Siguranța românilor din diaspora, o imensă provocare politică

Alianța și unitatea românilor dinăuntrul și din afara granițelor țării sunt realități cu două tăișuri. Cele două fețe ale lupului: una bună, alta periculoasă.
Nu voi discuta despre aspectul pozitiv în această pastilă, fiind de la sine înțeles.
Dar există și o alianță și o unitate întru infracționalitate și corupție.

Indicii au existat de ceva vreme, în viețile altor români din Anglia cu care am intrat în contact tangențial, accidental sau al celor pe lângă care am trecut pe stradă și am surprins, auzit câte ceva. Dar până nu te lovește și pe tine, dincolo de interacțiunile la care te solicită profesia în care ești protejat de lege, proceduri și de angajator, acea realitate iți rămâne totuși  distantă. Ceva ce nu te-ar putea afecta direct personal și pe tine, middle class person care-și vede de treabă într-un cerc restrâns de prieteni testați de timp și fapte.

Dar indicii din viețile altora existau. De pildă, acum câțiva ani în timp ce mă plimbam prin parcul unde se-ntâlnesc muritorii aparținând tuturor claselor și categoriilor sociale, aud un compatriot, cam la 30 de ani, vorbind la telefon românește cu un amic, probabil, povestindu-i ultima lui aventură porno. Cuvintele mi-au strâns inima a spaimă și dezgust. Reproduc: „e o bijuterie, ce bijuterie, dar atât de mică, de nu poți să faci nimic”. Mi-am dat seama că  vorbeau despre o minoră, iar instinctul mi-a spus că fata a fost traficată din România. În  jobul pe care l-am avut am aflat despre situații în care minore din România au fost aduse de ‘soții’ lor, pe avion, iar apoi au fost traficate. Fetele erau loiale soților români, nu sistemului care încearcă să le protejeze.

Apoi sunt magazinele cu produse românești și  est europene, în spatele cărora de multe ori există și alte ‘afaceri’. Nu de mult, la finalul unei conversații profesionale cu un angajat al poliției locale din orașul englezesc de unde am plecat – îi cerusem să ne întâlnim ca să îmi  pună la dispoziție cele mai recente resurse online despre modern day slavery- mi se confesează: sunt suspiciuni în legătură cu ‘barber shops’ prin care credem că se spală  bani, dar nu avem dovezile. Sunt niște  businessuri atât de successful, de la un an la altul, deși au atât de puțini clienți. Într-adevăr, nu le intră pe ușă mai nimeni, doar câte unul de-al lor, în schimb bărbierii stau ciorchine. Sunt unele străzi, din alea mai rău famate unde găsești câte trei barber shops, nici măcar răsfirate, ci unele lângă altele. Ei jos, sus, probabil, spații goale, incerte.

Și apoi e realitatea celor exploatați prin muncă, dar în libertate, care fac față umilințelor și  muncii abuzive prin ieșiri la mănăstirea ortodoxă Essex, unde intră într-o altă realitate, care îi face să uite, pentru o zi și o noapte, sau dimpotrivă, să se confeseze altor români. La mănăstirea Essex vin extrem de mulți români, unii dintre ei fiind vizitatori veniți din România. Împărtășirea experiențelor și compasiunea, grija, atenția și afecțiunea primite de la ceilalți, le dă celor în suferință energia pentru încă o săptămână de muncă. E folositoare acest tip de ‘terapie’? Eu zic că nu, întrucât îi menține în  cercul vicios al umilințelor permanente, al asumării exploatării prin muncă pentru niște bani în plus. Dar poate e și teama reîntoarcerii în țară, lipsa sensului vieții. Să nu ne mai amăgim. În bisericile românești din Anglia se adună și cei care respectă legea și cei care o încalcă; și exploatați și cei care comit abuzuri și  infracțiuni.

Acum doi ani au dispărut, subit, din biserica pe care o frecventau și din oraș, o româncă la 55 de ani si fiica ei de douăzeci și ceva de ani, care lucrau împreună, în același loc de muncă. Nu am văzut-o pe fată decât în compania mamei. Nu înțelegeam de ce nu o lasă și singură. Soț și  tată nu erau prin preajmă. Locuiau la cinci minute de mers pe jos de casa mea, dar nu ne-am frecventat. Anul trecut, în timpul unei scurte șederi într-un oraș din Anglia de nord vest, le văd ieșind dintr-o biserică românească. Am vrut să le salut, să intrăm in vorba, să aflu cum le mai merge și de ce au plecat. Femeia a părut speriată când ne-a văzut, s-a făcut că nu ne vede și și-a tras fiica după ea, dispărând de sub nasul nostru. Nu am înțeles comportamentul bizar, aproape sălbatic, dar nu l-am luat ca pe ceva personal, adresat nouă, ci având alte cauze, pe care atunci nu le-am putut înțelege. Acum, am certitudinea că s-au pus ochii pe tânăra fată, au început hărțuirea familiei și au trebuit să fugă. În cealaltă parte a Angliei. Femeia s-a temut că românii, conectați între ei prin unitate și frățietate în și în afara bisericilor, ar fi putut afla de la noi. Așadar, de români s-a temut femeia, în primul rând.

Ce va face AUR, cum va aborda aceste probleme, ce măsuri va propune, ce soluții va găsi? Va lăsa praful- mizeria sub preș pentru a nu pierde electoratul care i-a votat masiv? Sau se va risca, punând osul la treabă?