Sorin Cîmpeanu a pus ochii pe creșe, le reformează de le distruge

SCRISOARE DESCHISĂ către:

Ministerul Educaţiei şi al Cercetării

Stimate Domnule Ministru al Educaţiei

Prof. Univ. Dr. Sorin-Mihai CÎMPEANU,

Această scrisoare este o invitaţie la reflectare asupra a ceea ce semnifică COPILUL, în complexitatea şi unicitatea sa, este o invitaţie la a ne opri o clipă pentru a-i asculta strigătul, plânsetul, nevoia.  Altfel spus este o invitaţie deschisă la un exerciţiu de imaginaţie a ceea ce simte un COPIL aflat pentru prima dată singur, cu modalităţi reduse de autoreglare, în absenţa figurii de ataşament.

COPILUL este iubire, este energie, este viaţa. Încă de la naştere COPILUL are nevoie  de   conţinere şi reflectare emoţională, are nevoie de ascultare empatică. Dacă în mediul de acasă figurile de atașament oferă iubire şi înţelegere copilului, la creşă acest rol revine pe rând educatorului, îngrijitorului, asistentului  medical şi nu în ultimul rând psihologului. COPILUL adus la creşă este COPILUL care se rupe de rădăcini pentru întâia oară, care se separă poate pentru prima dată din simbioză în care s-a dezvoltat. COPILUL adus la creşă are nevoie de braţe calde şi empatice în care să-şi trăiască sănătos travaliul suferinţei. În fiecare zi, în creşele de stat, 4 ,,mame” îşi oferă iubirea şi suportul emoţional pe rând puilor de om. Dacă astăzi puii de om îşi găsesc alinare în braţele unui educator puericultor, unui asistent medical şi în braţele a două doamne îngrijitor, vă invit domnule Ministru să vă imaginaţi cum de mâine, conform noilor reglementări legislative privind funcţionarea creşelor, un singur educator va alina suferinţa a 10 copii.

Altfel spus deşi tindem spre obţinerea performantei şi alinierea la standardele internaționale, din păcate noile reglementări ale legislaţiei naţionale privind funcţionarea creşelor nu ne ajută în acest sens şi descurajează categoric oferirea de servicii de înaltă calitate. Structura schemei de personal implicat în managementul clasei din cadrul grădiniţelor extrapolat, în prezent, prin noile reglemantari legislative, la grupele de creşă reprezintă un bun predictor al dezastrului instructiv-educational şi al ignorării repetate a stării psiho-emotionale şi fizice ale copilului prin prisma limitărilor de timp şi limitărilor emoţionale ale UNUI SINGUR OM. Imaginea unei grupe compuse în medie din 10 copii cu vârste cuprinse între 0-3 ani, un  singur educator şi un singur îngrijitor arondat la 2-3 clase, trezeşte amintiri dureroase ale unei epoci umbrite de ignoranţa, neputinţa şi neştiinţă, condiţii ce astăzi pot fi uşor eradicate şi modificate prin trecerea rapidă în revistă a rezultatelor noilor cercetări din domeniu.

Dacă astăzi ne-aţi fi trecut pragul aţi fi asistat la ateliere de lucru senzoriale, realizate în diade părinte-copil, ori la activităţi educative ce antrenează şi activează potenţialul cognitiv şi creator al copilului, în cadrul unei ceremonii a ceaiului, activităţi ale căror materiale sunt făurite cu jovialitate de mâinile dibace ale educatorului, psihologului, şefului de centru, referentului, inspectorului de specialitate, mecanicului, căci fiecare îşi dovedeşte măiestria în felul său.

În acest context vine firească întrebare cu privire la calitatea actului educaţional: Se va putea păstra standardul de calitatea al serviciilor educaţionale în condiţiile în care există un singur educator-puericultor pe tură într-o clasă cu 10 sau mai mulți copii antepreşcolari? Dacă astăzi programul de activităţi este gândit şi  structurat în raport cu potenţialul şi nivelul de dezvoltare psiho-motorie al copiiilor, urmărind indicaţiile curriculumului naţional pentru educaţie timpurie, de către educatorii-puericultori coordonaţi de către psihologul din creşă, în cadrul sesiunilor de brainstorming, atunci mâine, conform noilor reglementări legislative, singurul resposabil de educaţia copiilor, respectiv educatorul-puericultor, va fi nevoit să încropească pe repede înainte o activitate fără fond, de o superficialitate justificabilă având în vedere volumul crescut de muncă.

Este dureros să asist la demolarea sistematică şi organizată a unui sistem bine structurat, care îşi dovedea funcţionalitate zi de zi prin zâmbetul copiilor şi mulţumirile necontenite ale părinţilor, demolare ce pare a fi realizată în numele suprem al reformei sistemului de educaţie timpurie din creşe.

Îmi aştern neputinţa în calitate de mamă a unui copil ce a frecventat creşa de stat, ce s-a bucurat de dragostea şi alinarea ,,doamnelor”, ce s-a dezvoltat participând la activităţi şi ateliere de lucru inspirate din sistemele de educaţie timpurie moderne. Îmi aştern tristeţea şi dezamăgirea nemărginită în calitate de specialist, de psiholog ce timp de 6 ani petrecuţi într-o creşă de stat, a îndeplinit deopotrivă atribuţiile specifice unui psiholog clinician, dar şi altele conexe. Din pasiune fără margini, din iubire fără limite pentru ceea ce fac, din dedicare pentru ,,urmărirea interesului suprem al copilului” aşa cum drepturile copilului m-au învăţat, am desenat şi pictat, am bătut cuie şi am vopsit, am decupat şi am lipit, am conceput materiale şi le-am construit. Alături de colegele mele am luptat pentru a aduce educaţia timpurie din creşă la standardele moderne, am luptat să implementăm noi strategii şi tehnici de lucru.

Totodată amintesc faptul că noile reglemantari legislative prevăd micşorarea programului de lucru, de la 12 ore pe zi la 10 ore pe zi. Astfel creşa, acest serviciu ce are misiunea de a oferi servicii de educaţie, îngrijire şi supraveghere, nu mai poate răspunde în totalitate nevoii familiilor de a-şi lăsa copiii în siguranţă la creşă pe perioada zilei, fiind nevoiţi să găsească soluţii alternative.

De asemenea am constatat cu dezamăgire faptul că în Metodologia din 2022 de organizare şi funcţionare a creşelor şi unităţilor de educaţie timpurie antepreşcolară este prevăzută creşterea numărului copiilor la grupa de antepreşcolari, astfel implicit creşte raportul adult/copil şi limita superioară a numărului de copii dintr-o grupă de creşă. Acest aspect conduce predictibil către aglomerarea spaţiului, condiţie ce permite creşterea disconfortului emoţional al copiilor şi posibilitatea scăzută de modulare şi organizare a activităţilor educaţionale.

Aşadar, domnule Ministru al Educaţiei lăsaţi-ne să credem că ceea ce am construit în anii petrecuţi la creşă și că fiecare cuvânt adus pentru alinarea copilului şi a părinţilor deopotrivă, fiecare zâmbet ori cuvânt învăţat de copil nu a fost de prisos. Lasați-ne să continuăm ceea ce am început.

Domnule Ministru în speranţa că situaţia copiilor din creşe reprezintă o reală prioritate pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor de educaţie timpurie din România, în numele meu și al colectivului din care fac parte, vă solicităm sprijinul pentru a modifica filosofia şi arhitectura fundamentală a legislaţiei naţionale privind funcţionarea creşelor, astfel:

–        Conservarea precum şi creşterea calităţii actului educaţional prin menţinerea schemei de personal ce se regăseşte în prezent în creşe, respectiv păstrarea personalului didactic respectiv educatorul puericultor, personalul de specialitate: asistentul medical si personalul nedidactic.

–        Păstrarea personalului de specialitate respectiv a psihologului clinician. Experiența practică a demonstrat importanța existenței unui psiholog în creșe care să asigura susţinerea emoţională, educaţia parentală, ghidarea din punct de vedere psihologic (privind etapele de dezvoltare ale copiilor) deopotrivă a părinţilor şi personalului implicat în acordarea serviciilor  instructiv-educative şi de supraveghere a copiilor.

–        Păstrarea în unitațile de educație timpurie anteprescolară a programului prelungit de 12 ore pe zi;

–        Păstrarea raportului adult/copil şi a limitei superioare a numărului de copii pe grupa astfel:

–        astfel:

Cu consideraţie,

PSIHOLOG Diana-Gianina STRATULAT