Sloganul președintelui

În lipsă de idei, dezbaterile politice pălesc în fața subiectelor ce țin de cazul Caracal de bună vreme. Parcă, mass-media, prinsă cu cazul Caracal, se vede nevoită să mai distribuie știri și despre alegerile prezidențiale. Factorul extern joacă un rol primordial în aceste alegeri, altfel nu s-ar înțelege de ce primii trei candidați cu șanse, au mers în Statele Unite.

Cât contează un slogan, cât contează comunicarea sau mesajul pe care un candidat îl transmite alegătorului sau trecutul candidatului. Alege alegătorul funcție de mesajele primite în campanie sau alegerea lui este de mult făcută? Ce face candidatul la președinție pentru a atrage cât mai mult nehotărâți de partea sa? Pentru acest demers vom analiza sloganurile de campanie a celor mai cunoscuți dintre ei.

Klaus Iohannis – Pentru o Românie Normală

După cinci ani cu actualul președinte, cum găsim România? Este România de azi ”normală”? Este un stat dezbinat? Este un stat haotic? Un stat normal sau un stat periferic? Cred că la aceste întrebări, președintele în funcție ar trebui să ne clarifice. Ce fel de România a condus acesta!

În contextul în care promite o Românie normală de acum încolo, se pare că până acum nu a fost. Iar de aici se ridică o întrebare logică, dacă în cinci ani nu a reușit să facă o Românie normală, care sunt premisele că va reuși în următorii cinci? Oare în primul mandat, nereușit, președintele nu are nicio vină, nu a făcut nicio greșeală?

Având în vedere că este președintele în funcție, ar conta să se facă bilanțul mandatului acestuia. Care au fost realizările sale, care sunt proiectele demarate sau coordonate de acesta și care sunt premisele pentru care vrea să ne mai conducă un mandat.

Viorica Dăncilă – Alături de fiecare român

Chiar dacă pare un slogan de stânga, acest slogan este unul pios. Dorința de a fi alături de fiecare român se lovește de faptul că nu fiecărui român îi convine sa-i fie alături Viorica Dăncilă. Strategia de împăciuitor, de femeie echilibru pe care o joacă Viorica Dăncilă nu este una optimă, mai ales în campanie. Într-o campanie în care toți o atacă (fiind premier) arată o Viorica Dăncilă care știe să încaseze, nu să puncteze.

Posibilitatea de a schimba, de a creiona o echipă optimă care să-i ofere posibilitatea de a juca o șansă viabilă în jocul prezidențial, ar fi trebuit folosită.

În fond, comunicarea este principala problemă a PSD. Se pare că această situație se conservă iar la oameni nu ajunge mesajul dorit de candidat.

Dan Barna – Fericiți în România

Sloganul USR/PLUS este unul ciudat pentru o campanie prezidențială. Când mă gândesc la sloganul acestora îmi aduc aminte de Cartea a doua Paralipomena, Cap. 9, 7 ”Fericiți sunt oamenii tăi și fericite sunt aceste slugi ale tale, care-ți stau totdeauna înainte și-ți ascultă înțelepciunea! Acest verset din Biblie pare a explica cel mai bine ceea ce Dan Barna nu poate sintetiza. Tot un verset din Biblie, poate completa sloganul lui Dan Barna:

Psalmi, Cap. 31, 1, Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele.

Altfel, această fericire promisă sau cea care se referă la membrii propriului partid nu face altceva decât să arate că cei de la USR/PLUS se situează în afara contextului politic. Un politician, fie el și președinte de partid sau viitor președinte nu poate promite fericirea! Faptul că se joacă cu cuvintele, cu ducerea la extrem a promisiunilor arată lipsa maturității politice a acestor băieți care vor să se transforme în bărbați de stat.

Mircea Diaconu – Cu Bună Credință

Este un actor care în ultimii ani buni joacă partituri politice. De data aceasta rolul de candidat la președinție. Sloganul său, unul cu profunde implicații religioase, caută să-i sensibilizeze pe românii credincioși. Susținut de Alianța Un Om, acesta încearcă să joace rolul unui om sătul de sistem, de politicieni (și el a fost politician) și caută să absoarbă această nemulțumire în favoare sa. Alianța Un Om este un non sens. Orice elev de clase primare știe că o alianță poate fi între cel puțin două persoane. Ori, Alianța Un Om vrea să arate că el, Mircea Diaconu, este în sine o Alianță? Sau că Pro România și ALDE, aliați susțin un om, Mircea Diaconu.

Despre jocurile de culise, despre trădările lui Ponta, naivitatea lui Tăriceanu și etapele de până la aducerea lui Mircea Diaconu în joc am mai scris. Tot acest scenariu, este regizat dar mă îndoiesc că este cu bună credință.

Theodor Paleologu – Respect. Educație. Performanță

Parlamentar, ambasador, ministru. Un om care a scris câteva cărți. Un om care se bucură de o imagine a unui intelectual. Dar unul căruia îi place să intre în scena politică lângă un Traian Băsescu și gașca lui de intelectuali. Cât preț pune Băsescu pe intelectuali am văzut. Pus ca o soluție de avare, Paleologu, este genul de om care a reușit să capitalizeze imagine fără a ieși cu nimic în evidență în funcțiile deținute. Acesta promite non sensuri. Cum am putea promite Respect? Educație? Performanță?

Alexandru Cumpănașu – Ori noi, ori ei!

Chiar dacă nu are șanse, chiar dacă nu are studii, chiar dacă a fost împins în instituții de educație (MAI, MAPN) de către diverse grupuri pentru a se juca de-a profesorul, acest personaj este un accident al democrației. În democrație toți au dreptul să candideze. Și o face!

P.S. Nu am analizat sloganurile tuturor candidaților deoarece majoritatea nu au nicio șansă reală.