Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Statul securist american și noul Maccarthysm

Statul american se îndreaptă spre un nou izolaționism și spre un nou Maccarthysm. Asta mai ales dacă republicanii vor prelua pe viitor puterea totală (alegerile prezidențiale din 2024). Noul Maccarthysm este total diferit de vechiul fenomen. De ce? Fiindcă Kevin McCarthy și partidul republican au reconsiderat rolul Federației Ruse și și-au activat întregul aparat de propagandă pentru „a tăia craca” de sub picioarele micului Napoleon ipocrit (a cărui soție „spală” sume considerabile din donații la cumpărături, pe când ar putea să cumpere: bocanci, șosete etc. militarilor de pe front. Unele redacții au susținut faptul că această „duamnă” a achiziționat produse de la un singur magazin de lux din Paris în valoare de cel puțin 40 de mii de euro! – Zelensky’s Wife Spent 40,000 Euros in Paris While Asking for More Money for Ukraine – https://www.youtube.com/watch?v=AqDSZ0hRsJc. Să nu uităm și de momentele în care Zelenski susține că România a ocupat Bucovina de Nord – https://romania.europalibera.org/a/volodimir-zelenski-bucovina-nord-a-fost-ocupata-de-romani/30393313.html, sau când râdea prin piese de teatru de români. Nu că asta ar conta, deoarece slugile care ne conduc nu sunt interesate de absolut nimic altceva în afară de propria căpătuială. Chiar așa, oare ce mama naibii le pot oferi străinii ca să distrugă totul?). Noul Maccarthysm va duce la o nouă gândire a relațiilor internaționale și la o regândire a priorităților interne și externe ale SUA. Dacă democrații erau interesați mai ales de BLM și LGBT…(și ce litere mai urmează), republicanii sunt interesați de relația SUA-China, SUA-Rusia, SUA-UE și de cântărirea avantajelor și dezavantajelor strategice și geopolitice, dar mai ales de regândirea metodei pedepsei și recompensei de tip: Sticks&Carrots, fenomene care vor afecta și relația SUA cu țara noastră, fie că unii circari realizează ori nu aceste realități. Să nu uităm de luptele viitorului (regiunea Australiei, regiunea Arctică, chiar și în Cosmos). Dacă noul Maccarthysm tinde și spre reînvierea așa zisului Vis American, vechiul Maccarthysm reprezenta practica de a face acuzații false sau nefondate de subversiune și trădare, în special atunci când erau legate de anarhism, comunism și socialism, și mai ales atunci când se făcea într-un mod public și care atrăgea atenția. Termenul se referea inițial la practicile și politicile controversate ale senatorului american Joseph McCarthy și acoperă perioada de la sfârșitul anilor 1940 până în anii 1950, caracterizată de o reprimare politică sporită și de persecutarea indivizilor de stânga, precum și de o campanie de răspândire a fricii față de presupusa influență comunistă și socialistă asupra instituțiilor americane și de spionaj din partea agenților sovietici, o perioadă marcată de un așa-zis securism american. După jumătatea anilor 1950, maccarthysmul a început să scadă, asta în principal din cauza:

  1. Pierderii treptate a popularității și credibilității publice a lui Joseph McCarthy, după ce mai multe dintre acuzațiile sale s-au dovedit a fi false.
  2. A opoziției susținute de către Curtea Supremă, condusă de către președintele acesteia, adică de către Earl Warren, pe motive legate de drepturile omului. Curtea a pronunțat o serie de hotărâri privind drepturile civile și politice care au anulat mai multe legi și directive legislative cheie și a contribuit la încheierea celei de-a doua „Panici Roșii”.

Istoricii au sugerat, începând cu anii 1980, faptul că, întrucât implicarea lui McCarthy a fost mai puțin „centrală” decât a altora, ar trebui să se folosească în schimb un termen diferit și mai precis, care să exprime mai bine amploarea fenomenului, și că termenul de Maccarthism este acum depășit. Ellen Schrecker a sugerat că Hooverismul, după numele șefului FBI J. Edgar Hoover, este mult mai potrivit. Dar, puțini sunt cei care știu faptul că, ceea ce avea să devină cunoscut sub numele de Epoca McCarthy a început înainte de ascensiunea lui McCarthy la rangul de faimos națională. În urma ruperii alianței Est-Vest cu Uniunea Sovietică din timpul războiului și în condițiile în care mulți își aminteau de „Prima Spaimă Roșie”, președintele Harry S. Truman a semnat un ordin executiv, în anul 1947, pentru a verifica angajații federali pentru o eventuală asociere cu organizații considerate „totalitare, fasciste, comuniste sau subversive”, sau care susțineau „modificarea formei de guvernământ a Statelor Unite prin mijloace neconstituționale”. În anul următor, lovitura de stat din Cehia, dată de către Partidul Comunist din Cehoslovacia (așa zisa operațiune „Februarie Victorioasă”), a sporit îngrijorarea în Occident cu privire la preluarea puterii de către partidele comuniste și la posibilitatea subversiunii. În anul 1949, un oficial de rang înalt al Departamentului de Stat a fost condamnat într-un caz de spionaj, iar Uniunea Sovietică a testat o bombă nucleară. Războiul din Coreea a început în anul următor, crescând semnificativ tensiunile și temerile legate de iminența unor revolte comuniste în Statele Unite. Într-un discurs ținut în februarie 1950, McCarthy a afirmat că deține o listă cu membrii Partidului Comunist din SUA care lucrau în cadrul Departamentului de Stat, ceea ce a atras atenția presei, iar termenul McCarthyism a fost publicat pentru prima dată la sfârșitul lunii martie a aceluiași an în „The Christian Science Monitor”, împreună cu o caricatură politică realizată de către creativul Herblock în „The Washington Post”. De atunci, termenul a căpătat un sens mai larg, descriind excesele unor eforturi similare de reprimare a unor presupuse elemente „subversive”. Exagerări văzute și în perioada pandemiei.

La începutul secolului al XXI-lea, termenul este folosit în general pentru a descrie acuzații nesăbuite și nefondate de trădare și extremism de extremă-stânga, împreună cu atacuri personale la adresa caracterului și patriotismului adversarilor politici. Principalele ținte ale persecuției de tip stalinist, doar că de această dată pe solul american au fost: militarii, polițiștii, membrii din sistemul de apărare națională și ordine publică de tip secret, angajații guvernamentali, figuri proeminente din industria de divertisment, academicieni, politicieni de stânga și activiști sindicali. Suspiciunilor li s-a acordat adesea credibilitate, în ciuda dovezilor neconcludente și discutabile, iar nivelul de amenințare reprezentat de asociațiile și convingerile de stânga reale sau presupuse ale unei persoane au fost adesea exagerate. Multe persoane și-au pierdut locurile de muncă și le-au fost distruse carierele și mijloacele de trai drept urmare a măsurilor de reprimare a persoanelor suspectate de comunism, iar unele au fost pur și simplu încarcerate (până și Stalin ar fi fost mândru de copierea metodelor sale, deoarece americanii chiar au fost pe punctul de a-și „decapita” armata și serviciile, precum a făcut dubiosul de Stalin). Cele mai multe dintre aceste represalii au fost inițiate prin verdicte de judecată care au fost ulterior anulate, legi care au fost ulterior anulate ca fiind neconstituționale, concedieri din motive declarate ulterior ilegale sau atacabile și proceduri extrajudiciare, cum ar fi infamele liste negre informale ale angajatorilor și instituțiilor publice, care aveau să intre în disprețul general, deși până atunci multe existențe fuseseră distruse, la propriu și la figurat. Ei bine, cam acesta a fost, în mare și foarte pe larg vechiul Maccarthysm.

Noul Maccarthysm îl are drept actor principal pe nepotul unui crescător de vite și fiul unui pompier, adică pe Kevin McCarthy, cel care a fost ales în final președintele al Camerei Reprezentanților. Să citim o descriere reușită, pentru care creatorul își merită toți banii: „…A crescut într-o familie din clasa muncitoare și s-a angajat să păstreze și să promoveze visul american pentru americanii care muncesc din greu. La vârsta de 21 de ani, Kevin și-a deschis propria afacere mică, Kevin O’s Deli, de la zero. Pe măsură ce a muncit din greu, a angajat personal și s-a bucurat de succes în comunitatea sa, a învățat curând – așa cum fac toți proprietarii de afaceri mici – că marjele sunt subțiri, orele de lucru sunt lungi și că, adesea, Sacramento și Washington sunt obstacole, nu ajutoare, în calea succesului. Regulile redundante și frivole, împreună cu hârțogăria plictisitoare și impozitele împovărătoare l-au obligat pe Kevin să intre în serviciul public. De când a fost ales în Congres, el și colegii săi republicani au blocat cea mai mare creștere de taxe din istoria Americii, au redus cheltuielile guvernamentale scăpate de sub control, au adoptat proiecte de lege pentru crearea de locuri de muncă, au promovat independența energetică a Americii de Nord și au luptat pentru a-i elibera pe americani de influența băgăcioasă a Washingtonului în domeniul sănătății și nu numai…” (https://kevinmccarthy.house.gov/about). Sesizați diferența? Noul Maccarthysm luptă oarecum împotriva „statului paralel” de la Washington și prioritizează schimbări radicale interne. Asta într-un moment în care, Statele Unite au cea mai mare datorie externă din lume. Numărul total de titluri de trezorerie americane deținute de țări străine în decembrie 2021 a fost de 7.700 de miliarde de dolari, în creștere față de 7.100 de miliarde de dolari în decembrie 2020. În februarie 2022, datoria totală a guvernului federal american a depășit pragul de 30.000 de miliarde de dolari pentru prima dată în istorie.

Trecând la alte subiecte aflăm că poliția și procurorii din Germania suspectează un cetățean iranian că a pregătit un „atac motivat de islamiști” folosind ricină și cianură. Nu s-a decis încă dacă acesta va fi adus în fața unui magistrat. (https://www.dw.com/en/germany-32-year-old-suspected-of-preparing-islamist-motivated-attack/a-64316641).

Alt aspect interesant. În anii de dinaintea erei Covid, China era cea mai importantă sursă de călători internaționali din lume. Cei 155 de milioane de turiști ai săi au cheltuit peste un sfert de trilion de dolari în afara granițelor sale în 2019. Această generozitate a scăzut brusc în ultimii trei ani, deoarece țara și-a închis practic granițele. Dar, pe măsură ce China se pregătește să se redeschidă duminică, milioane de turiști sunt gata să se întoarcă pe scena mondială, ceea ce ridică speranța unei reveniri a industriei hoteliere globale. Deși călătoriile internaționale s-ar putea să nu revină imediat la nivelurile de dinaintea pandemiei, companiile, industriile și țările care se bazează pe turiștii chinezi vor primi un impuls în 2023, potrivit analiștilor. (https://edition.cnn.com/2023/01/06/economy/china-tourist-boom-post-covid-impact-intl-hnk/index.html).

Un detaliu interesant pentru fanatici, deoarece eu chiar consider că România este singura țară de pe Glob unde sunt mai mulți membri care țin cu alte state decât cei care țin cu propriul stat. Aici avem mai mulți fanatici pro-Rusia, pro-China, pro-America, pro-UE și pro-străini, decât patrioți. Un lucru extrem de trist și elementul care arată de ce suntem un stat eșuat, tratat precum un stat din lumea a 3-a. O republică bananieră cu iubitori de alte state și urâcioși cu privire la propriul stat. O chestiune extrem de tristă și oarecum depresivă. Un stat populat de către cetățeni care-și urăsc țara și neamul. Tocmai de aceea este un miracol că statul încă mai există. Un exemplu practic. Dacă eu, pe acest blog declar că nu dau 1 bănuț pe orice stat de pe Glob și susțin că mi-ar plăcea doar să le vizitez, nu să fac, precum prea mulți alții, propagandă pro ori contra alte state, poate că sunt privit cu neîncredere, fiind patriot și atât. De ce? Deoarece este la modă să te declari și să acționezi drept un român filofrancez/chinez/american/rus, ori drept un român antiamerican/francez/chinez/rus etc. Poporul nostru cunoaște două extreme, fie iubirea irațională pentru străini, fie ura irațională pentru străini. Cel mai bine ar fi să ne iubim patria și neamul, să muncim pentru un prezent și viitor mai bun, să devenim un stat care se poate apăra în caz de nevoie și să dorim relații de bună vecinătate și relații de colaborare cu diverși actori statali și non-statali reciproc avantajoase. Însă, alta este crunta realitate din societatea contemporană românească, deoarece mult prea mulți dintre cei care ne conduc sunt fie lipsiți de patriotism și de dorința de a munci, fie în slujba unor străini, fie în slujba unor state, fie toate la un loc. Acest lucru este oricum o tradiție, Slavici a scris despre asta și în: „Închisorile mele” (https://bcub.ro/lib2life/Inchisorile%20mele_Slavici%20Ioan_Bucuresti_1921.pdf). În plus, după cum considera și marele Iorga, noi nu prețuim propria noastră identitate, propria noastră cultură, cine suntem și ceea ce reprezentăm, ca țară și popor. De la Iorga (și mai înainte) până în prezent, noi lenevim și la nivel diplomatic „de frica unor calomnii de iredentism și naționalism”, ceea ce lui Iorga i se părea o părăsire de drepturi, o abdicare și o sinucidere morală și națională. Când vom înțelege că nu este o rușine să fii patriot și că trebuie să susținem cu adevărat educația, că trebuie „să pompăm bani la greu” în educația generațiilor actuale și viitoare, atunci vom reuși cu adevărat ca stat. Intelectual umanist fără pregătire temeinică nu există, intelectual realist și orice fel de intelectual fără pregătire temeinică nu există, militar (ofițer, subofițer ori soldat) fără pregătire temeinică nu există, muncitor calificat fără pregătire temeinică nu există. Nu poți avea experți în niciun domeniu fără pregătire temeinică. Pe de altă parte, eu sunt mai mult ca sigur că nici dumneavoastră nu vă plac gorilele umane și cimpanzeii (să mă ierte primatele fiindcă le pun la un loc cu aceste scursori ale societății) umani care devastează bunurile publice, care întrețin relații sexuale în public, care circulă sub influența drogurilor nestingheriți prin țară, la volan, în mijloacele de transport în comun, ori pe jos. Eu nu îmi fac griji în legătură cu propria mea siguranță, în raport cu niște sălbăticiuni bipede și umane. Dar ce facem cu iubitele, logodnicele, soțiile noastre? Ce facem cu părinții noștri în vârstă? Ce facem cu copiii noștri? Ne lăsăm persoanele dragi fără apărare în fața unor prădători sexuali, în fața unor degenerați și în fața unor tâlhari (și nu mă refer la cei de pe buletinele de vot, care au fost dovediți iar acum umplu temnițele)? Ce se întâmplă cu cei dragi, atunci când sunt puși să facă față unor drogați ori alcoolizați periculoși în raport cu oameni lipsiți de forța fizică de a se apăra? Există două variante în raport cu un pericol. Lupta ori fuga. De fugit s-a fugit destul la noi în țară din fața pericolelor interne, acum a venit timpul să se lupte. Cea mai bună apărare este o ofensivă bună. Scriu aceste fraze deoarece mulți oameni nu-și dau seama de faptul că România chiar este în pericol, iar cel mai mare pericol vine tocmai din partea unei părți din propria sa populație, indivizi caracterizați prin ura față de țară și neam și prin acțiunile care vin la pachet cu această mentalitate: devastarea bunurilor publice, trădare & spionaj în favoarea unor actori statali ori non-statali străini, auto-sabotaj prin refuzul de a munci, sinucidere națională prin: defrișări ilegale, braconaj, aruncarea deșeurilor și dejecțiilor peste tot, primirea de deșeuri din străinătate și împrăștierea acestora prin țară. România distrusă și eșuată este cel mai bine caracterizată de câmpurile pline de gunoaie, râurile absolut mizerabile, pădurile masacrate, animalele braconate, gările dinamitate, orașele cenușii, lipsa autostrăzilor, podurile dinamitate și multe altele. Iar acum, să nu vină cineva să-mi spună că doar străinii au făcut toate aceste lucruri (în mod direct ori indirect), să ne amintim de sătenii care stăteau la bar pe când pompierii scoteau apa din curțile lor. Dumneavoastră credeți că degeaba unii spun: „Frumoasă țară, păcat că este locuită”? Fermierul, atunci când descoperă un dăunător, un parazit (spre exemplu: șobolanul) oare ce face? Ei bine, harnicul fermier fie îl elimină, fie îl alungă. Cetățeanul de rând, atunci când descoperă un păduche, oare ce face? Se descotorosește de el. Ei bine, noi suntem oameni, așa că pe oamenii care sunt paraziți și dăunători nu trebuie să-i eliminăm în mod fizic, ci să îi ajutăm să se îndrepte, prin diferite metode. Doar că, din nefericire, noi, oamenii, avem extrem de proasta inspirație să ne alegem (ori să fie aleși pentru noi/în numele nostru) drept conducători, tocmai dăunătorii și paraziții (care ronțăie banul public și sug sângele și vlaga din neam și țară). Schimbarea poate să pornească doar de la factorul politic, iar doar atunci când politicienii își vor iubi țara și neamul va fi bine în România, doar atunci va fi bine pentru români.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Statul securist american și noul Maccarthysm”

  • Frumoasă analiză si deziluzionante concluzii! Subscriu la tot ceea ce ati scris! Sper să revină Donald Trump la volanul Lumii! Totusi, cand veti dedica o analiză pe masură
    Statului paralel? De la noi si de aievea! Eu ca alegător turmentat ce sunt imi pun eterna intrebare:” da’ eu, eu cu vine votez?”

  • De 30 de ani încoace care dintre partide și politicieni și-au iubit Tara și poporul ? Niciunul.Nimeni.Când se va întâmpla aceasta? Undeva,cândva…
    In epoca comunista erau multe clisee,unul era avutul obștesc ,adică ceea ce aparține întregului popor,pădurea nu era a noastră ci a urmașilor,urmașilor noștri,acum dacă stam sa analizam a dispărut ideea de bun obștesc,avuție naționala,bunuri ale întregii nații,fiecare se c..a și se p..e cum vrea pe bunul comun și pe săracă fata bogata care este România.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *