Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Tolstoi – învățătorul care le-a făcut cunoștință copiilor de țărani cu Homer
Ca orice femeie care își respectă înclinația naturală către achiziții, etichetate modest cumpărături, și eu am umplut dulapurile cu bluzici, fustițe, blugi și pantofi. Pantofi cumpăr doar dacă sunt comozi sau interesanți. La fel și cu cărțile. Îmi fac o listă cu cărțile de care sunt interesată, până la urmă ajung să cumpăr cel puțin 3-4 titluri care nu au nicio legătură cu alegerea inițială. La bibliotecă pățesc la fel. Cărțile complotează, se țin în brațe, se trag unele pe altele. Ajung acasă kilograme de literatură, filosofie, cărți cu poze. În ulei sau acuarele. Am o slăbiciune pentru cărțile vechi, mustite. Multe biblioteci și-au digitalizat stocul și au vândut cărțile prin anticariate. Cineva trebuia să se bucure și de prostia lor. Dacă se termină cu petrolul și nu apucă Dumnezeu să breveteze, să onoreze adică motorul cu apă, lupta lui Don Quijote cu motoarele cu vânt va fi fost doar de coloratură livrescă.
S-a întâmplat de mi s-a prins de mânecă cartea Laurei Jepsen, o profesoară americană de Literatură Comparată (doar aceste relații, literare, între americani și ruși vor conta până la urmă) care ne-a părăsit în 1995: „De la Ahile la Christos: mitul eroului în Război și pace”, ediția apărută în 1978, când s-au sărbătorit 150 de ani de la nașterea lui Tolstoi.
Chiar din primul capitol, bazându-se pe rezultatele cercetării unuia din biografii lui Tolstoi – Pavel Biriukov, Jepsen vorbește de fascinația și obsesia lui Tolstoi pentru „Iliada” lui Homer. Tolstoi a recitit „Iliada” în 1857, apoi în 1860 și în 1862, începând lucrul la „Război și pace” abia în 1863. El a fost de asemenea încântat de prima încercare de Ekphrasis din literatură – transcrierea în cuvinte a unei opere de artă. Homer descrie în amănunt scutul meșterit de Hefaistos, făurarul zeilor, pentru Ahile. Ar fi fost mai de folos să-i fi potcovit o șosetă. Am tradus un fragment din primul capitol al cărții, botezat „Mit”, care reușește să molipsească cititorul de entuziasmul lui Tolstoi, dovadă a companiei la fel de entuziaste a fermecătorului Homer:
Atât de impresionat a fost de calitatea narațiunii încât a început să le predea “Iliada” elevilor de la școala pentru copii de țărani pe care o înființase pe moșia sa. Emanciparea țăranilor, așa după cum fusese gândită prin actul de guvernare din 1861, i se părea un proiect ineficient. Tolstoi s-a simțit obligat să îi învețe să citească, să scrie și să socotească pentru a-i ajuta să-și prețuiască libertatea.
Aplicând un model unic de pedagogie, Tolstoi spera să-și îndrume elevii începând cu cele mai simple forme de limbaj, din folclor – mituri, legende, proverbe rusești – tinzând mai apoi către genuri literare cu mult mai dificile, folosindu-se de texte precum “Iliada”. (Metoda lui Tolstoi nu le este străină nici astăzi învățătorilor care consideră că predarea literaturii trebuie să includă și istoria acesteia.) Ca învățător, nu a prevăzut niciun obstacol, și însemnările lui o confirmă, în a preda “Iliada” și “Biblia”, mai ales că amândouă își au izvoarele în străfundurile ființei umane și drept urmare pot fi înțelese de oricine, oriunde în lumea asta. Mult mai târziu, în “Ce e Arta?”, scriitorul Tolstoi a exemplificat și cu alte opere ce pot fi înțelese cu ușurință de oameni din toate timpurile: Iliada, Odiseea, Scrierile marilor preoți evrei, ale profeților, Psalmii, Parabolele din Evanghelie, Imnurile Vedei.
În încercarea de a-și iniția elevii prin metoda lui originală de pedagogie, Tolstoi le-a citit „Iliada” în traducerea lui Gnedici (n. Nikolai Ivanovici, poet rus născut în Ucraina), o traducere plină de arhaisme pompoase. Școlarii au fost lăsați mai degrabă perplecși, crezând că epopeea fusese scrisă în limba franceză. Tolstoi le-a rezumat miezul acțiunii, dar întreaga poveste nu le-a făcut cine știe ce impresie. Ba unul dintre elevii mai dezghețați, surprins de imaginea strălucitorului (Phoebus) Apollo, cu sacul zornăitor de săgeți în spinare, coborând în zbor de pe Muntele Olimp, l-a întrebat: „Cum de nu s-a făcut bucăți când și-a făcut vânt de pe munte?” „Pentru că în concepția grecilor era și el tot un zeu.” „Un zeu?” a insistat copilul. „Nu erau totuși cam mulți? Asta înseamnă că nu era cu adevărat un zeu, ca Dumnezeu.” Prin captarea acestei discuție, Tolstoi a ilustrat prăpastia de gândire dintre copiii de țărani și copiii de intelectuali.
Principiile lui Tolstoi din acea periodă, și chiar de mai târziu, au fost admirabil rezumate de Isaiah Berlin: „Existența lui Dumnezeu, frumusețea „Iliadei”, dreptul oamenilor la libertate și egalitate sunt eterne și sunt adevăruri absolute”.
Până în septembrie 1862 exuberanța de învățător a lui Tolstoi s-a mai domolit, iar scriitorul din el s-a grăbit să se întoarcă în propriile povești. (Jepsen, 1978, p.16-17)
Mie copiii de țărani mi s-au părut mai realiști, mai greu de păcălit de câteva zorzonele strălucitoare. Occidentul i-a considerat multă vreme pe ruși niște țărănoi. Intelectualii ruși s-au simțit umiliți și datori să se autodepășească. Există însă o înțelepciune de câmp verde a țăranului față de care literatura încă își mai caută vină.
Bibliografie:
Birukoff, Paul, (1911), „Viața lui Tolstoi”, Cassel and Company, LTD, Internet Archive
https://archive.org/details/lifeoftolstoy00biriuoft/page/n9/mode/2up
Jepsen, Laura, (1978), „De la Ahile la Christos: mitul eroului în Război și pace, SUA, Librăria Congresului”
Comentarii
Alex si online nu va mai suport. Ce probleme aveti?
intrebati …ce probleme avem?
…avem?
adica va referiti la problemele fiecaruia care sint concomitent si problemele celuilalt?
adica vorbiti despre intersectia problemelor pe care eu si Alex le avem?
–
v as fi raspuns cu tot dragul, insa io habar n am daca Alex are probleme, cu atit mai putin care or fi, daca ele exista. prin urmare chiar n am cum sa va raspund la intrebare, motivul fiind justificat …prin definitie, prin faptul ca n am acces la intersectia problemelor pe care eu si Alex le …avem
o cale de 10 000 de pasi incepe cu primul.
‘corvoada’ e primul pas, cu toate ca se prea poate ca la prima vadere sa para ca e fix pe dos.
–
ceilalti 9 999 de pasi sint …un efect, nu vei ‘scapa’ de ei in veci ( decit daca vei fi capabil sa rescrii…in Cer! ce ai scris ( tot acolo! ) atunci cind ai facut primul pas, adica sa rescrii Destinatia ( ‘dorinta’ care a fost fundamentul ‘primului pas’ ) )
–
cindva omul s a departat …doar cu un pas!, de Natura.
taranii au ramas lipta de ea, de voie …de nevoie.
–
pe cind dorintele taranilor au fost ‘emise’ in aceeasi cheie, a Naturii, dorintele intelectualilor au luat o din ce in ce mai pe aratura, mai …pe linga Natura, la un moment dat, adica pe Vremurile astea, aratandu si clar-cristal fata, ele suprapunindu se peste Artificializare, peste Antinatura.
–
prin urmare intotdeuna va exista o intelepciune …’de cimp verde’ proprie taranilor, care isi duc veacurile la brat cu Natura, diferita de ‘intelepciunea’ intelectualilor, care va vira si ea in propria cheie, a Antinaturii, deci in stil Anti, suprapunindu se la un moment dat peste Antiintelepciune.
–
de Natura e suficient sa te departezi cu un pas, ceilalti 9 999 se vor buluci singuri in fata ta, asigurind ‘atingerea’ Destinatiei, adica a ‘dorintei’ care a stat la temelia ‘primului pas’
–
da, o cale de 10 000 de pasi incep cu un pas, …procedura fiind de a dreptul infricosatoare pentru ca ..e suficient un pas pentru a i pune la ‘munca’ pe ceilalti 9 999, de ei ocupindu se …insusi Universul, in felul lui, propriu Anotimpurilor
–
se prea poate sa fie asa: intelectualii vor ‘vedea’ primul pas in cheia Antiintelepciunii, pe cind taranii vor vedea, pina la urma, primul pas in cheia Intelepciunii
–
singura care te pozitioneaza in relatie cu ‘primul pas’ e …Suficienta.
in lipsa ei …mai devreme sau mai tarziu vei face acel ‘prim pas’, indiferent despre ce o fi el, pentru ca ‘pasii pe care ii faci’ ti se vor parea …Insuficienti
( de asta s a si zis ca ‘celor care au li se va da, iar celor care n au li se va lua si ceea ce au’, pentru ca ‘cei care au’ vor fi intotdeana cei care au suficient, indiferent cit au,
acestia fiind singurii din Univers carora …nu le lipseste nimic.
la Temelia Creatiei sta Suficienta. Creatia s a dovedit ca a fost Buna Foarte,…si nu doar o data s a dovedit ca e asa, deci grija purtata acestei stari, de Suficienta, a fost plenara, …prin urmare Creatiei …nu i lipseste nimic, nici macar un varf de ac, deci nici omului nu i lipseste nimic, nici macar o frantura de varf de ac.
lipsa suficientei initiaza ;primul pas’, ‘primul pas astfel facut’ e in afara Suficientei, adica a Naturii, prin urmare el vaduce, in final, la Destinatia care e …Antisuficienta, proprie Antinaturii, adica Infinitului ( pentru care ‘suficient’ e chiar Esenta Insuficientei’ (lipsa Duminicii, a zilei de odihna, care e proprie Infinitului, ii defineste acestuia Antisuficienta. Suficienta proprie Infinitului e Antisuficienta, asta fiind fix pe dos decit Suficienta proprie Naturii, care tocma daia isi si permite ‘zi de odihna’ )
pe cind Inteleptii se ‘ocupa’ cu ‘primul pas’, Antiinteleptii se ocupa cu cei 9 999,(9)
cheia Intelepciunii e ca ‘primul pas’ sa aiba ca destinatie intotdeauna Natura. de asta Inteleptii au rinduit pasii fiecarei zile din an, legand o de Natura, prin datini, traditii si obiceiuri, cu bune si cu rele, astfel tinind in fraie ‘dorintele oamenilor’, pentru ca acestea sa nu cumva sa faca ‘nici macar un pas’ in afara Naturii :))
–
cita vreme ‘intelectualitatea’ a ramas linga Natura …datinile traditiile si obiceiurile …de la sat! si au facut treaba. atunci cind intelectualii au fugit la oras, ei s au departat cu un pas de Intelepciune,
…in final ‘orasul’ devenind ditamai Civilizatia, iar Civilizatia mare cit planeta devenind una cu Antinatura, ea devenind Patria Antinaturii ( de asta ‘natura umana’ se manifesta, inca, in chip suficient, la sat, acolo unde dinamica dorintelor e inca legata de Natura, la oras insuficienta devenind ‘numitorul comun’ al ‘dinamicii dorintelor’
–
Suficienta desparte Instinctele de Cunoastere, Suficienta te pastreaza in Patria Instinctelor, iar lipsa ei te muta pe Taramul Acumularii de Cunoastere, …la Infinit chiar putind sa tinzi sa atingi ‘Suficienta Instinctelor;, tot asa cum si Infinit tinde sa atinga Suficienta lui Zero ( care e Totul SI Nimicul )
Suficienta Instinctelor te pastreaza in Dinamicile Naturii,
Insuficienta Instintelor te muta pe Taramul Acumularii de Cunoastere, taramul asta fiind propriu Antinaturii
–
Creatia a fost Buna-Foarte, Instinctele sint Suficiente, daca iesi din ele …doar vei tinde sa te apropii de ele, iarasi, pe partea ailalta a usii, adica pe traseul catre Infinit, acumulind o Cunoastere Infinita.
doar o Cunoastere Infinta te poate apropia de ‘masura’ Instinctelor Omului, insa aceasta ‘apropiere’ e leita tinderii lui Infinit catre Zero, …tot tindere ramane ( pentru ca Infinitul poate atinge doar una dintre Superpozitiile lui Zero, adica doar una dintre Superpozitiile Oului Absolut, ele fiind Totul, Nimicul. Infinitul poate fi Totul, la limita, insa nu poate fi Nimicul cu niciun chip, el nu poate avea ‘zi de odihna’, Suficienta …Absoluta insemnand ca …cu toate ca esti Totul, n ai nimic impotriva sa fii Nimicul( de fapt abia fiind Nimicul te manifesti SI ca Totul )
–
deci se poate spune ca omul, atunci cind a declarat Instincete insuficiente, a iesit din Patria Suficientei,
ce a urmat…si urmeaza e ca el …a tins si va tinde sa Acumuleze cunoastere, …chiar plenara la un moment dat, pentru a …tinde! sa ajunga de unde a plecat:)))), din Patria Suficientei, care e Patria Instinctelor
o ‘cunoastere Infinita’ doar tinde sa te apropie de ‘masura’ Instinctelor, pe care le ai parasit tocma pe motiv de Insuficienta:)))) :))))))))))))))
deci …sa revenim. ce a facut Tolstoi?
a gradinarit ‘instinctele copiilor’? …sau a inncercat sa faca din ei …niste intelectuali, care s o apuce pe calea Acumularii de cunoastere, declarind Instinctele ca fiind Insuficiente?! :)))))))))) :))))))))))))))))))))))))))))))
–
insa …mai e ceva. Suficienta Instinctelor se prea poate sa o ‘descoeri’ in cel mai adinc coltisor al Acumularii de Cunoastere, asa ca …treaba e muuult mai complexa:)))))
a fost necesar un singur pas, iar el a fost ‘o imbucatura dintr un mar’ :)))))))))) toti ceilalti pasi, infinit de multi:), au devenit, brusc, implacabili
am iesit din Suficienta Instinctelor pentru a ajunge la concluzia a ele sint Suficienta, abia asa nascindu ne a doua oara, in acest caz ‘cunoscind’ Suficienta Instinctelor…din nastere, adica recunoscind o!:)))
doamna Widocks, textul dvs s a dovedit, pentru mine, a fi o muza …tare draguta!:)
Multumesc 🙂
Acumularea de Cunoastere, proprie IA Cuantica, e despre cum IA Cuantica tinde sa ‘suplineasca’ prin Cunoastere Plenara lipsa …Instinctelor
–
IA Cuantica e despre cum Antinatura isi ‘defineste’ ‘propriile instincte’ inlocuindu le pe cele Naturale, proprii Inteligentei, cu cele Artificiale, proprii Desteptaciunii
–
:)))))))))
–
deci practic omul renunta Recunoasterea Absoluta, proprie Instinctelor, inlocuind o cu ceva care tinde sa fie ‘recunoastere Absoluta, in fapt inlocuind o cu …’Cunoastere Pleara, Infinita’ :)))
–
Inteligenta( lipsa Desteptaciunii) e proprie Instinctelor
Desteptaciunea ( lipsa Inteligentei ) e proprie ‘Clonei Instinctelor’ :)), clona asta, insa!, zburind …doar cu o Aripa :), pentru ca ii poate clona lui Zero doar Superpozitia care e Totul, paia care e Nimicul nefiind capabil s o cloneze petru ca …n are unde s o ‘aseze’ :)) :))))))))))
Tolstoi – învățătorul care le-a făcut cunoștință copiilor de țărani cu Homer
Tolstoi – invatatorul care le a facut cunostinta copiilor de tarani, deci suficienti, cu …Insuficienta? :)))))
deci …doamna Liliana ce a facut tolstoi a fost de bine? …sau de rau?!, ca …nu prea reiese din prima :)))))0
Multumesc pentru link. Nu sunt fan cultura anglo-saxona extinsa, dar…interesant…
Cand „rasfoiesc” internetul fara o tinta, ma uit la titluri, daca par interesante deschid, in max. 1min observ 2-3 idei deosebite si
ma si amuz. Ex.”Ar fi fost mai de folos să-i fi potcovit o șosetă. ” (mici rautati).
–––––––––––––––––––––––––––-
Sub numele de Tolstoi, in literatura rusa exista trei scriitori:
–
1.Lev Nikolaevici Tolstoi : pana in ’89 s-a tradus in ro, fara partea mistica,
Obs. A locuit un an la Bucuresti, in 1854, undeva pe str.Franceza.
–
2.Aleksei Konstantinovici Tolstoi : „Cneazul Serebreanii”, „Ivan cel Groaznic” (notez numai ce am citit, aparut in ro)
–
3.Aleksei Nikolaevici Tolstoi : „Calvarul”, „Aelita si Hiperboloidul inginerului Garin” (SF) si..Buratino.
–
Nota: Este doar o precizare, clarificare, etc.
Cehov,Dostoievski,Tolstoi sunt titani ai literaturii universale,despre compozitori ,balet ,ce sa mai vorbim decât de artă în forma pură.
Cehov,Dostoievski,Tolstoi sunt titani ai literaturii universale,despre compozitori ,balet ,ce s-a mai vorbim decât de artă în forma pură.