Toți știu că sunt ultimii mineri ai țării și vor, dacă tot ,,mor” să o facă demn

Înainte să înjurați minerii vă adresez rugămintea să citiți câteva rânduri despre ei. Apoi dacă tot veți voi să-i înjurați începeți cu mine care am fost a treia generație care am încălțat bocancii de miner, după bunicul meu ( Lonea) tatăl meu și unchii mei dar și mama mea care a lucrat la EM Livezeni. Pe scurt: prin 1820 Imperiul Austro-Ungar a realizat că nu mai are lemn din care să producă cocs pentru topirea minerului de fier. Practic a fost defrișată o zonă care cuprindea o parte din Banat și Țara Hațegului . În 1840 frații Hoffman încep exploatarea huilei în Valea Jiului necesară locomotivelor cu aburi dar și furnalului de la Govojdia. În 1905 Valea Jiului devenea ,,Mica Americă ” erau colonizați aici secui, cehi, polonezi, italieni și români. Așa au apărut coloniile muncitorești ,,Praga „, ,,Bosnia ” etc . Nici un regim, fie imperial sau cel regal după 1918 nu au pus preț pe mineri. Comuniștii chiar dacă au ridicat nivelul de trai au muncit la blană minerii. Se muncea în minerit 363 de zile pe an din 365 de zile. Condițiile de muncă au fost crunte mereu. În Valea Jiului au murit în explozii sau accidente peste 1000 de ortaci iar peste 3500 au rămas schilodiți. Minerii s-au luptat cu fiecare regim în parte. Fiecare regim a tras în ei, direct, vezi 1929, sau indirect, vezi 1977, când anumiți lideri ai grevei au murit subit. După greva din 1977 securitatea a infiltrat peste 1000 de ,,cadre ” în Valea Jiului iar după 1989 acest număr a fost suplimentat. Mulți dintre ,,teroriștii ” revoluției au ajuns în Valea Jiului. Eu și mulții alții din zonă ne-am dori să aflăm adevărul despre mineriade, mai ales că bunul meu camarad Emil Gheorghe a fost cel care s-a opus direct și vehement lui Miron Cozma. În fine, ce vor acum minerii: plata salariilor pentru munca prestată și da, toți știu că sunt ultimii mineri ai țării și vor, dacă tot ,,mor” să o facă demn. Doar atât!

(Text de Ștefan Adrian Jurca)