O emisiune tv (pe care n-am mai ţinut-o) despre Stalingrad, m-a obligat să citesc şi să recitesc mult din imensa bibliotecă planetară care e Istoria celui de-al Doilea Război Mondial.
Concluzia, toarsă din lecturi, e următoarea:
Stalingradul a fost un moment de răsturnare strategică a Frontului din Est determinată de cauze legice şi nu de întîmplare, cum s-ar mai crede.
Dacă nu era Stalingradul, era o altă bătălie, menită a dezvălui în afară modificarea de forţe din adîncuri.
Fireşte, ca şi în cazul altor întîmplări cruciale din Istorie, de la izbucnirea, Revoluţiei Franceze pînă la Căderea Comunismului, o bătălie precum cea de la Stalingrad putea să se petreacă un pic mai tîrziu.
De petrecut se petrecea însă!
Asta înseamnă că Stalingradul a fost un moment de înfrîngere a nemţilor care n-a depins nici de Geniul lui Stalin şi nici de neghiobia lui Hitler.
A fost un moment care a exprimat în exterior cîteva mari modificări de ansamblu în cel de-al Doilea Război Mondial:
Victoria va aparţine nu celui mai bine cotat în sondaje; ea va aparţine celui care dispune de suficient potenţial pentru a creşte pînă în ziua votului.
La ora Planului Barbarossa, Germania atinsese maximum de exploatare a potenţialului său uman şi material graţie organizării şi iniţiativei.
Rusia sovietică a fost surprinsă dezorganizată, nepregătită. Numai că, spre deosebire de Germania, Rusia avea de unde să crească dacă proceda la organizare şi mobilizare.
Şi, într-adevăr, au fost suficiente cîteva măsuri organizatorice şi măsuri de încurajare a profesionalismului pentru ca Rusia să dobîndească iniţiativa strategică.
Stalingradul trece drept Bătălia de cotitură, pentru că după ea, graţie şi Kurskului, nemţii s-au văzut constrînşi să se retragă pînă la Berlin.
Dacă Stalingradul ar fi fost doar produsul unor greşeli ale lui Hitler, Germania îşi putea relua iniţiativa strategică.
De unde îmi dau seama din nou (a cîta oară?) că instrumentul de lucru propus de Marx pentru explicarea Istoriei rămîne valabil şi azi, cînd mulţi îl contestă pe Marx fără să aibă habar ce-a scris.
Un comentariu pentru articolul „Stalingradul fatal”