George Washington, un tânăr plantator din Virginia, devine maestru mason, cel mai înalt grad de bază în fraternitatea secretă a francmasoneriei. Ceremonia a avut loc la Loja masonică nr. 4 din Fredericksburg, Virginia. Washington avea 21 de ani și în curând avea să comande prima sa operațiune militară în calitate de maior în miliția colonială din Virginia. Francmasoneria a evoluat din practicile și ritualurile breslelor de pietrari din Evul Mediu. Odată cu declinul construcțiilor de catedrale europene, lojile au decis să admită și persoane cu alte profesii, pentru a-și menține calitatea de membru, iar ordinul fratern secret a crescut în popularitate în Europa. În 1717, prima Mare Lojă, o asociație de loji mai mici, a fost fondată în Anglia, iar francmasoneria a fost în curând răspândită în tot Imperiul Britanic. Prima lojă masonică americană a fost înființată în Philadelphia în anul 1730, iar viitorul lider revoluționar Benjamin Franklin a fost membru fondator.
Nu există o autoritate masonică centrală, iar francmasonii sunt guvernați la nivel local de numeroasele obiceiuri și rituri ale ordinului. Membrii urmăresc originile masoneriei până la ridicarea Templului Regelui Solomon în vremurile biblice și se așteaptă ca aceștia să creadă în „Ființa Supremă”, să urmeze anumite rituri religioase și să păstreze un jurământ de confidențialitate în ceea ce privește ceremoniile ordinului. Masonii din secolul al XVIII-lea au aderat la principiile democratice liberale care includeau toleranța religioasă, loialitatea față de guvernul local și importanța „faptelor bune”. Încă de la începuturile sale, francmasoneria s-a confruntat cu o opoziție considerabilă din partea religiei organizate, în special din partea Bisericii Romano-Catolice. Pentru George Washington, aderarea în cadrul masoneriei a reprezentat un ritual de trecere și o expresie a responsabilității sale civice. După ce a devenit maestru mason, Washington a avut opțiunea de a trece printr-o serie de rituri suplimentare care să-l ducă la „grade” superioare. În anul 1788, cu puțin timp înainte de a deveni primul președinte al Statelor Unite, Washington a fost ales primul Maestru Venerabil al Alexandria Lodge nr. 22. Mulți alți lideri ai Revoluției Americane, printre care Paul Revere, John Hancock, marchizul de Lafayette și sabotorii petrecerii ceaiului din Boston, au fost, de asemenea, francmasoni, iar la evenimente, precum învestirea lui Washington în funcția de președinte și punerea pietrei de temelie a clădirii Capitoliului SUA din Washington, D.C., un oraș care a fost proiectat cu simboluri masonice în minte, cei care au asistat au fost martori la rituri masonice. Simbolurile masonice, aprobate de Washington în proiectarea Marelui Sigiliu al Statelor Unite, pot fi văzute pe bancnota de un dolar. Ochiul atotvăzător de deasupra unei piramide neterminate este în mod inconfundabil masonic, iar pergamentul de dedesubt, care proclamă în latină apariția unei „Noi Ordini Seculare”, este unul dintre obiectivele de lungă durată ale francmasoneriei. Marele Sigiliu a apărut pe bancnota de un dolar în timpul președinției lui Franklin D. Roosevelt, de asemenea mason.
Francmasoneria a continuat să fie importantă în politica americană, iar cel puțin 15 președinți, cinci președinți ai Curții Supreme de Justiție și numeroși membri ai Congresului au fost masoni. Printre președinții cunoscuți ca fiind masoni se numără: Washington, James Monroe, Andrew Jackson, James Polk, James Buchanan, Andrew Johnson, James Garfield, William McKinley, Theodore Roosevelt, William Howard Taft, Warren Harding, Franklin Roosevelt, Harry Truman, Lyndon Johnson și Gerald Ford. În prezent, se estimează că există aproximativ trei milioane de masoni în Statele Unite, care fac parte din peste 150 de mii de loje, o cifră uriașă, având în vedere că la nivel global sunt aproximativ 6 milioane de membri.
Fotografie: George Washington în ținută masonică completă în timp ce pune piatra de temelie a Capitoliului SUA (Una dintre cele trei picturi murale din George Washington Masonic National Memorial Hall pictate de Allyn Cox în anii 1950)
@Tiberiu,
Orice „stat” este in fapt o societate „secreta”, de-asta ultimul argument cu care se astupa orice gura este fix asa numitul „secret de stat”.
Daca statu’ n-ar avea dreptul la „secrete” in relatia cu cetateanul, ar disparea multe dintre irationalitatile pe care le vedem in jurul nostru. Dar cata vreme smecherii se stiu la adapostul asa-ziselor „secrete de stat”, isi permit sa faca si sa spuna orice. Doar nu degeaba nu se fac publice nici macar „secretele” de acum 50 de ani, probabil ca mai sunt „actori” in viata care ar putea fi trasi la raspundere penala pentru faptele lor ori asta ar strica tot jocul Zeilor si al Oracolelor lor…!
Din pacate noi traim in perioada „Secretelor Organizatiilor Mondiale”, iar la acestea nu vom avea acces nici macar peste 500 de ani!…