Sub loviturile USRPLUS, PNL se face mic, mic de tot. Electoral, desigur

Am arătat într-o ediție anterioară a cristoiublog.ro evoluția a ceea ce s-a numit Scandalul cu Legile Justiției.
O recapitulare pe scurt se impune.

Din 1 februarie 2021, mai precis de la deschiderea noii sesiuni parlamentare, USRPLUS a anunțat cu larma de rigoare că ministrul Stelian Ion din partea formațiunii lucrează la Legile Justiției. E vorba de modificări radicale la Legile Justiției adoptate de către PSD pe vremea lui Liviu Dragnea. Coaliția de Centru-Dreapta, avînd drept avangardă URSPLUS, și-a făcut din schimbarea acestor Legi prioritatea priorităților. Prin Legile Justiției se înțelege, așadar, un pachet de legi care modifică Legile de pe vremea lui Liviu Dragnea, care la rîndul lor au modificat Legile de pe vremea lui Traian Băsescu, care la rîndul lor au modificat Legile de pe vremea lui Adrian Năstase. Justiția a trecut în postdecembrism, în ritm de marș revoluționar, prin schimbări legislative majore. Fiecare regim, de cum s-a instalat, s-a năpustit asupra Justiției. Doar Educația mai concurează ca domeniu Justiția în materie de schimbări în funcție de partidele care se succed la guvernare.

Dînd curs indicațiilor de partid, Stelian Ion a întocmit Legile și le-a trimis CSM, vineri 26 martie 2021. Luni, 29 martie 2021, le-a prezentat într-o conferință de presă.
Partidul Național Liberal, partid de guvernare, partener al USRPLUS, nu a emis nici un scîncet pe parcursul acestui spectacol public oferit de USRPLUS. Vineri, 2 aprilie 2021, însă, ca și cum ar fi sărit din baie, Ludovic Orban, președintele PNL, a declarat că aceste legi trebuiau discutate în coaliție, criticînd, desigur nu prea aspru, pe Stelian Ion pentru că și-a asumat acest proces de unul singur, fără a consulta celelalte două părți.

Mă întrebam în finalul comentariului meu cum se explică această tresărire neașteptată a PNL în chestiunea Legilor Justiției. Legile Justiției erau în desfășurare de două luni, sub bagheta USRPLUS. Și cu toate acestea nici PNL, nici UDMR nu s-au întrebat, tot public, de ce nu sînt consultate? O întrebare normală. Legile Justiției sunt capitale în materie de făgăduieli electorale, de îndeplinirea programului de guvernare, îndeplinire care, iată, se reduce la schimbări în plan politic, dar nu în plan economic, așa cum ne-am fi așteptat. În consecință ele trebuiau, înainte de a fi lansate în spațiul public, discutate în Coaliție.

N-am găsit atunci un răspuns la întrebarea ce l-a apucat pe Ludovic Orban.
Evoluția ulterioară a evenimentelor mi-a dat un răspuns:
Una din noutățile cu care vine Pachetul întocmit de USRPLUS îl reprezintă prerogativa dată CSM de a da vot nu consultativ, ci vot decisiv numirii procurorilor șefi. Printr-o șmecherie pusă la cale pe vremea regimului Băsescu, CSM a fost redus la un vot consultativ într-o chestiune vitală pentru Justiția română:
Numirea procurorilor șefi la Parchetul General, la DNA, la DIICOT.

Ministrul Justiției propune un nume. Procedeul cere avizul CSM. Da, dar avizul CSM e consultativ. Președintele poate să țină sau nu cont de el. Și de cele mai multe ori n-a ținut. De fapt, procesul este invers. Președintele îi spune ministrului Justiției pe cine să propună, pentru că, așa cum arăta Ion Popa, în cartea sa de excepție „Noaptea dreptății românești”, atît Puterile garantate, cît și sistemul instituțiilor de forță au neapărată nevoie ca numirea procurorilor șefi să fie doar în pixul președintelui. A introduce în acest proces o instituție precum Consiliul Superior al Magistraturii, greu de controlat, pentru că e alcătuită din mulți oameni, ar fi pentru președinte și evident pentru Puterile garante o mare problemă.

Această prevedere, deocamdată anunțată, nu votată, a stîrnit îngrijorare la Cotroceni. Ludovic Orban a fost chemat la ordine. Și Ludovic Orban s-a revoltat, pentru că PNL n-a fost consultat în chestiunea Legilor Justiției. S-a revoltat nu pentru că PNL ar vrea să se implice în alcătuirea acestor legi, ci pentru că președintele a fost nemulțumit de această prevedere.

Conflictul dintre PNL și USRPLUS pe această chestiune a avut însă o evoluție neașteptată. Zilele trecute, Stelian Ion, de fapt luni, în cadrul unui interviu la HotNews, a răspuns agresiv la declarațiile blînde ale lui Ludovic Orban, respingînd din start implicarea Coaliției în alcătuirea acestor legi.

De remarcat diferența de ton.
În timp ce Ludovic Orban, în numele PNL, a depus eforturi vizibile să nu rănească sensibilitatea aproape feminină a USRPLUS, să nu pară c-a pus piciorul în prag, Stelian Ion, în numele USRPLUS, i-a dat una cu dosul palmei. Te-ai fi așteptat ca, la rîndul lui, Ludovic Orban să reacționeze. Nu s-a întîmplat asta. Cel puțin în plan public, acolo unde a forțat nota URSPLUS. PNL a ales o șmecherie PSD-istă. A lăsat să se scurgă la presa de casă informația că la ședința BPN liberalii au fost tare nemulțumiți de felul în care se poartă cu ei USRPLUS prin Stelian Ion. Doar atît. Nici o declarație cît de cît fermă. Nici un Comunicat despre relația cu USRPLS. Nici o contramăsură. PNL a protestat față de felul în care e tratat de partenerul de guvernare. A protestat cu gura închisă. Și după ce, în prealabil, și-a scos placa dentară. USRPLUS administrează aproape zilnic bocanci în gură PNL. Și PNL, marele PNL, partidul născut din fuziunea a două partide, nu spune nimic. Ba mai mult susține că în Coaliție domnește armonia. Nu de alta, dar USRPLUS folosește un bocanc curat cînd îi dă una în gură. Ar putea fi și mai rău. Să aibă bocancul abia scos din groapa cu rahat.

Și atunci avem una din explicațiile căderii în cap din punct de vedere electoral a PNL.
În timp ce USRPLUS, în acest guvern de colaborare, nu se uită în dreapta, nu se uită în stînga cînd dă în PNL, nu are o minimă prudență, dimpotrivă exagerează bruftuluirea, PNL tace.

De ce tace?
Pentru că e mort de teamă ca nu cumva USRPLUS să se supere și să plece din Coaliție. Dacă ar pleca din Coaliție, Guvernul s-ar prăbuși și Partidul Național Liberal ar rămîne fără fripturile care alcătuiesc marea friptură guvernamentală. Nu una așa de mare cum și-a dorit-o, și așa cum și-a dorit-o și Klaus Iohannis. O friptură mai mică, împărțită cu USRPLUS și cu UDMR, dar totuși o friptură. USRPLUS a intuit rapid acest sindrom al PNL. Și, în consecință, administrează PNL lovituri publice mai strașnice decît PSD, partid de Opoziție.
Iar PNL sub aceste lovituri se face mic, mic de tot.
Electoral, desigur.