Reprezentanții a 14 facțiuni palestiniene, inclusiv Fatah și Hamas, au semnat „Declarația de la Beijing”, document prin care se angajează să pună capăt disputelor interne și să consolideze unitatea palestiniană
Teroriștii din decembrie 1989 – rodul exclusiv al unei Diversiuni mediatice
Cînd răspund la întrebarea Ce mai faceți? că Scriu un eseu mai amplu despre Psihoza teroristă din decembrie 1989 mulți tresar într-o întrebare mai mult sau mai puțin politicoasă: Ce v-a apucat?
E o întrebare al cărei tîlc e punerea la îndoială a interesului din prezent pentru Balamucul din decembrie 1989.
Practic, ea, întrebarea, vrea să spună că Diversiunea cu teroriștii n-are nici o legătură cu prezentul. Și cum noi trăim locul și timpul de acum, a te ocupa de decembrie 1989, dacă nu ești șoarece de arhivă, e fără rost.
Nu purced să mă explic celor care pun întrebarea. Știu că ea nu sare peste o formulă de politețe. În serialul Ertugrul, cînd se întîlnesc doi turci care n-au devenit încă otomani, fiecare își administrează un pumn în piept, în dreptul inimii. Am priceput că e în 1243 antecesorul lui Ce mai faci? de azi.
Și totuși ar trebui să răspund temeinic întrebării Ce m-a apucat?
Opinia publică a luat cunoștință de Rechizitoriul Secţiei Parchetelor Militare nr. 11/P/2014 din 05.04.2019, în dosarul penal intitulat generic „Revoluţia Română din decembrie 1989”, din 8 aprilie 2019, Rechizitoriul prin care Ion Iliescu e trimis în judecată pentru crimele împotriva umanității comise prin Diversiunea cu teroriștii. Autorul documentului e colonel magistrat Cătălin Ranco Piţu, procuror militar, şef al Biroului urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare. Despre acest Document simt nevoia să reamintesc spusele din clipa cînd l-am terminat de studiat. Nu mă pronunț asupra valorii sale juridice. Ca unul dintre cei care au cercetat timp de decenii Evenimentele din decembrie 1989, îmi permit să mă pronunț asupra valorii sale de document de iscodire istorică. De-a lungul celor 30 de ani de poastdecembrism, alături de cărți și eseuri scrise de istorici, dar și de cei implicați, în spațiul public au apărut și documente oficiale despre Evenimente. Sînt cinci mari și late, și pe toate le-am studiat cu creionul în mînă:
- Raportul SRI despre evenimentele din decembrie 1989, depus la Parlament în 3 iulie 1994, sub titlul Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Informații privind evenimentele din decembrie 1989, evident, ajuns la presă prin trucul scurgerii dinadins.
- Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul militar în perioada 1990-1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, document dat publicității pe 21 decembrie 1994.
- Raportul comisiei senatoriale privind acţiunile desfăşurate în Revoluţia din decembrie 1989, încheiat în 1996 și publicat pe șest în 1997.
- Rechizitoriul Secţiei Parchetelor Militare nr. 11/P/2014 din 05.04.2019, în dosarul penal intitulat generic „Revoluţia Română din decembrie 1989”, din 8 aprilie 2019.
- Dosar Fond Documentar Comisia ”Decembrie 1989”. E vorba de cele treisprezece volume ale corespondenței dintre SRI și Comisia “Decembrie 1989” a Senatului României în 1991 și 1992.
Rechizitoriul e din punct de vedere istoriografic și cel mai bun. El folosește documente scoase la iveală de celelalte puncte de vedere oficiale, dar și – dacă nu mai ales – documente descoperite pe cont propriu. Documentul se vrea argumentarea juridică pentru trimiterea în judecată a lui Ion Iliescu, responsabil la nivel înalt de Pshihoza teroristă. Nu e de mirare că partea cea mai tare a acestui studiu de peste 400 de pagini rămîne cea dedicată Diversiunii cu teroriștii. Atît studiile cercetărilor, cît documentele oficiale stabilesc în chip categoric un adevăr: Teroriștii în varianta susținută de Ion Iliescu n-au existat.
Ion Iliescu și echipa au susținut (Ion Iliescu susține și azi, de-ți vine să-ți faci cruce) că Teroriștii erau trupe fidele lui Nicolae Ceaușescu, activate după căderea Conducătorului, pentru a-l readuce pe acesta din urmă la putere, pentru a se răzbuna pe Poporul revoluționar, dar mai ales pentru a nu-i lăsa pe ei, membriii noii echipe să lucreze în favoarea României. La prima sa intervenție de la TVR din seara lui 22 decembrie 1989, moment crucial pentru declanșarea Psihozei, Ion Iliescu declară că Teroriștii, pe seama cărora el pune împușcăturile din Piața Palatului, începute la 18.30, nu i-au lăsat pe ei, cei care lucrau la Înființarea FSN să termine lucrul în ședința din Sediul CC:
„Ne-am întîlnit în fața sediului Comitetului Central, am comunicat cu oamenii din Piață. Urma să construim un nucleu organizatoric, pentru că ceea ce constituie tragedia soartei noastre de astăzi, tragedia pe care a lăsat-o în urmă acest regim bezmetic al dictatorului Ceaușescu este acest vacuum de putere care s-a creat în momentul de față. Noi trebuie să depășim acest moment dificil al vacuumului de putere. Fără o putere organizată nu se poate… nu se pot rezolva problemele grave cu care se confruntă poporul, țara. Este însuflețitoare toată această atmosferă de entuziasm, de dăruire, euforia acestei eliberări de un regim bezmetic, care nu a cunoscut scrupule, care a mers la crimele cele mai odioase. În momentul în care ne organizam, ne constituiam în Sediul Comitetului Central, care fusese ocupat de forțele patriotice, o grupă din unitățile Securității, o unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceaușescu, să apere Sediul lui, a scos undeva – prin subsoluri, niște tuneluri pe care el și le-a construit și care comunică între Sediu și Palatul Republicii – a reușit să se refugieze, și cînd era Piața plină de lume, așa cum ați văzut, au început să tragă asupra cetățenilor și asupra Comitetului Central, unde se aflau și se află, încă, oameni de bine, reprezentanți ai populației, care se constituiau în această structură nouă a puterii. Este o ultimă zvîrcolire…”
În realitate, în sala ce la CC nu se lucra nimic. Ion Iliescu și ai lui se făceau că lucrau, așa cum dovedește filmarea făcută de Adrian Sârbu.
Această variantă e contrazisă chiar din iulie 1994, cînd Iliescu era președintele României, de Raportul SRI, semnat de Virgil Măgureanu, șeful unei instituții de forță dependente de Președinte.
De atunci, varianta Teroriștiilor care au tras pentru a-l răzbuna pe Nicolae Ceaușescu n-a mai fost susținută de nimeni, cu excepția lui Ion Iliescu. Fostul președinte declară într-un interviu acordat Mediafax chiar în 2019:
„Era un grup legat nemijlocit de Ceaușescu și care erau responsabili pînă la moarte de viața lui Ceaușescu și ăștia s-au menținut pe pozițiile lor și asta a și creat aceste elemente de ciocniri, în primă fază. Dar pînă la urmă a predominat poziția de ansamblu a armatei și a ofițerimii, a corpului de comandă a armatei, care i-a izolat chiar și pe cei care rămăseseră în jurul lui Ceaușescu. Și a fost factorul decisiv. Și s-a văzut că odată cu judecarea și execuția lui Ceaușescu au încetat confruntările militare. (…).”
Negînd categoric legătura dintre Teroriști și Ceaușescu, Raportul pune morții de după decembrie 1989 pe seama Pshihozei teroriste declanșate și întreținute prin televiziune și radio, dar și prin Războiul electronic. În ce privește Teroriștii care trăgeau, deși îi scoate din mecanismul ceaușist, Raportul nu le neagă existența. Fără a spune cui aparțineau, Raportul le pune în seamă tragerile de provocare și mai ales simulatoarele. Aceste lucruri reale aveau menirea de a face ca noi să tragem în noi.
Raportul SRI a fost urmat la scurt timp de – Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul militar în perioada 1990-1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, document dat publicității pe 21 decembrie 1994.
Și acesta insistă pe rolul Psihozei în producerea victimelor. Ca și documentul anterior, el nu exclude existența unor persoane care au tras. Nu ca să ucidă, ci ca să adîncească paranoia. Un al treilea document – Raportul comisiei senatoriale privind acţiunile desfăşurate în Revoluţia din decembrie 1989, încheiat în 1996 și publicat pe șest în 1997 – ține să precizeze că persoanele respective trăgeau în scopuri diversioniste. Prin urmare, nici un mort de după 22 decembrie 1989 nu a provenit din gloanțele teroriștilor, despre care documentul spune că erau oarbe, ci din gloanțele reale ale civililor înarmați în chip criminal, ale militarilor aduși în chip absurd la București din toată țara, ale celor din Gărzile patriotice.
Rechizitoriul abordează pe larg Pshihoza teroristă. Noutatea absolută adusă de acest document constă în negarea existenței unor persoane care au tras în chip diversionist sau care au plantat simulatoare.
Cei aproape o mie de morți, care, deși mulți, nu acoperă dezastrul întruchipat de psihoză – imaginea de Război civil întreținută de presa mondială, linșările unor persoane nevinovate pe motiv că sînt teroriști, arestarea a mii de persoane și umilirea marii lor majorități de Poporul înnebunit de Psihoză – sînt rodul exclusiv al unei Diversiuni mediatice, alimentate și de o diversiune sub formă de zvonuri transmise de conducerea de atunci a Armatei.
Comentarii
A fost un film ” Noaptea generalilor” (cu Peter O’Toole, Omar Sharif).
Titlul ăsta (doar titlul) se potrivește foarte bine cu ce s-a întâmplat în decemdrie 89 adik o lovitura de stat militară.
Generalul Marin Neagoe care a conducea Direcția a V-a a Securități, generalul Victor Atanasie Stănculescu, generalul Iulian Vlad.
Aceștia sunt autorii și executanții. Evident nu de capul lor, au existat și „agenturili”.
General Maior Nicolicioiu, fostul şef al unităţii de contraspionaj “ţări estice” (şeful unităţii de contraspionaj UM 0110, supranumită şi „unitatea anti-KGB”) a declarat în fața Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, că avea informații despre activități ostile din partea unei țări vecine. Informații și probe (convorbiri telefonice). El nu crede că rușii au fost implicați, nu au existat informații sau probe.
Nu știm ce a declatat șeful de contraspionaj pentru țări occidentale, în special despre activitatea SUA.
Mă tot gândesc de ce Ceaușescu n-a ieșit din CC pe dedesupt, că avea șosea subterană, avea metrou. Trebuia să ocupe el MAPN doar era comnadat suprem.
A greșit fatal.
*
Psihoza teroriștilor a fost necesară, ca lumea să se supună noului regim și să stea în case. Cred că a fost ideea lui Stănculescu și Iliescu că ei a preluat armata și securitatea.
Dacă au existat teroriși? Nu, au fost militari care au primit ordine să tragă.
*
Cea mai oribilă manipulare a fost cea cu uciderea grupului colonelului Gheorghe Trosca (în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989).
Acest grup era din trupele de elită ale securității (USLA).
Au fost intenționat trimiși de către generalul Militaru (FSN) la MAPN unde au fost măcelăriți în fața porții.
Apoi cadavrele au fost profanate – dezmebrate, arse, la un cadavru i s-a tăiat capul care a fost înfipt intr-un țăruș și pus în stradă printre trecători.
Aceste cadavre au aruncate prin locații diferite în București fiind îmbrăcate cu mai multe uniforme iar TV îi iarăta ca fiind ca „teroriști”!!!
*
Cu o noapte înainte, în 22 decembrie, un detaşament format din circa 350 studenţi şi 10 cadre ale Academiei Tehnice Militare, a fost trimis să participe la acţiunile de luptă de „apărare” a M.Ap.N. tot de noua conducere. Alt ordin fals. Numeni nu a atacat vreodată MAPN.
Cînd au ajuns la MAPN a început un schimb de focuri între forţele luptătoare din incinta M.Ap.N. şi „teroriştii” din blocurile din jur. Evident a fost o regie ca să fie omorâți. Cinci morți și opt răniți.
*
Masacrul de la Otopeni din 23 decembrie 1989 altă diversiune soldată cu morți și răniți.
In dimineața de 23 decembrie 80 de militari în trei camioane au fost chemaţi să apere de „terorişti ” aeroportul de la Otopeni.
Și ei aveau ordinul de deplasare, parola de trecere, legătură telefonică tot. 34 de militari în termen de la Cîmpina au fost ciuruiți.
*
Psihoza asta cu teroriștii a fost menținută timp de 6 luni ca să-și consolideze Iliescu puterea. Țin minte că eram controlată în geantă la metrou, s-au instituit tribunale militare. Erau bariere de control în oraș unde te opreau niște indivizi dubioși imbrăcați cu o pseudo_uniformă și kalașnikoave atârnate de gât și pistoale la brâu.
*
Noi populația n-am avut nici măcar o zi de libertate autentică. Am căzut din lac în puț.
Mâine am să mă gândesc la un ferpar pentru Ceaușescu. Merită tot respectul nostru.
Toata stima pentru cuvintele tale.
O singura precizare as aduce, exista marturia pilotului elicopterului care a declarat in fata comisiei senatoriale ca el a primit ordin sa aterizeze pe CC ca va trebui sa ia pe cineva. Nu i s-a spus pe cine. La obiectia lui ca acolo nu e loc de aterizare, ca e plin de antene pe acoperis i s.a raspuns sa fie fara grija ca au fost indepartate. Deci totul era regizat de dinainte.
Apoi spune ca Elena si Nicolae au fost urcati cu FORTA in elicopter, ca cei doi efectiv se propteau cu calcaiele in bitumul de pe acoperis.
Ei nu mai conduceau tara demult, li se dadea doar iluzia ca o fac. Traiau intr.o bula abil tesuta de niste ticalosi cu ani inainte. Habar nu aveau ce e in tara. In 22 Dec. 89 lipsa lor de putere s-a oficializat, deci nu exista niciun motiv sa moara atatia oameni si nici sa purtam pe veci in fata lumii intregi rusinea infectului „proces” si acelei executii oribile.
‘Trebuia să ocupe el MAPN doar era comnadat suprem’
–
greseala fatala a fost, poate, aia ca a fost comandant suprem cum a fost Elena doctor inginer.
el trebuia sa fie seful pe bune al tuturor structurilor MAPN. trebuia sa stie tot ce misca pacolo. a delegat conducerile tuturor institutiilor militarizate, or asta se prea poate sa fie fix greseala fatala.
cine a gandit Constitutia pastrandu i si azi presedintelui pozitia de sef al armatei, …a fost intelept, nenica. intre institutiile militarizate tre sa exista si un reazem, ca altfel cum sa se echilibrele intre ele?!
el trebuia sa fie seful inclusiv al serviciului de informatii al armatei, mai exact sa fie fix ce si zicea ca e, comandant suprem al armatei. greu de priceput, zic eu, cum de un conducator are valenta asta la dispozitie si nu i descatuseaza potentialul la nivel plenar. ?!
de fapt nici nu prea pricep cum poate ajunge un sef de stat in situatia in care sa si adune informatiile din plicurile…tuturor serviciilor de informatii.
pai cind vin generalii cu informatii la sef …ei tre sa stie din start! ca probabilitatea ca sefu sa aiba deja! informatia e de cel putin 80% :))), ce i lipsesc putind fi detaliile…
de fapt …cred ca un sef de stat care asteapta altceva decit detalii ale informatiilor de la serviciile de informatii nu e sef de stat. de fapt teoretic e chiar invers:)), seful statului ii indruma pe diverse carari pe sefi serviciilor pentru a afla informatii detaliate. dar…cum toate sint pe dos pe lumea asta …ce mai conteaza ca si chestia asta e asa:)). chiar n ai cum sa l inveti pe un sef de stat mersul lumii, or il intrezareste, or nu e sef de stat.
tradarea manifestata in toate structurile militarizate, alaturi de lovitura de stat data cu acordul structurilor militarizate, au fost infasurate in ceva machiat profesionist, pe nume revolutie.
–
ulterior toate structurile militarizate implicate au cintat pe toate caile, an de an, ‘masca’, adica ‘revolutia’.
_________
dupa ce a fost impuscat Ceausescu dorintele care s-au implinit au fost ale celor care au pus la cale Diversiunea mediatica ( Diversiunea incepind odata cu mitingul ; faza cu teroristii fiind doar una dintre fatele Diversiunii mediatice, insa ea se vede mai bine pentru ca dupa impuscarea lui Ceausescu autorii au ramas in offside ) )
–
de 33 de ani o tinem danga langa cu revolutia, insa dincolo de revolutie e …miezul, adica lovitura de stat, iar dincolo de aceasta e samanta,adica tradarea plenara care s-a manifestat in 89
bineinteles ca o lovitura de stat e posibila oricind, oriunde. insa ea e motivata daca si numai daca exista diferente fundamentale intre dorintele poporului, care dau in foc!, creind o presiune imposibil de infranat, si dorintele celor care se afla la conducere.
–
astfel, lovitura de stat militara poate fi motivata, in 89, daca si numai daca ea urmarea armonizarea dorintelor poporului, deja de nestavilit!, cu dorintele conducatorilor.
–
astfel, bineinteles ca schimbarea era una fundamentala, ptea fi denumita revolutie fara probleme, si niciunei structuri militare nu i se putea imputa ceva, pentru ca referinta era ‘dorintele poporului’
–
prin urmare singura varianta prin care institutiile militarizate din 89, pot justifica ceea ce au facut este … sa puna pe masa Studiul, din care sa rezulte ca poporul isi dorea altceva decit ce oferea reginul Ceausescu, precizind si ce anume isi dorea.
caz in care, implinind dorintele poporului, lovitura de stat militara se justifica in mod absolut.
oricum
–
oricum altfel lovitura de stat militara a avut ca fundament tradarea.
deci ‘revolutia’ mai e doar o buata haina, care imbraca tradarea plenara din 89, insa o haina tot mai roasa de molii, prin gaurile careia se poate vedea din ce in ce mai clar si miezul si samanta.
–
deci …hai!, merge si asa,..Studiul!, unde e Studiul?!
–
procedura in cazuri dastea in opinia mea e doar una:
spre ex …perestrioka?
bravo!, de miine implementam perestroika!
bineinteles ca nu i te puteai opune valului de atunci, insa procedura clasica in cazul unor astfel de valuri e doar una: te cocoti pe val!
tradarea din 89 a fost atat de capabila incat toti tradatorii au cistigat lupta. ulterior, bineinteles, tradarea s-a numit …dupa cum au dorit cistigatorii
spre ex …revolutie.
fara sa despletesti firul in patru in tot ce s a intamplat pe vremea valului care a maturat o halca importanta din lumea mare in 89,
e lipsit de sens sa te apuci sa rinduiesti ceva pe vremea valului, mare cit planeta, care matura toata lumea de data asta.
–
situatia de atunci se repeta acum, insa la nivel plenar. tot in fata unei revolutii daia sintem.
si ar fi chiar culmea ca si acum sa sarbatorim, la indrumarea unor tradatori pesemne de 1,6 ori mai capabili, tot …o revolutie fix ca aia din 89
–
nu e chiar fara sens ce ni s a intamplat in 89, pentru ca disecind pina la esente tot ce s a intamplat atunci putem vedea mai clar ce se ntampla acum, chiar daca intre timp definitia ‘revolutiei’ sa facut mare, singura posibila mai fiind doar Revolutia Mondiala
.
Maestre ,pe site-ul dvs scriu niste domni care se feresc de comunicarea cu cititorii de parca doar opinia dlor conteaza sau este cea corecta.Va doresc insanatosire grabnica si Craciun Fericit.
Daca ar fi fost vorba doar de media (radio si televiziune)…problema a constat in faptul ca nici factorii de conducere din structurile militare nu aveau informatii corecte si care sa nu se bata cap in cap.
Am fost soldat pe vremea aceea (imi satisfaceam stagiul militar ) la o unitate de marina din Mangalia.
Pe 23 Decembrie,am iesit cu nava (vedeta purtatoare de rachete) in larg.Singura munitie aflata la bordul navei erau 12 cartuse aferente pistolului Carpati pe care-l avea ofiterul de garda
.Am iesit oricum in larg ,,pentru intimidarea adversarului”.Ajunsi in dreptul Capului Media,am fost luati la tinta de bateria de coasta de la Corbu,care ,culmea,avea si proiectile,si nici nu parea ca ar vrea doar sa ne intimideze.Am facut stanga-mprejur si ne-am intors la dană in Mangalia.
Am dormit doua ore si..alarma.Primii 50 care am iesit de pe nava baza,am fost imbarcati in camioane si dusi catre o destinatie secreta.
Partea proasta e ca ,la alarma,primii care trebuie sa ajunga la nave sant motoristii .Asa ca toate navele au ramas fara motoristi.Care motoristi,pe jumatate imbracati(nu pierdeam timpul cu imbracatul fiindca la masini era cald ) ne aflam in camioane.Camioanele ne-au dus la unitatea militara a MI (securitate) care pazea vilele de protocol de la Neptun.Aia ,baieti finuti,nu au tras in noi,dar ne-au tinut cu burta la pamant timp de cateva ore pana ce in sfarsit au binevoit sa se predea .
Am ocupat unitatea,si toate pareau sa fie bine.Pe 27 Decembrie insa ,am fost incercuiti de trupele Batalionului de Infanterie Marina de la Macin si cele ale unei unitati de blindate de la Topraisar .
Am fost scosi afara din pavilionul unde eram cazati,am depus armele si am fost tinuti cu mainile sus alte cateva ore ,la gramada cu colegii de la ,,securitate” pe o platforma betonata din incinta unitatii.
Unii dintre noi erau in izmene..
Ionele, multumeste lui Dumnezeu ca ai ramas in viata !
Multe prosteli din astea (numite „diversiuni”) s-au intamplat in mai multe locuri din tara.
La Otopeni, multi n-au avut noroc…
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace !