Toate se prăbușesc, dar noi dănțuim fericiți pe o uliță prăfuită

Fericirea are un singur nume! Și cu siguranță ea se numește România. Deschizi televizorul și te iau cu fiori reci titlurile de breaking news. Pe șosele este carnagiu, a fost weekendul cu 24 de morți. Citești că Vanghelie și-a bătut nevasta sau concubina, ei știu ce sunt. Urșii omoară oameni pe capete, pentru că s-au împotmolit hârtiile în vreun birou de dansatoare. Arșii mor și ei , pentru că plătim, abia acum, după 6 ani de Colectiv, un studiu de fezabilitate cât costul a 4-5 paturi pentru marii arși. O minune de ministră intră în competiția marilor performeri, în viziunea prim ministrului, și îi trimite felicitări unei personalități moarte de prea mult timp. Dar asta poate fi interpretabil, poate fi asemănător cu urările pentru Eminescu din fiecare an, așa că o trecem la diverse. Cele 30 de zile de tăiere a pensiilor speciale, au ajuns la puterea plus infinit. Echipa de fotbal României ne-a umplut de fericire la Jocurile Olimpice din Japonia.
Deci? Urmează și Roșia Montană. Nu suntem noi cea mai fericită țară?

Cu siguranță, nici un alt stat european nu ne poate concura la nivelul maxim de nirvana atins de locuitorii acestui pământ. Dacă asculți comunicatele venite de la Palatul Victoria, dacă le traduci și într-o limbă de circulație, vei vedea că toți europenii vin să muncească la noi, vin să se mute în acest colț de rai.

Chiar suntem un popor fericit, pentru că noi ne bucurăm la un mic și o bere, de o tigaie ieftină la o promoție de oale, detergenți sau televizoare, ne bucurăm la o emisiune tv la care participanții se bat, se înjură și folosesc cuvinte la care trebuie să-ți acoperi până și tu, om matur, urechile.

Salariile noastre sunt cele mai mici din Europa, taxele ne omoară, prețurile au luat-o razna, iar noi auzim că nu se mai acordă investiții în învățământ, cercetare și cultură, pentru că nu există performanță. Dar oare care este criteriul performanței pentru anumite ministere, pentru anumiți parlamentari în care se investesc ceva bani? Cu siguranță, performanța acestora este precum sculptura invizibilă, vândută cu 15000 de euro, și pentru care acum s-a inițiat un mare proces. Însă, noi suntem fericiți că facem vreun credit să plecăm în vacanță, să moară vecinul și neamurile de invidie, suntem fericiți că ne-a dat drumul să dănțuim la nunți, ca să uităm de foame, suntem cu adevărat fericiți.

Mereu pornim cu speranță că lucrurile vor merge în direcția corectă, că vom parcurge etape și vom ajunge să fim și noi fericiți și plini de voie bună, că nu vom mai fi nevoiți să ne descurcăm cum putem și să jonglăm prin orice mijloace pentru a ne oferi un trai decent, că vom păși în spitale sigure, fără să ne temem că plecăm mai schilodiți, că vom putea vedea vreodată asumarea reală a acestor oameni ce se luptă ca niște hiene flămânde de putere. Dar noi suntem fericiți și mai jucăm o horă la vreo petrecere sătească pe o uliță prăfuită.