După România educată și România climatizată, se prefigurează un nou Proiect de țară: Schimbarea becurilor (Ion Cristoiu)

Și Istoria noastră are multe momente ca în Game of Thrones

Citesc în vederea publicării textele trimise de redacția revistei Historia. Ca director al publicației, am datoria să le parcurg pentru a vedea dacă sînt interesante. De regulă le parcurg și cu gîndul de a le da titluri mai atractive, îndeletnicire de gazetar, la care mă pricep. Face parte din obligațiile profesionale. Cu toate acestea, eu le parcurg și ca simplu lector. E ca și cum aș citi o revistă de Istorie luată de la chioșc. Ba chiar e mai bine decît în cazul revistei cumpărate. Cine mai cumpără acum ceva de la chioșcurile noastre, zise de presă, în realitate niște coșmelii sinistre, ca niște corturi de refugiați afgani. În adîncurile alcătuirii stă, fără a fi fioroasă în realitate, vînzătoarea, ca un păianjen. A luat slujba asta, deoarece are nevoie de bani. Fiică-sa trebuie să facă un avort sau bărbatu-său suferă de podagră sau cam așa ceva. La fel de bine ar fi acceptat să fie stîlp pentru iluminatul public. Habar n-are ce vinde și ce are de vînzare. Admițînd că iei revista de la chioșc, cînd dracu s-o mai citeșt? M-am convins că jumătate din viață o pierzi consumându-te în fleacurile domestice și cotidiene. Trebuie să te speli în fiecare dimineață (eu și pe cap, pentru emisiunile tv), să te bărbierești, să mănînci (asta da pierdere de timp!), să duci gunoiul, să plătești facturile, să vezi ce dracu are geamul de nu se închide bine, c-a venit frigul și centrala nu face față.

Cititul e o chestiune de răgaz sufletesc.
Ca să fie cu adevărat citit și nu citit din interes, trebuie să-l faci de plăcere. O revistă de Istorie de la chioșc e chiar și pentru mine, pasionat de domeniu, greu de citit. Manuscrisele unui număr din Historia îmi dau șansa de a citi o revistă de Istorie. Numărul acesta are ca dosar Misterul osemintelor lui Mihai Viteazul. Nu a capului lui Mihai Viteazul, despre enigma asta știam, ci a osemintelor. Autorul se ocupă și de asasinarea lui Mihai Viteazul. Pentru asta citează din István Szamosközy, cronicarul ungur care s-a ocupat de destinul domnitorului român:

„De aceea Basta, chibzuind asupra propunerii, chemat-a doi sau trei dintre căpitanii valoni şi le-a mărturisit gîndul: Dacă voim, zise, să trăim, cei care suntem credincioşi împăratului, trebuie să ucidem pe român, căci el şi-a pus în gînd să ne piardă şi să ia ţara pentru sine. Căpitanii au zis că sunt gata să facă ce li se porunceşte; răspunderea să fie a înălţimii tale şi atît pe noi, cît şi pe tine însuţi să ne aperi înaintea împăratului. Sfatul cu căpitanii fu sîmbăta, pentru ziua următoare, duminica, le-a poruncit ca atunci cînd vor vedea cornetul, care e un steag mic pe care-l poartă totdeauna înaintea lui Basta, cînd îl vor vedea că-l ridică, fără sunete de tobă şi trompete, să încalece îndată toţi valonii şi nemţii, ca şi cînd ar vrea să năvălească asupra duşmanului.

După ce Basta şi-a orînduit oastea în mare linişte, trimis-a trei sute de valoni şi nemţi asupra cortului lui Mihai Vodă; cu mare iuţeală au şi înconjurat cortul. Unul din căpitani cu numele Bori [Jacques Beauri], dacă a intrat în cort împreună cu încă cîţiva, a pus mîna pe Mihai zicînd: eşti prins. Mihai i-a zis: «Ba», şi cu aceasta puse mîna pe sabie s-o scoată.

Un valon, ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mîna stîngă, cu care a căutat să scoată sabia, căci Mihai Vodă era stîngaci. Alt valon i-a străpuns îndată pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate şi astfel prăbuşindu-se, i-au tăiat capul cu propria lui sabie. Şi jefuindu-l şi împărţindu-i toată prada ce o avea în cort şi vitele de afară, i-au tîrît trupul din cort şi a zăcut trei zile, gol, la marginea drumului. Capul, cu barbă cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal, care cal murise tot atunci, şi astfel a stat capul acolo mult timp. Tăiat-au nemţii bucăţi mari de piele din trupul voevodului, despuindu-i spatele, coastele, umerii şi […] le-au oprit ca amintire. În cele din urmă, aşa scîrbos cum era, l-au înmormântat nişte sîrbi într-o groapă mică, ca să nu-l mănânce cîinii”.

Simpla lectură a textului te duce cu gîndul la Game of Thrones. Pare o secvență din celebru serial. Și din nou mă întreb:
De ce nu facem și noi, românii, un serial asemănător despre momente enigmatice din Istoria noastră? Am scris cîndva sau mă rog ar fi trebuit să scriu despre un personaj descins parcă din Game of Thrones, Ștefăniță Vodă, conturat de Barbu Delavrancea în Viforul. Socotind că Historia ar putea face un serial de publicistică sub titlul Game of Thrones românesc, trimit un e-mail pe această temă. Enumăr și cîte exemple de momente de tip Game of Thrones:

Sinuciderea lui Decebal, exilul lui Ovidiu (cum o fi arătat viața lui Ovidiu, poetul de lenjerii intime imperiale printre sciți?!), amorul dintre Ștefan cel Mare și Maria, ostateca de război cu Muntenii, moartea lui Barbu Catargiu, chiar Lovitura de stat de la 23 august 1944. O nouă zădărnicie. Cine are timp și chef de lucruri seroase în România tuturor improvizațiilor?!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Și Istoria noastră are multe momente ca în Game of Thrones”

  • Coana Justiție a ajuns la maximum de perversitate, se laudă cu MCV-ul. DNA – fabrica de dosare goale – îndrăznește să se laude cu succese imaginare.
    Și societatea civilă este la fel de perversă și decăzută moral fiindcă toată lumea știe în ce soi de mocirlă de zbate Justiția română și nu spune nimic.
    Frate, nu mai avem scăpare! Mizeria politicienilor o să ne înghită pe toți!

    • Ghinionul nostru ca popor crestin botezat intru Iisus Hristos este acela c-am ales in ultimii 32 de ani in fruntea statului indivizi care nu sunt botezati intru Iisus Hristos. Cu alte cuvinte am lasat turma de oi sa fie condusa de ciobani care-l urasc pe Iisus Hristos. Nicolae Ceausescu a fost botezat intru Iisus Hristos si a fost impuscat in Zilele Sfiinte de Craciun chiar de cei, anti crestini ce doreau sa pastoreasca poporul si Romania in locul lui. De aici ni se trag toate relele ce s-au abatut si se abat asupra Romaniei.

  • Daca tot au fost expuse uniforma si bocancii, logic ar fi sa se faca si un film despre eroismul lui Ciuca in razboaiele duse de aliatii strategici cu tarile neascultatoare.

  • Romane precum Fratii Buzesti si Comoara Brancovenilor, de Dumitru Almas, ar fi putut deveni seriale de succes, mai reusite decat filmele facute dupa scrierile lui Dumas. Cele 3 volume despre viata Buzestilor „cei nebuni de vitejie”, asa cum sunt numiti in roman, sunt o lectura fascinanta, plina de detalii interesante, cu episoade despre Mihai Viteazu, despre dragostea lui cu Velica, despre moartea lui, si, printre multe altele, un episod, fictiv dar exceptional, despre aventura lui Preda Buzescu cu Erszebet Bathory cea de faima sumbra.

A apărut „1990- Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14 și 15 iunie? ”. Primul volum din seria Ion Cristoiu – istoricul clipei, 1990 – 1996

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog