Stocul militar al Marii Britanii, epuizat din cauza ajutorului oferit Ucrainei

Stocul militar al Marii Britanii va avea nevoie de ani de zile pentru a fi refăcut, din cauza proviziilor oferite ucrainenilor. Marea Britanie nu este în măsură să desfășoare o divizie echipată corespunzător în condițiile actuale, iar furnizarea de arme de foc, muniții și echipamente militare către Ucraina a diminuat grav capacitatea Regatului Unit de a duce un război. Ajutorul militar acordat de Marea Britanie Ucrainei are un cost enorm, iar șeful forțelor armate ale țării spune că refacerea stocului de arme al Regatului Unit ar putea dura ani de zile.

Amiralul Sir Tony Radakin, șeful Statului Major al Apărării, spune că înlocuirea chiar și a munițiilor și armamentului mai puțin sofisticat al Marii Britanii ar putea dura câțiva ani din cauza limitărilor și constrângerilor capacității industriale a Marii Britanii. Vorbind, miercuri, în fața Comisiei pentru Relații Internaționale și Apărare a Lordului din Parlament, Radakin a estimat că ar putea dura între cinci și zece ani pentru ca Marea Britanie să desfășoare o divizie cu capacitatea de a lupta alături de omologii săi americani. „Am putea arunca o divizie acum, dar nu este cea pe care ne-am dori-o”, a spus el, potrivit The Independent. În esență, Marea Britanie nu este în măsură să desfășoare o divizie echipată corespunzător în circumstanțele actuale, iar furnizarea de arme de foc, muniții și echipamente militare Ucrainei a diminuat grav capacitatea Marii Britanii de a duce un război. De la debutul invaziei rusești din februarie, Marea Britanie a furnizat armatei ucrainene o serie de vehicule blindate, lansatoare de rachete antitanc, sisteme antiaeriene și rachete. Înlocuirea acestor arme a devenit o preocupare urgentă pentru membrii Parlamentului, unii descriind stocul existent drept insuficient și cerând ca țara să își remobilizeze producția de arme. După cum a detaliat The Independent, Radakin a subliniat că rata de cheltuieli a munițiilor și capacitatea industrială de a suplimenta armele pe care le-a furnizat partenerilor era deja o problemă semnificativă chiar înainte de invazie.

Precum multe alte țări europene, Marea Britanie și-a redus producția de echipamente militare și muniții și a ajuns să depindă de securitatea și protecția oferite de către armata Statelor Unite pentru a desfășura operațiuni militare în întreaga lume. O misiune cam grea pentru statul care dorește să fie Jandarmul Lumii. Niciun stat nu poate proteja atât de multe state. Chiar și așa, angajamentele externe ale britanicilor au fost extrem de limitate ca amploare, pălind în comparație cu conflictul în curs de desfășurare din Ucraina. Alex Vershinin, de la Institutul Regal al Serviciilor Unite, a declarat: „Războiul din Ucraina a dovedit că epoca războiului industrial este încă aici. Consumul masiv de echipamente, vehicule și muniții necesită o bază industrială pe scară largă pentru reaprovizionare. Cantitatea are încă o calitate proprie”. Vershininin scrie că lupta la scară de masă, care implică mai mult de jumătate de milion de combatanți în total, a dus la utilizarea masivă a munițiilor de către ambele părți, Rusia fiind pe deplin capabilă să realimenteze și să acopere nevoile trupelor sale, în timp ce armata Ucrainei se chinuie, chiar și cu ajutorul ajutorului militar străin. Capacitatea Occidentului de a produce arme la scară de masă, rivalizând cu cea a Rusiei și a Chinei, s-a diminuat grav în ultimele decenii, chiar și odată cu extinderea companiilor militare private. „În prezent, este posibil ca Occidentul să nu aibă capacitatea industrială de a purta un război pe scară largă. Dacă guvernul SUA intenționează să devină din nou arsenalul democrației, atunci capacitățile existente ale bazei militaro-industriale americane și ipotezele de bază care au condus la dezvoltarea acesteia trebuie reexaminate”, a scris el. Și publicația rebelnews, din Canada, a publicat un editorial extrem de interesant pe această temă. Drept concluzie: Războiul se poartă fizic, nu doar online. Iar titlurile bombastice ale editorialelor de presă nu se compară cu un atac fizic. Pe viitor, având în vedere că bat din nou „tobele războiului”, rămâne să vedem câți oameni vor conștientiza ce înseamnă cu adevărat ceea ce au susținut asiduu, adică războiul, din spatele monitoarelor. Și câți vor realiza ce se întâmplă cu adevărat, atunci când vor auzi clopotele cimitirelor. După Primul Război Mondial, lumea a vrut pace. Dar Liga Națiunilor nu a reușit să păstreze pacea. După cel De-al Doilea Război Mondial, lumea a vrut pace. Dar două tabere au continuat să se lupte, deși nu pe câmpul de bătălie clasic. Acum ne aflăm într-o perioadă interbelică, dar statele imperialiste încă există, pe toate continentele. Iar întrebarea nu este dacă vom avea război. Ci când.