Sudan, un colț de lume extrem de fragmentat

Premierul sudanez a avertizat, marți, în legătură cu fracturile profund îngrijorătoare din cadrul forțelor de securitate ale țării și a făcut apel la reconciliere între facțiunile politice civile și militare. Prim-ministrul Abdalla Hamdok a făcut aceste cereri în timp ce anunța o inițiativă de unificare a facțiunilor care ghidează Sudanul în timpul unei tranziții fragile după înlăturarea dictatorului Omar al-Bashir, în aprilie 2019.

Sudanul a fost condus de o administrație de guvernare civilă-militară de când părțile au ajuns la un acord de împărțire a puterii. Aproape doi ani mai târziu, tranziția continuă să se confrunte cu provocări presante, inclusiv cu presiuni din partea rebelilor și a civililor pentru reformarea armatei. „Toate provocările cu care ne confruntăm, din punctul meu de vedere, sunt o manifestare a unei crize mai profunde, care este în primul rând una politică”, a declarat Hamdok jurnaliștilor. El a subliniat diviziunile dintre activiștii pro-democrație care au condus protestele din decembrie 2018 împotriva lui Bashir, adăugând că fragmentarea în cadrul armatei este, de asemenea, o problemă profund îngrijorătoare. Hamdok a declarat că inițiativa sa urmărește să facă presiuni pentru reforme în armată și să se asigure că grupurile armate, inclusiv puternicele forțe paramilitare Rapid Support Forces (RSF), sunt integrate în forțele armate.

Presa sudaneză a difuzat, în repetate rânduri, rapoarte privind tensiunile dintre RSF și Forțele Armate sudaneze cu privire la această integrare. Alte puncte din inițiativa lui Hamdok includ dezmembrarea rămășițelor regimului lui Bashir, abordarea crizei economice și formarea unui organism legislativ de tranziție. Anul trecut, guvernul lui Hamdok a semnat un acord de pace istoric cu grupurile rebele pentru a pune capăt conflictelor din mai multe regiuni de frontieră ale țării. Doar două grupuri cheie au refuzat să semneze acordul. Săptămâna trecută, discuțiile au fost suspendate între Sudan și puternica facțiune rebelă a Mișcării de Eliberare a Poporului din Sudan – Nord, condusă de Abdelazizi al-Hilu. Presa sudaneză a relatat că integrarea RSF în forțele armate a fost un punct cheie al disputei. Ultimele remarci ale lui Hamdok au fost făcute pe fondul nemulțumirii populare tot mai mari, ca urmare a recentelor reforme economice, în urma cărora guvernul a redus subvențiile pentru benzină și motorină. În ultimele zile, Khartoum a cunoscut un val de crime violente și jafuri, în timp ce protestatarii furioși au blocat străzile cu pneuri de mașină în flăcări. Săptămâna trecută, Hamdok a avertizat că țara ar putea aluneca în haos și instabilitate suplimentară dacă facțiunile politice aflate la putere nu vor reuși să colaboreze.

Încă din cele mai vechi timpuri, regiunea Sudanului a fost un spațiu de interacțiune între tradițiile culturale ale Africii și cele ale lumii mediteraneene. Islamul și limba arabă s-au impus în multe părți nordice ale regiunii, în timp ce limbile și culturile africane mai vechi predominau în sud. Țara a devenit independentă în anul 1956 și de atunci a cunoscut numeroase schimbări de guvern. Regimurile succesive au întâmpinat dificultăți în a obține acceptarea generală din partea diverselor grupuri politice. Un conflict timpuriu a apărut între liderii din nord, care sperau să impună unitatea națiunii prin extinderea viguroasă a legii și culturii islamice în toate zonele țării, și cei care se opuneau acestei politici. Aceștia din urmă includeau majoritatea locuitorilor din sud și o parte dintre cei din nord care erau în favoarea unui guvern secular. Din 1955 până în 1972 a avut loc un război civil costisitor și divizator, purtat în mare parte în sud, dar punctat de incidente violente în nord. Acordul de la Addis Abeba, din anul 1972, a pus capăt conflictului doar temporar, iar în 1983 războiul civil s-a reluat. Până în acest moment, lipsa comparativă de dezvoltare economică în sudul țării a devenit o nouă sursă de nemulțumire regională, iar încercările continue ale liderilor din nord de a islamiza sistemul juridic sudanez s-au dovedit a fi o sursă și mai puternică de discordie. Încercările de a pune capăt războiului civil au inclus numeroase discuții, încetări ale focului și acorduri, dar au avut foarte puțin succes până în 2005, când Acordul de pace global a pus capăt războiului. Acesta a acordat, de asemenea, Sudanului de Sud un statut semiautonom și a stipulat că un referendum privind independența sudului va fi organizat în șase ani. Rezultatele votului, desfășurat în ianuarie 2011, au fost covârșitor în favoarea independenței, iar Sudanul de Sud a fost declarat țară independentă la 9 iulie 2011.

Capitala Sudanului, Khartoum, este situată aproximativ în centrul țării, la confluența râurilor Nil Albastru și Nil Alb. Face parte din cea mai mare zonă urbană din Sudan și este un centru comercial, dar și guvernamental.

Foto – AFP