi indiferent de politica pe care o fac.

Şi dacă atunci, în 1920, elita rusească, deşi muritoare de foame în exil, alungată din ţară, se bătea pentru ca o bucată mică din imensul teritoriu să nu fie înstrăinată, ce să mai spunem de elita de azi, parvenită la Putere şi la bogăţie în Rusia zisă şi capitalistă?

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „Şi în exil, ruşii tot imperialişti rămîn”

  • f adevarat ,ce vremuri traim..credeam ca totul se linistise aparent,istoria se repeta iar ce se intampla acum s-a hotarat la alte usi de care nici nu stim ca exista poate..

  • cu truisme poti demonstra orice. O lume construita pe truisme,fie ele amerikane sau ghermane nu sta in picioare . UE si OTAN ul au adoptat zicerea lui Caragiale

    Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm!

  • Dle Cristoiu! Stii vreun popor de pe pamant care ar renunta cu “voiosie” la un teritoriu care i-a apartinut peste 100 de ani, in favoarea altui popor de zeci de ori mai “pipernicit” decat el???

Invitații cristoiuTv | Adriana Vitan Balint | Liberalismul prost înțeles într-o țară deznădăjduită și păcatul repetat de a ne face chip cioplit