SIRIUS – misiune îndeplinită! Angola 1981-1982

Când generosul om de litere Ion Cristoiu a anunțat punerea la cale a unei noi rubrici – „Semn de carte”, mi-am adus aminte de o carte pe care mama mi-a trimis-o acum câțiva ani: „SIRIUS – misiune îndeplinită! Angola 1981-1982”. Cartea cuprinde și mărturiile unchiului meu, Rusu Nicolae, Sublocotenent aviație (r) și ale soției sale Gherghina, parte a proiectului SIRIUS. Cartea a fost scrisă și adunată de pe la toți participanții la misiune de Gl. fl. aer. (r) conf. univ. dr. Dumitru Toma și Col. (r) Remus Macovei. Am vrut să vă fac un rezumat, dar nu am găsit cuvinte mai potrivite decât cele ale autorilor din Cuvântul înainte:

„Au trecut aproape 40 de ani (n. cartea a apărut în 2020) de când 144 de piloți militari români, ingineri, tehnicieni și cadre didactice de aviație, constituiți în Grupul de Aviație SIRIUS, fără să beneficieze de acoperirea unui organism internațional, în contextul unui război civil necruțător, fără a avea experiența necesară pentru realizarea unei astfel de misiuni deosebit de complexe, au reușit ca, în perioada ianuarie 1981 – decembrie 1982, să pună bazele Școlii Naționale de Aviație Militară (Escola Nacional de Aviação Militar „Comandante Bula”) – E.N.A.M., din Angola.” (Toma, Macovei, 2020)

Cartea începe cu un scurt istoric al relațiilor româno-angoleze, începând din 1978, continuând cu ce aveau ei și ce puteam oferi noi.

“Exportul Angolei se axa pe 67.6% petrol brut, 14.4% cafea, 10.7% diamante, 6.3% produse petroliere, 0.4% sisal.” (id.)

Către SUA, Portugalia, Canada, Japonia, Spania.

La debutul anilor ’80 exportul de arme al României se ridica la aproximativ 620 milioane de dolari americani (pe atunci parteneri aproape strategici cu ceva bun simț). Până în 1986 a scăzut la 270 milioane de dolari americani. România exporta în lumea a treia, țărilor în curs de dezvoltare, dându-le acelora gânduri de eliberare. România nu producea arme sofisticate, până și cercetarea fiindu-i plafonată, pentru că nu convenea nici rușilor, nici americanilor. România putea însă acoperi mare parte din necesarul intern. Revoluția din 1989 a venit ca urmare a faptului că România începuse să-i enerveze pe toți, mai ales prin ajutorul acordat țărilor lumii a treia. Azi africanii le spun europenilor de vest să-și vadă de propriile țări, Marea Britanie e condusă de un prim-ministru indian, iar Americii soarele tocmai i-a transmis un mesaj: să-și scoată întunericul din cap!

Bravii români parte a proiectului SIRIUS au dormit prin case cu vedere la cer, vizitate de șopârle albe care țineau sub control producția de insecte periculoase. Chiar și așa unii s-au ales cu înțepături periculoase având nevoie de vizite la medic și tratamente cu antibiotice. Soțiile și copiii și-au putut vizita soții și tații, înlesnind schimburile culturale prin purtarea cu mândrie a costumului popular și organizarea de seri de dansuri folclorice românești. S-au împrietenit cu angolezii, doamnele oferind lecții de gătit, domnii ajutând cu munca pe plantațiile de palmieri și bananieri. Unul dintre piloți, maiorul Gheorghe Preda și-a pierdut viața datorită erorii unui învățăcel. Nu a fost avansat post-mortem, familia a primit ajutor doar din ce adunaseră colegii, maiorului neplătindu-i-se nici măcar salariul datorat. Familia a aflat cauza morții abia după 28 de ani.

Cartea e plină de fotografii și de fotocopii ale unor documente oficiale. Amănuntele aducerilor aminte sunt fascinante.

Unii din învățăceii românilor au ajuns între timp persoane importante în stat.

Românii nu au schimbat președintele Angolei, nu le-au impus datele alegerilor, nu s-au amestecat în războaiele din zonă, iar ambasadorul României nu le-a sugerat public ce să facă și cum. Angola și-ar fi dorit o continuare a colaborării cu România și după evenimentele din decembrie 1989, profitabilă pentru ambele state. N-a avut cu cine.

Dacă ar mai fi trăit, cu toate păcatele lui (dar mai ales ale celor din jurul lui), eu l-aș fi propus pe Nicolae Ceaușescu șef la NATO. Cu patru clase a făcut ce o mulțime de masterate și de doctorate nu sunt în stare nici să viseze.

În primul rând ne-ar fi scăpat de mofturile partenerului strategic.

Notă: Informațiile exacte aparțin autorilor cărții, comentariile sarcastice mie.

Bibliografie:

Toma, Dumitru; Macovei, Remus, (2020), „SIRIUS – misiune îndeplinită! Angola 1981 – 1982”, Constanța, Ex Ponto