Teama oamenilor și bâlbele guvernanților – formula ideală care duce la haos

M-am așezat în fața laptopului să aștern câteva rânduri. Despre ce ai putea să vorbești în zile acestea, atât de zbuciumate, de frământate de boală, de ură, de urât?
Gândul mi-a zburat la știrea cu tânărul rezident de la medicină din Timișoara, găsit mort după ce a ieșit din tură. Cât de trist! Câți ani de muncă și sacrificii, câți ani frumoși urmau să vină, iar el s-a stins. Păcat!

Dar ceea ce nu vedem este faptul că nici unul dintre liderii actuali, din niciun partid, nu vin să se adreseze direct oamenilor, să vorbească pe limba lor oamenilor marginalizați, săraci, lipsiți de educație. Ați văzut pe vreunul dintre ei să empatizeze cu această masă? Oare când vor înțelege acești lideri că fără oamenii aceștia ei nu ajung acolo sus, că fără să interacționeze cu ei vor eșua lamentabil, că s-a ajuns la o prăpastie prea mare între cei marginalizați și restul. Disocierea de acești oameni nu e o realizare, ci un eșec. Nu poți să îi lași confuzi, mulți dintre ei sunt bine intenționați, și să îi amesteci cu masa celor marginalizați, însă rău intenționați.

Într-adevăr, e foarte greu să reușești să îi faci pe cei bine intenționați să te creadă că le vrei binele, atâta timp cât au fost mereu mințiți. Dacă nu vor muta măcar un pai pentru acești oameni, care sunt atât de măcinați de necazuri și de sentimentul că nu sunt înțeleși, atunci politicienii vor plăti. Vor plăti pentru că numărul acestor oameni este tot mai mare.

De ce e atât de greu să vorbești pe limba lor, simplu, fără metafore politicianiste, să le spui simplu: „Fraților, pentru toți e greu”, să fii puțin mai uman. Cred că de la Băsescu nici un politician nu a mai ajuns la sufletul omului simplu. Chiar dacă șiret si pervers, el le vorbea pe limba lor, părea că empatiza cu masele, fără a părea artificial, se poziționa pe aceeași lungime de undă cu oamenii simpli. Folosea cuvintele pe care oamenii le așteptau, glume hăhăite, dar care îi mulțumeau.

Dacă politicienii ar reuși să comunice mai bine, să transmită în termeni mai simpli faptele și intențiile, fără a fi aroganți, oamenii ar avea o putere mai mare de înțelegere a lucrurilor.

Dar pentru ei e mai ușor să-i privească disprețuitor, să arunce vina de la unul la altul fără să își asume că faptele lor sunt cele greșite și eronat transmise. Un adevărat haos de comunicare, un amestec de păreri, toți se pricep la toate de când cu pandemia asta. De aici reținerea oamenilor să se vaccineze, să poarte mască, să se protejeze, să facă lucrurile așa cum trebuie pentru a scăpa de nenorocitul ăsta de virus.

Cu toții vrem să fim din nou liberi și să ne trăim frumos zilele, să ne începem activitatea, să ne vizităm rudele, cu toții vrem să respirăm bucurie.
Dar lipsa asta de aplecare spre marea masă de oameni, care e umbrită de sărăcie și secătuită de speranță, îi face pe aceștia să simtă că nu aparțin nimănui și aleg să se coalizeze cu extremele.

Instigarea împotriva unui sistem medical sufocat, chiar și plin de tare cum e al nostru, nu e bună, nu e sănătoasă. Medicii sunt epuizați, atât fizic cât și psihic, văd durere și disperare, văd neputință și deznădejde, iar asta îi apasă și îi doboară.
Mereu am gândit că pentru a fi bine înțeles, importantă este comunicarea, iar marea masă de oameni au nevoie să se simtă importanți, să simtă că și ei contează, să vadă că cineva se gândește și la ei.