Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Snobismul de Sibiu

Există un snobism de Sibiu, pe care îl conștientizez de abia acum, ca outsider al locului unde m-am repatriat după o absență de 18 ani. Acest snobism nu există, de pildă, la Cluj, capitala Ardealului. De unde provine snobismul de Sibiu, care e combinația de factori care îi dă naștere?

O explicație ar putea fi asumarea cu mândrie a moștenirii germane, chiar dacă ea e de domeniul trecutului, păstrată mai mult ca idee, într-un nor vag, fără limpezime. Idei fără viață, care nu mai lucrează bine în om. Sașii au emigrat masiv începând încă din pre-decembrism, iar apoi, aproape în totalitate, în post-decembrism. Nu se aude limba germană pe străzi, nici în magazine, localuri, așa cum se aude maghiara în orașul Cluj-Napoca, de pildă. Iar atunci când se aude, sunt mai degrabă turiști, nu localnici. Acest snobism atât de ascuțit nu țin minte să fi existat când prezența sașilor era încă vie, concretă, în anii ’70, de pildă. Ceea ce mă face să cred că snobismul de Sibiu este o excrescență românească, amplificată pe fondul mobilității- mișcării de populație- din alte regiuni ale țării înspre Sibiul post-decembrist și, nu în ultimul rând, efectul neroditor al unor idei golite de semnificații, care până la emigrarea sașilor în Occident au fost trăite viu prin schimburile de limbă, modele educaționale, jocul copiilor și petrecerea timpului împreună cu diferitul- asemănător: sașii din zona Sibiului. Doamna Frank, de pe strada Școala de Înot, care m-a salvat de experiența creșei, unde nu m-am putut acomoda-dezvolta, apoi familia cu mulți copii și un câine lup imens de pe strada Coșbuc, dincolo de redacția ziarului Tribuna de Sibiu, unde petrecând câteva ore pe zi am învățat germana colocvială de bază, inclusiv înjurăturile de rutină, ca pregătire pentru grădiniță. Apoi, Manne, meditatoarea mea de limbă germană și engleză, din clasele primare, care a menținut legătura cu mine și cu bunica mea și după ce a emigrat în Germania, cred că RDG. Scrisori, vederi, fotografii, mici pachete de sărbători, din care nu lipsea ciocolata și guma de mestecat. Elke, una dintre învățătoarele mele, și prietena ei, antrenoarea de schi. Și nu în ultimul rând, o doamnă mai în vârstă, al cărei nume l-am uitat, care a avut misiunea ingrată de a ma învăța să cânt la acordeon. Nu aveam ‘ureche’ decât pentru muzicalitatea limbii, nu și a notelor muzicale. Corvoada mea gratuită și chinul ei remunerat au încetat definitiv după ce m-am plimbat prin oraș o oră și jumătate cu acordeonul ‘petite’ pe umăr, chiulind de la întâlnirea cu doamna de acordeon, fără ‘notice’ sau scuze. Ruptura a fost definitivă și fără regrete.

O altă cauză a snobismului de Sibiu ar putea fi transmutarea de impact a unor ‘resurse umane’ din Mărginimea Sibiului înspre oraș, odată cu  schimbările de îndeletniciri (de la oierit la business citadin de amploare), de mod de viață, printr-o tranziție abruptă de la sat la orașul dezvoltat pe model capitalist. Mândria și orgoliul tipic Mărginimii Sibiului, odată scos din contextul socio-cultural în care a apărut, s-a menținut și a creat, împreună cu alte trăsături definitorii, un profil uman, e posibil să fi generat snobism în contact cu orașul, nu atât în ‘Mărgineni’, cât mai ales în asociații, prietenii și contactele lor, care nu au fost și nu sunt o cantitate neglijabilă.

Aceste schimbări s-au produs într-un oraș suficient de mic, pentru ca oamenii cu putere, influență și capital social să se cunoască între ei și să-și poată extinde raza de acțiune. Să se contamineze reciproc, pe linia puterii și a ierarhiei, în registrul mentalităților și comportamental- afectiv. Snobismul de Sibiu a fost un element de contagiune.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „Snobismul de Sibiu”

  • Aiurea! Snobi sunt pe toate meridianele globului. Nu cred ca sibienii sar din grafic. Sau clujenii sau bucurestenii sau… londonezii. Despre marginenii Sibiului stiu ca au dat tarii nu mai putin de unsprezece academicieni si savanti reputati. Si nu cred ca sar nici ei din grafic. Lumea-i plina de oameni, mai buni sau mai putin buni. Am cunoscut oameni deosebiti si la Cluj si la Sibiu si la Timisoara. Chiar si in Bucuresti. Culmea, ha, ha!

  • De ce „de Sibiu”, snobismul acesta are ceva specific si cum se manifesta? Ma mira foarte mult, cei cativa pe care i-am cunoscut eu din Sibiu sunt oameni cu caractere foarte frumoase, nici urma de snobism, chiar modesti si saritori, desi li se puteau urca realizarile destul de serios muncite, pozitia sociala sau diplomele la cap. Nevizitand niciodata orasul, pentru mine, ei erau Sibiul. Pana acum. 🙂

  • Cred ca diferenta dintre „dozele” de snobism ale sibienilor si cele ale clujenilor are la baza, în mare parte, diferenta dintre etnicii germani si cei unguri care au populat si populeaza cele doua orase, care i-au influentat si îi influenteaza în continuare pe locuitorii lor. Poate conteaza si faptul ca majoritatea germanilor au plecat, iar ungurii nu, conteaza si cine sunt cei care i-au înlocuit pe germani dupa marea lor emigrare.

    • Apai eu nu cred,cunosc si sibieni,si clujeni si oameni din Sud sau Moldova dar oameni mai gretosi si mai snobi si mai plini de prejudecati si cu nasul pe sus ,aroganti nu sunt in toata Romania ca si in Cluj.Clujenii sunt cei mai snobi si aroganti si suficienti oameni din Romania,toti de acolo se cred de neam arhiducal si princiar ,chiar daca majoritatea provin din judete limitrofe(Bistrita,Maramures,Salaj,Satu Mare),toti se cred printi Von Cluj.Doamna e intr o regretabila eroare,de asta sunt convins.Aroganta De Cluj este brand national.

      • Si mai ales taranoii din acele judete limitrofe mai sus mentionate,ajunsi in Cluj,si devenind clujeni sunt de o aroganta de a dreptul vomitiva(am cunoscut personal specimene din astea,veniti direct de la coada vacii,mirosind a balega si grajd,care se suie in mertan si in BMWan de suta de mii de euroi,cu costume de lux pe ei,cu semnaturi ale marilor case de moda,dar cu mirosul balegii si a grajdului si cu limbajul de rigoare,de taranie pura de tip coada vacii pe ei,parveniti peste noapte,ajungand sa aiba bani si deja i vezi printi,arhiduci,care nici nu catadixesc sa iti vorbeasca tie nonclujeanului,ti se face o deosebita onoare daca ei ti se adreseaza,parca ai fi in audienta la imparatul Habsburg).Ce mai tura vura,marle ca la Cluj nicaierea nu s.Marla Clujana a inventat snobismu n Romanica.

  • Cred ca mecanismul descris poate fi aplicat si in cazul Timisoarei .

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog