Nicolae Ciucă: Coaliţia de guvernare cu PSD se opreşte aici. Rămânem în Executiv ca să împiedicăm escaladarea abuzurilor

Stalingradul fatal

O emisiune tv (pe care n-am mai ţinut-o) despre Stalingrad, m-a obligat să citesc şi să recitesc mult din imensa bibliotecă planetară care e Istoria celui de-al Doilea Război Mondial.

Concluzia, toarsă din lecturi, e următoarea:
Stalingradul a fost un moment de răsturnare strategică a Frontului din Est determinată de cauze legice şi nu de întîmplare, cum s-ar mai crede.

Dacă nu era Stalingradul, era o altă bătălie, menită a dezvălui în afară modificarea de forţe din adîncuri.
Fireşte, ca şi în cazul altor întîmplări cruciale din Istorie, de la izbucnirea, Revoluţiei Franceze pînă la Căderea Comunismului, o bătălie precum cea de la Stalingrad putea să se petreacă un pic mai tîrziu.
De petrecut se petrecea însă!
Asta înseamnă că Stalingradul a fost un moment de înfrîngere a nemţilor care n-a depins nici de Geniul lui Stalin şi nici de neghiobia lui Hitler.

A fost un moment care a exprimat în exterior cîteva mari modificări de ansamblu în cel de-al Doilea Război Mondial:

  1. Epuizarea rezervelor materiale şi sufleteşti ale Germaniei. Întinsă pe două fronturi, dar mai ales, pusă faţă-n faţă cu imensa Americă, Germania a pierdut, la finele anului 1942, superioritatea strategică.
  2. La declanşarea Campaniei din Est raportul de forţe dintre Germania şi URSS a fost cel dintre doi candidaţi cu trei sferturi din an înaintea prezidenţialelor.

Victoria va aparţine nu celui mai bine cotat în sondaje; ea va aparţine celui care dispune de suficient potenţial pentru a creşte pînă în ziua votului.
La ora Planului Barbarossa, Germania atinsese maximum de exploatare a potenţialului său uman şi material graţie organizării şi iniţiativei.

Rusia sovietică a fost surprinsă dezorganizată, nepregătită. Numai că, spre deosebire de Germania, Rusia avea de unde să crească dacă proceda la organizare şi mobilizare.
Şi, într-adevăr, au fost suficiente cîteva măsuri organizatorice şi măsuri de încurajare a profesionalismului pentru ca Rusia să dobîndească iniţiativa strategică.
Stalingradul trece drept Bătălia de cotitură, pentru că după ea, graţie şi Kurskului, nemţii s-au văzut constrînşi să se retragă pînă la Berlin.

Dacă Stalingradul ar fi fost doar produsul unor greşeli ale lui Hitler, Germania îşi putea relua iniţiativa strategică.
De unde îmi dau seama din nou (a cîta oară?) că instrumentul de lucru propus de Marx pentru explicarea Istoriei rămîne valabil şi azi, cînd mulţi îl contestă pe Marx fără să aibă habar ce-a scris.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Stalingradul fatal”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *