Temeiul confruntării în PNL dintre Gruparea Rareș Bogdan și Gruparea Ludovic Orban

Potrivit surselor noastre, care ne-au înlesnit publicarea pe cristoiublog.ro a știrii din Culisele întîlnirii de la Vila Lac, reuniunea liderilor PNL a fost convocată de Klaus Iohannis, în calitate de Staroste al Partidului, pentru a impune un soi de pax cotroceniana în formațiunea care se pregătește deja de două valuri de alegeri. Mai mult ca sigur, dînd curs unei tradiții de supușenie în partidele prezidențiale postdecembriste, ciorovăielile între cele două grupări deja cristalizate din partid – a lui Ludovic Orban și a lui Rareș Bogdan – vor înceta în spațiul public. Asta nu înseamnă că resorturile controverselor vor dispărea ca prin farmec. Unul dintre acestea îl constituie nemulțumirea Grupării Rareș Bogdan față de felul în care tratează Ludovic Orban partidul. Fel pe care l-ar defini perfect expresia populară, cu fundul. E limpede și unui ageamiu că, deși președinte al PNL, Ludovic Orban duce o politică pe cont propriu ca premier, fără a ține cont de organismele de conducere colectivă ale partidului. Acest adevăr se dezvăluie în politica de cadre la nivel guvernamental. De la instalarea din noiembrie 2019, ca urmare a unei Operații aparținînd Camarilei generalilor de la Cotroceni, guvernul a fost populat cu frizeri, spălători de vase, cameriste, lenjerese, felceri și maseori. Realitatea își are cauza în politica de mic bacșiș a lui Ludovic Orban. Om de petreceri, Ludovic Orban a împărțit în dreapta și-n stînga pe vremea cînd era mic promisiuni de promovare cînd va ajunge el mare. Și acum, băiat gigea, își ține promisiunile. Dacă adăugăm concentrarea puterii în mîinile unui cerc de consilieri promovați exclusiv de către Ludovic Orban, ceva asemănător puterii deținute în Imperiul Otoman de bărbierul, de bucătarul, de Păzitorul Turbanului, de Cel care îi duce scaunul pentru picioare Măritului Padișah, avem imaginea frustrării majore a liderilor PNL, care se văd excluși de la deciziile Guvernului odată cu neglijarea partidului de către premier în favoarea funcționarilor guvernamentali promovați de el pe sprînceană.

Desigur, revolta grupării Rareș Bogdan față de neglijarea partidului de către Ludovic Orban izvorăște din lupta pentru putere în partid și în stat. Atenția acordată Partidului de premier, consultarea organelor colective de conducere ale partidului înaintea unor decizii semnificative înseamnă a da și liderilor care n-au funcții guvernamentale putere în stat.

Deși ivită din nevoia de putere, nemulțumirea Grupării Rareș Bogdan e întemeiată din perspectiva bunei guvernări. Altfel spus, ruperea Guvernului de partid duce în chip automat la slăbiciunea actului de guvernare. Cîtă vreme liderii PNL habar n-au de deciziile luate de Guvern în chestiuni majore de administrare a țării, susținerea populară a deciziilor e improbabilă. Aparatul de partid trimite tot mai mult la aparatul de partid de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Deciziile sînt străine aparatului, membrilor de partid, care n-au nici un entuziasm în a le apăra.

Tema relației dintre Guvern și partid după cucerirea puterii nu e nouă în istoria României. Nae Ionescu s-a aflat prin Cuvîntul în prima linie a bătăliei pentru venirea la putere a PNȚ. După strălucita victorie electorală din 1928 a țărăniștilor (77,76 la sută din voturi, o cifră record pentru perioada interbelică) Nae Ionescu începe să se depărteze treptat treptat de PNȚ. Criticile sale devin tot mai dese și tot mai sîcîitoare pentru Iuliu Maniu, președintele Consiliului de miniștri. Alături de nemulțumirea față de absența unei despărțiri revoluționare de trecutul dominat de PNL, de măsurile luate împotriva presei, relația Guvernului cu Partidul și cu Parlamentul a fost unul dintre motivele despărțirii lui Nae Ionescu de Iuliu Maniu. Comentariul Sfatul parlamentar! din Cuvîntul, 2 noiembrie 1929, denunță deja o realitate:

„Eroarea fundamentală a actualului regim a fost că guvernul a pierdut contactul cu partidul și cu Parlamentul. Guvernul s-a considerat deținător al unei plenipotențe, mărginită numai de program, și a crezut că poate exercita această plenipotență cu ignorarea completă a tuturor indicațiilor pe care masa, mai plastică, a partidului și a Parlamentului I le-ar fi putut pune la îndemînă. Numai așa se explică rigiditatea, inutilă și nejustificată nici măcar în drept, a unora dintre miniștri față de cererile uneori perfect îndreptățite ale partidului, precum și neglijarea acestuia din urmă în toate împrejurările în care era vorba de hotărîri însemnate. (…)

Iată prin urmare, că, așa cum s-a procedat, guvern și partid s-au ținut separate. De unde a ieșit, pe deoparte, o slăbiciune pentru Guvern, care pierdut cel mai preșios al său izvor de inspirație – viața partidului- iar pe de alta, o lipsă de solidarizare a partidului cu actele și viața guvernului.”

Semnul limpede al ruperii Guvernului de partid e văzut de Nae Ionescu în atitudinea Guvernului față de grupul țărănist din Parlament:

„Din aceste considerații urmează: întîi, necesitatea unui contact permanent între guvern și partid, tocmai pentru a se ști în fiecare moment ce e programul; iar în al doilea rînd, transformarea guvernului într-un simplu instrument de execuție a intențiunilor, indicațiilor și inițiativei partidului. Asta însemnează un regim de mase.

Ce s-a întîmplat la noi? Prin faptul trecerii tuturor conducătorilor în guvern, acesta și-a închipuit că se poate identifica el cu partidul – ceea ce e fundamental fals – și nu are nevoie de nici o altă indicație decît cea a programului – ceea ce, după cum am arătat, e tot așa de fundamental fals.

De aici a urmat inversarea raporturilor normale; adică: ignorarea completă a partidului, pe de o parte; transformarea Parlamentului într-un simplu aparat de înregistrare a inițiativelor guvernului, pe de alta. Și am ajuns astfel în situația paradoxală și absolut inadmisibilă că parlamentul unui partid de mase nu se deosebește întru nimic, în rosturile și funcțiunile lui, de parlamentul vechiului regim liberal sau averescan.

Era fatal să se ajungă aci; și era fatal să se facă și greșeli, de îndată ce guvernului îi lipsea baza normală de inspirație – contactul cu partidul.” (Nae Ionescu, De unde izvorăște autoritatea, Cuvîntul, 6 noiembrie 1929)

Dictatura Guvernului asupra Parlamentului își găsește expresia în supușenia umilă a parlamentarilor țărăniniști față de faptele și vorbele guvernului:

„Se discută de cîteva zile deja, în Cameră, proiectul de răspuns la Mesagiul Tronului. Această împrejurare a fost întotdeauna, de cînd există regimul parlamentar, prilejul în care s-a pus problema politicei guvernului.

Mărturisesc că am avut o surpriză. Spre deosebire de culoarele Camerii, unde toată lumea tună și fulgeră împotriva guvernului, sau cel puțin a unei părți din guvern, la tribună, toți oratorii devin de o drăgălășenie și de o fericire înduioșătoare. Ceea ce face ca, în loc să asistăm la o demnă și rodnică cercetare a activității regimului actual – să ni se servească sosurile sleite ale unei dubioase imnologii.

E adevărat că, la această penibilă situație, contribuie și susceptibilitatea irascibilă a cabinetului. Membrii ministerului Maniu sînt, toți coborîtori din zei. Ei nu greșesc niciodată. De aceea nici nu suportă critică. Sub nici o formă. De douăzeci de ori să spui unuia că e mai mare decît Cromwell sau Richeliu, sau Colbert; dacă te-a împins păcatul să crezi, a douăzeci și una oară, că are un… defect de croială la surtuc, ești un om pierdut; sau cel puțin un dușman al nației, care trebuie sugrumat cu orice preț. Cum vreți, dară, să îndrăznească un biet parlamentar să spună deschis ceea ce crede, ce a văzut și ce știe? Se mulțumește și el cu ce poate spune… la bufetul Camerei. Și toată lumea e mulțumită.” (Nae Ionescu, Mulțumirea generală, în Cuvîntul din1 decembrie 1929)

Din cîte se vede, realități din perioada interbelică întîlnite și în perioada postdecembristă.
Lucru normal.
Politicienii sînt aceeași.
Români, adică.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

7 comentarii pentru articolul „Temeiul confruntării în PNL dintre Gruparea Rareș Bogdan și Gruparea Ludovic Orban”

  • Batalia dintre “Gruparea Rareș Bogdan și Gruparea Ludovic Orban” : sa fie reeditarea Batrachomiomachiei . Asteptam episodul final in care Rareș Bogdan și Ludovic Orban se vor infrunta direct . Mi-o imaginez ca o lupta dintre Parpanghel si Nastratin

  • Pai la ora actuala PSD -ul lui ciolacu nu mai conteaza in viata politica.E o anexa la una din taberele penele-hotie.Cum opozitia zisa psd, voteaza in draci toate aberatiel guvernului, este normal ca sa apara o alta opozitie.Este opozitia celor care se simpt furati de guvern(acum-pdl+pnl).Adica ei de ce sa nu profite?
    Iohanis are o mare dilema : il sustin pe prostul orban, dar lingau, sau pe nimicul pe pamint-rares, un bou.oare care produce mai mult profit? ROMANIA, zice iohanis, ce o fi aceasta? romani? cine or fi acestia?

  • Mai ca am putea spune ca Iohannis si-a exercitat rolul constitutional de mediator intre “puterile statului”.
    P.S. E oarecum demoralizator cand consientiezi ca asa au stat lucrurile dintodeauna in Romania. Partea buna este ca daca inca existam ca neam inseamna ca poate, acolo sus, cineva chiar ne iubeste.

  • Ha-ha! Rareș Bogdan și… Nae Ionescu! Comparație strașnică! Poate că articolele lui Nae Ionescu au propulsat PNȚ-ul la guvernare, dar acum a fost vorba despre o propulsare făcută de către servicii și forțe externe interesate. Cotcodăceala lui Rareș Bogdan a fost așa, pentru distrarea năucilor!

  • Singurul lucru care ii caracterizeaza pe baietii astia care au fost proptiti la cascaval de forte externe si care va ramane ca o eticheta a acestora, este “documentul” numit “declaratia pe proprie raspundere”, o chestie cu damf militienesco-securist. Atat pot, atat fac.

  • PNL-istii sunt gadilati de sondaje sociologice inselatoare si au impresia ca au o mare sustinere populara. Se vede ca prin partid si respectiv guvern nu stie dreapta ce face stanga, iar lupta pentru putere e in toi.
    Masurile luate momentan sunt putine, ineficiente si incoerente. Sa-i vedem daca vor absorbi fondurile europene consistente, suplimentare, puse la dispozitie de UE, iar in cazul unui esec previzibil sa nu mai dea vina pe PSD ca deja au depasit culmea ridicolului.