Pe vremuri, la sat, când un om mai în vârstă era întrebat câți ani are, răspundea: „Ehe, dragul meu, e greu și să-i numeri, d-apoi să-i trăiești”.
Domnul Teodor Brateș împlinește astăzi 75 de ani de muncă. În presă. E greu să numeri câte articole o fi semnat și cât o fi vorbit zilnic. În 1947, la 14 ani, deja muncea, e-adevărat nu în presă, era ajutor de mecanic. Cineva a intuit că altul este talentul lui și l-a scos din producție și l-a trimis la școală. Peste doi ani intra în Radioteleviziunea Română ca redactor.
Domnul Brateș este o enciclopedie vie, are o memorie fantastică. A fost supranumit „amfitrionul revoluției”, după ce a transmis 70 de ore în direct, la Televiziunea Română, în zilele de 22, 23 și 24 decembrie 1989 desfășurarea evenimentelor.
Despre acel an, domnul Brateș scrie un serial pe cristoiublog: Istorii povestite de la fața locului. Este un documentar care surprinde, cu o fantastică acuratețe, evenimente care parcă anunțau căderea inerentă după o mărire forțată a cuplului Ceaușescu. Și nu doar despre ei este vorba, ci și despre profitorii sistemului. Și mai este vorba despre presă, despre cum se făcea pe atunci. Desigur, existau și constrângeri, însă și personaje care țineau morțis să se afirme.
Nu este ușor să vorbești detașat despre un sistem din care ai făcut parte. Domnul Teodor Brateș are un secret: nu scrie denunțuri, nu face acuzații. El spune povești pe care le citești cu sufletul la gură dacă ai curiozitatea de a afla despre trecut. Fără să judeci. Pentru că doar cel în cauză își cunoaște propriile dureri și renunțări.
La 75 de ani de presă și mult mai mulți de viață, domnul Teodor Brateș asta a făcut: a învățat să-i accepte pe ceilalți fără să îi judece și a reușit să se înțeleagă pe sine.
Este o adevărată plăcere și să-l citești, dar și să-l asculți, pentru că este coerent, logic și, mai ales, blând.
Îi dorim sănătate!
Lasă un răspuns