Reprezentanții a 14 facțiuni palestiniene, inclusiv Fatah și Hamas, au semnat „Declarația de la Beijing”, document prin care se angajează să pună capăt disputelor interne și să consolideze unitatea palestiniană
Teroarea individuală nu se poate compara cu Teroarea de stat
O lectură pasionantă. Citesc Sfîrșitul unei domnii sîngeroase, cartea lui Horia Sima despre destinul lui de la venirea în România pînă la ceea ce el numește Victoria Revoluției Legionare cu pasiunea meritată de un roman polițist. Am trecut cartea printre sursele bibliografice pentru Lovitura de stat din 4-6 septembrie 1940. Paginile respective mi s-au părut atît de bine scrise încît am simțit nevoia să parcurg întreaga carte de la început. Sfîrșitul unei domnii sîngeroase stă de multă vreme în Bibliotecă, alături de multe alte lucrări despre Legiune. N-am citit-o nici cînd am studiat pentru cartea lui Corneliu Zelea Codreanu. Cred că eram sub influența codreniștilor, care nu l-au recunoscut niciodată pe Horia Sima de șef, dar și a propagandei antonesciene, preluate pînă la virgulă de propaganda comunistă, prin care a fost caricaturizată Legiunea sub Horia Sima. Din lectura paginilor despre Lovitura de stat mi-a atras atenția talentul de publicist al autorului. Credeam că voi descoperi o carte de propagandă legionară, penibilă ca orice propagandă. Am descoperit o relatarea seacă, nu plictisitoare însă, a evenimentelor. Așa că am luat cartea de la început. Și m-am trezit citind-o cu pasiunea pe care o pui în lectura unui roman polițist. Tensiunea epică e dată de lupta legionarilor împotriva unui Sistem care se năpustise asupra lor ca un ciocan hidraulic mortal. Pe vremuri citisem multe romane despre urmărirea comuniștilor de către Siguranță. Dacă nu mă înșel, într-o publicație de la BAR am văzut o carte despre urmărirea legionarilor de către Siguranță. Horia Sima povestește în Sfîrșitul unei domnii sîngeroase venirea sa din Germania în mai 1940. Trecerea ilegală a graniței în România e o veritabilă aventură în condițiile în care Statul Sîrb îi hăituia pe legionari sub acuzația de teroriști. Ca într-un serial cu mai multe episoade pline de suspansuri, de răsturnări de situație, de întîmplări miraculoase cartea descrie calvarul lui Horia Sima în fuga de urmăritori. Din cînd în cînd autorul face trimiteri la valurile de Prigoană din România lui Carol al II-lea și înțelegi atunci că între Legiune și Majestatea sa curgea un fluviu de sînge. Atentatul împotriva lui Armand Călinescu e văzut ca o lovitură uriașă dată Sistemului. Indiscutabil, legionarii erau teroriști. Asta însemna însă că ei trebuie să fie victimele Terorii de stat? Am mai scris că Teroarea individuală nu se poate compara cu Teroarea de stat, fie dacă ne gîndim la mijloacele disproporționate de acțiune.
*
Două tipuri de căldură. Căldura de vară din România și din Rusia în viziunea lui George Coșbuc și a lui Ivan Turgheniev:
George Coșbuc, În miezul verii:
„O fîşie nesfîrşită
Dintr-o pînză pare calea,
Printre holde rătăcită.
Toată culmea-i adormită,
Toată valea.Liniştea-i deplin stăpînă
Peste cîmpii arşi de soare,
Lunca-i goală: la fîntînă
E pustiu; şi nu se-ngînă
Nici o boare.Numai zumzetul de-albine,
Fără-ncepere şi-adaos,
Curge-ntruna, parcă vine
Din adîncul firii pline
De repaos. (…)Și e linişte pe dealuri
Ca-ntr-o mănăstire arsă;
Dorm şi-arinii de pe maluri
Şi căldura valuri-valuri
Se revarsă.Nici un nor văzduhul n-are
Foc sub el să mai ascunză;
Nici o pasăre prin zare,
Nu se mişcă-n lumea mare
Nici o frunză.”
Ivan Turgheniev, Izvorul Malinei:
„Eram așezați la umbră; însă chiar la umbră era înnăbuşitor. Un aer greu și arzător încremenise asupră-ne. Fețele noastre înfierbîntate tînjeau după o adiere de vînt, dar vînt nu era. Soarele fulgera dintr-un cer albastru întunecos. Drept în fața noastră, pe celălalt mal, îngălbenea o tarla de ovăz, amestecată ici-colo cu tufe de pelin; niciun spic nu se clintea. Ceva mai la vale un cal țărănesc sta în rîu pînă la genunchi și se stropea alene cu coada-i udă. Din vreme în vreme, de subt o tufă plecată pe apă, ieșea un pește mare, slobozea bulbuci şi cobora domol la ſund, lăsînd după dînsul, pe luciu, crețuri ușoare. Greierii scîrțîiau în iarba arsă; prepelița își arunca strigarea parcă în silă; ulii pluteau lin pe deasupra cîmpiei și din cînd în cînd se opreau fîlfîind repede din aripi și desfăcîndu-şi coada în evantaliu. Noi stăteam neclintiți, toropiți de căldură.”
Comentarii
Adi Calin, despre Horia Sima
Primul în clasă, primul în liceu toti anii, primul la universitate. A luat trei licente : în filozofie, în litere si în drept, toate Magna cum Laudae. Toti profesorii lui, P.P.Negulescu, Nae Ionescu, Rădulescu Motru, P.P.Panaitescu, Ovid Densusianu, Ion Aurel Candrea, G.G. Antonescu si altii, dar absolut toti îi spuneau să nu se mai prezinte la examene că nu mai au ce să-l mai întrebe.
Chemat fiind de genialul Nae Ionescu propunându-i să-l facă asistentul lui, a refuzat pe motivul bine determinat că Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul, după ce-l făcuse comandant legionar, i-a dat Banatul spre organizare legionară, făcându-l sef al acestei regiuni unde era profesor de filozofie si de limba română la Caransebes. Si după cum s-a văzut, Banatul a fost fruncea la alegerile din 1937. Viluca, sotia lui, când vorbea de timpul petrecut acolo, nu uita să spună de fiecare dată că Horia mai mult era plecat decât acasă, asa că erau foarte putin împreună.
Horia Sima este un mare scriitor. Are in total memorii care cuprind vreo 7000 de pagini. (Era libertatii. Statul national -legionar, Prizonieri ai puterilor Axei, Istoria Miscarii Legionare, etc.) Interesant mi s-a parut caracterizarea pe care i-a facut-o lui Antonescu. Desi dusman, l-a caracterizat cu multa obiectivitate. De ex. la sfarsitul anului 1940, Antonescu a facut un bilanz al guvernarii, in care arata succesele enorme pe plan social, politic, economic, financiar obtinute la nivel national. Ca abia dupa o luna, dupa ce a fost organizatorul rebeliunii pe care a pus-o in carca legionarilor, a ordonat sa fie scrisa o lucrare, numita „Pe marginea prapastiei”, in care nu mai recunoaste nimic din ce afirmase in Raportul catre tara. Sima aduce in cartile lui atatea argumente logice si cifre si statistici, incat nu poti sa nu-l consideri sincer. Codrenistii l-au acuzat de toate relele din lume, dar pe mine nu m-au convins. Codrenistii l-au acuzat ca ar fi pus mana pe conducerea Legiunii in mod fraudulos, ceea ce nu e adevarat. Sima a fost membru al primului cuib infiintat in Bucuresti, in anul 1929. In alegerile din 33, unde si-a dus el activitatea (Jud. Arad), Legiunea a iesit pe primul loc in alegeri. Cand Capitanul si-a scris cartea fundamentala „Pentru Legionari”, s-a pus problema editarii. Nici un camarad din jurul lui Codreanu nu si-a asumat riscul, dar Sima da. El a tiparit-o langa Sibiu, intr-o editura mica, de n-a stiut nici musca. Numai ce, intr-o dimineata, cartea a aparut in librariile bucurestene. Iar odata, la Casa Verde, Capitanul a primit un necunoscut si au stat de vorba mai multe ore, intre patru ochi. Cand strainul a plecat sa-si vada de treburi (in provincie, desigur!!!), Capitanul a fost intrebat cine e persoana. El a raspuns: E omul meu de zile negre. Omul era Horia Sima. A fost si un om de o rara delicatete. Se stie ca Papanace, dupa ce a fost de acord cu Sima ca sa organizeze un puci contra lui Carol, a dat inapoi, razgandindu-se. Cand l-a intrebat Sima daca e gata, el i-a spus ca nu mai vine in Romania. Sima i-a spus ca nu poate renunta, fiindca deja erau anuntate toate persoanele de lagatura si deci, nu mai paote da inapoi. Asa ca el si-a luat singur crucea si a pornit la lupta. A fost prins, dar Carol avea nevoie de el ca sa si-i apropie pe legionari. Sima a facut parte si dintr-un guvern, dar si-a dat demisia dupa doar cateva zile. Daca era oportunist, nu si-o dadea! Apoi, codrenistii l-au acuzat ca, fiind gasit pe statele de plata ale lui Moruzov, inseamna ca era tradator. Dar el i-a spus lui Carol ca are nevoie de niste legionari ca sa-l ajute in reorganizarea Legiunii si a avut nevoie si de bani, si de niste legionari care tocmai erau prin puscarii. Asa si-a scos Sima cativa camarazi din inchisoare. Regele Carol spera ca prin Sima sa ajunga sa lege prietenie cu legionarii. Probabil ca simtea si el ca funia se apropie de par. Sima insa a declansat miscarea contra lui Carol la 6 septembrie 1940 si conducea insurectia degizat in cioban de la Brasov. Dupa ce miscarea lui a reusit si s-a ajuns ca sa fie format guvernului legionar, s-a anuntat si Papanace de la Berlin, daca e cazul sa vina sau nu la Bucuresti. Ii era probabil rusine. Sima il cheama si-i spune ca ii pare rau ca nu poate sa-l puna ministru de finante, pentru ca postul era deja ocupat de candidatul lui Antonescu. Dar, il face pe Papanace viceministru la finante. Despre el, ca finantist, Sima are doar cuvinte de lauda. Ca apoi, peste ani, Papanace sa-l acuze de una si de alta. Sima i-a raspuns cu bun simt si limitandu-se la fapte. Asta dovedeste ca era un om superior. Domnule Cristoiu, merita sa-l studiati. Tot ce scrie el are cap si coada, e logic si nu pretinde sa fie crezut pe cuvant. Da mereu date, fapte, cifre si nume. Ca om care scrie istoria clipei, aveti deja acel simt care va spune cand un text este scris cu inima buna si cand nu. Daca era impostor, nu facea la Majadahonda acel monument urias in cinstea eroilor Mota si Marin. Apoi, a avut grija mereu ca sa publice memorii legionare ale camarazilor, fiindca si-a dat seama ca e nevoie ca Legiunea sa ramana in istorie. Datorita si lui, a ramas si va reinvia.
IAR V ATI DAT IN….PETEC…MAESTRE….
LEGIONARII … SUNT… TERORISTI…. .
CAND ESTI LA MANA…STATULUI….SI NU EXISTA…. LEGE PT…TINE….. DACA RASPUNZI LA CRIMA DE STAT…DEVI…. A TI GHICIT …. TERORIST…..
BRAVA…. MAESTRE…. ESTI…TARE …
INTREBARE : DOAR ZICETI…SAU SI…SUNTETI…PRIN…. MENTALITATE … COMUNIST ?