Tineretul german petrece

Tineretul german petrece pe rupte.
Cea mai mare cucerire din ultimul timp al părinţilor a fost pornirea copiilor de a le contesta autoritatea. Întinsă de-a lungul Germaniei cu iuţeală, idea dă milioanelor de părinţi posibilitatea să-şi petreacă week-endul în linişte. Vineri, după-amiază, cînd maşina e gata de plecare, într-un gest superb de rebeliune, milioane de tineri refuză să meargă în week-end cu părinţii lor. Ei, tinerii, spun teoreticienii acestui mare Refuz, vor să-şi organizeze singuri viaţa. Bineînţeles, părinţii au reacţionat imediat la o asemenea trăsnaie contestatară. În caz contrar ar fi trecut drept nişte părinţi denaturaţi. S-au stîrnit semne de întrebare, s-au ivit îngrijorări, unii, mai furioşi, au apelat la argumentele validate de o întreagă istorie a omenirii. S-au potolit însă repede, ruşinaţi de ziarele care-i numeau nişte sălbatici rătăciţi în plin ev de cucerire a cosmosului.

Satisfăcuţi de independenţa căpătată, tinerii îşi organizează timpul liber, nestingheriţi de sîcîitoarea autoritate părintească. Mai mulţi inşi pletoşi, vîrîți într-o pereche de jeanşi murdari şi peticiţi, stau grupuri-grupuri pe străzile din centru şi se enervează, pentru că îşi văd unul altuia mutrele. Din cînd în cînd, soseşte cîte un altul, la fel de jegos. Strînge plictisit mîna celorlalţi, care, la fel de plictisiţi, nici nu-l privesc măcar, după care se așeză alături de ceilalţi.
E un mod de petrecere a timpului liber.

Alţii, mai zburdalnici, merg la discotecile special amenajate pentru tineri de guvernul speriat în faţa criticilor acerbe. A fi proprietar de discotecă nu e lucru uşor în Germania, ţară a limpezimii şi curăţeniei. Îţi trebuie, în primul rînd, o încăpere cît mai mică posibil, cu pereţii strîmţi, să se poată strecura numai o pisică, şi tavanul jos, atît de jos, încît să intri de-a buşilea. Dar o cămăruţă în care să înapă, totuşi, o mie de inşi. Asta deoarece numărul celor care se înghesuie e direct proporţional cu satisfacţia petrecăreaţă a tînărului german amator de discotecă. Mai ai nevoie de o atmosferă ceţoasă, din acelea cu care ne-au obişnuit filmele psihologice moderne. Dar o atmosferă în care, totuşi, tinerii se pot desluşi la faţă. O muzică cît mai urlătoare e o altă condiţie a unei bune discoteci. Dar nu prea urlătoare, ca să se ghicească dacă interpretul e bărbat sau femeie. Unde sînt întrunite asemenea condiţii, tineretul german petrece de minune. Faţă în faţă cu un pahar de bere, grupuri de tineri lăţoşi stau cu toţii într-o rînă, asemenea unor cătane în poziţia de „pe loc repaus“. Difuzoarele aruncă de pereţii din fund ai încăperii milioane de farfuii, de tacîmuri şi ligheane.

Bum!
Ca într-o discuţie aprinsă dintre doi soţi cu temperament.
Bum!
Acum, dintr-o opintire grozavcă, bărbatul a aruncat de perete aragazul. Ţipătul sfîşietor care urmează e al nevestei, care vede, îngrozită, că s-a pătat peretele.
Dar tineretul german stă aici pînă seara tîrziu, după care ajunge acasă şi citeşte reviste sexy.

E limpede deosebirea în materie de petrecere, dintre germani şi, noi, latinii. Noi, latinii, într-o singură după-amiază de sărbătoare ne îmbătăm de şase ori şi tot de atîtea ori ne trezim sub duşul de la toaletă, ne luăm la harţă cu toţi vecinii de masă, apoi înjurăm guvernul şi ne plîngem acasă că un poliţist ne-a privit de parcă ar fi vrut să ne aresteze. În schimb, neamţul îşi petrecere sărbătoarea mult mai temeinic. Se înfundă de pe la prînz într-o berărie şi stă plictisit, dacă nu melancolic, în faţa unei halbe de bere.

Din cînd în cînd se apleacă şi se scarpină la picior.
Spre seară, vine Poliţia şi-l înşfacă pentru tulburarea ordinii publice!