Stare de alertă la Breaza: Deschid ochii în Siberia

Motto: „În aceste urne sacre în care poeții și cugetătorii și-au închis inimile, găsim acea putere fără moarte care mișcă umanitatea înainte în progresul ei necontenit”. Mihail Sadoveanu despre carte

Pe vremea când era închisă biblioteca din Breaza, pe motiv de pandemie, doamna Elena Surdu Stănescu, cunoscut sculptor despre care am scris de mai multe ori, inclusiv pe cristoiublog.ro, îmi dă să citesc niște cărți.
Una dintre ele este Zuleiha deschide ochii de Guzel Iahina. Vă mărturisesc, în mod sincer, că am avut un șoc. De mult timp nu am citit o asemenea carte pe care o recomand cu entuziasm.

Marea revelație a literaturii ruse din 2015, romanul Zuleiha deschide ochii, salutat cu entuziasm la apariție de Ludmila Ulițkaia și Evgheni Vodolazkin, a fost recompensat cu cele mai importante premii: Bolșaia Kniga (dublu câștigător, Premiul întâi și Premiul cititorilor – Locul întâi), Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi) și Kniga Goda. Este în curs de traducere în peste treizeci de limbi.

Dar, în fond, despre ce este vorba în carte?
Zuleiha, o tânără gravidă dintr-un sat de tătari, e deportată în Siberia după uciderea soțului ei de către un ofițer din Armata Roșie. Face o călătorie lungă și chinuitoare, alături de țărani deschiaburiți și intelectuali leningrădeni, deținuți de drept comun, musulmani și creștini, credincioși și atei, ruși, tătari, nemți și ciuvași, ajungând într-un loc pustiu, cu o natură neîndurătoare. Iar comandantul coloniei de muncă înființate aici este chiar ucigașul soțului ei. Cu o tensiune crescândă, redată magistral de autoare, între Zuleiha și comandant se înfiripă o iubire stranie, reținută, dar de o intensitate covârșitoare. Personajele se transformă, rolurile se inversează, adevărurile devin incerte. Singura certitudine a eroinei rămâne dragostea față de fiul ei, Iusuf, pentru salvarea căruia este hotărâtă să plătească orice preț. Un roman impresionant prin amploare, suflu epic, forță de evocare și umanism.

„Cea mai bună carte pe care am citit-o în ultima vreme. O carte foarte puternică, care aduce un suflu nou în literatura rusă.” (Evgheni Vodolazkin)

La rândul meu pot să scriu liniștit: este cea mai bună carte pe care am citit-o în ultima vreme.
Editura Humanitas, 2018, cuvânt înainte de Ludmila Ulițkai, traducere și note de Luana Schidu.
Mulțumim, doamna Elena Surdu Stănescu.

Ca dovadă a prețuirii cărții, am început să recitesc volumul, acum cu mai multă atenție.
Dacă am început cu Sadoveanu, să terminăm tot cu el: „Cărțile ne sunt prieteni statornici…Ne sunt sfetnici și nu ne contrazic. Cărțile care ne plac sunt niște urne cu amintiri”.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „Stare de alertă la Breaza: Deschid ochii în Siberia”

  • Inteleg ca o tatara se indragosteste de un rus.Descopar cu placere literatura rusa,iar povestile cu multe rase sunt interesante.O voi citi deoarece am incredere in parerile dvs,mai presus de premii

  • Am un teanc de cărți care așteaptă să fie citite. Sus se află cele mai savante, mai bogate în informații. Am zis că asta ar fi ordinea potrivită. Cartea lui Guzel Iahina e penultima, parcă pitită. Se vede că nu i-a fost greu să le susțină pe celelalte : pe coperta ei, Vodolazkin scrie că e „o carte foarte puternică”. La fel spuneți și dv. Îmi amintesc că Imago al Ludmilei Ulițkaia nu m-a prins de la început. Părea textul unui observator rece, detașat. Apoi mi-a fost greu să mă opresc din lectură. Acum, primul loc în teanc îl ocupă Iahina.