Marcel Ciolacu: Săptămâna viitoare stabilim la care dintre cele două date, 15 sau 29 septembrie, se va desfăşura primul tur al alegerilor prezidențiale

Trădarea – un specific al vieții politice românești

Publicitate prin serial. Am văzut noul episod din serialul Comisarul Montalbano cumpărat de la Siracusa, făcut chiar în februarie 2016, deși soția, fană a personajului, nu credea că s-a mai putut relua lucrul la serial, deoarece interpretul mai are puțin și iese la pensie. Spre deosebire de cele date pe televizor, din care n-am înțeles nimic, cel văzut acum mi-a fost accesibil: Beneficiază de o subtitrare în italiană, pentru surzi.
Criticii zic despre film că-și are farmecul și în limba siciliană vorbită de personaje. Subtitrarea e în italiana oficială, ca să-i spun așa.

Ce pot nota despre film?
Că, asemenea serialului Crimele din Midsummer, țintește un soi de publicitate turistică. Filmat în Sicilia barocă, pe care am vizitat-o, serialul îl plimbă pe comisar prin lumea specifică a locului. Ca și în cazul serialului britanic, cele mai multe crime izvorăsc din local:

Tradiții, trecut misterios, realități de zonă săracă. Față de vizionarea anterioară, am uriașul avantaj al locurilor știute deja. De numeroase ori am spus că oricît ai citi despre o lume înainte de a-i fi oaspete, nimic nu poate egala lecturile de după, cînd cele citite sînt confruntate cu cele văzute.

*

Cum au fost recrutați ultimii miniștri liberali? Nae Ionescu, în Ispașa celor treizeci de arginți, din Cuvîntul, 21 iulie 1928, vorbește de tulburările din PNL. Încercînd un răspuns, publicistul denunță politica cumpărării de către Liberali a oamenilor din alte partide. E un nărav care definește – zicem noi – viața partidelor din anii interbelici, dar și din anii postdecembriști:

„De ce? Pentru că a murit Ion Brătianu? Pentru că guvernul liberal a adunat greșeli peste greșeli și a făcut să cadă încrederea partizanilor în «capacitatea» șefilor? Se poate. Dar nu e numai asta. Pentru ca dezagregrarea aceasta să se pronunțe, era nevoie de existența unor focare de infecție. Al căror virus să fi fost neutralizat prin prestigiul fostului șef, dar care să intre în acțiune de îndată ce frîna acestui prestigiu a dispărut.

Asemenea focare de infecție există. Ele au fost introduse în trupul Partidului Liberal prin opera de prozelitism întreprinsă de conducătorii organizației pe bazele absolut morale ale coruperii. Am uitat oare cum au fost recrutați ultimii miniștri liberali? Să o amintim: prin trădare. Era de-ajuns ca un om politic mai mult sau mai puțin proeminent să-și trădeze partidul, trecînd la liberali, pentru ca ministeriatul să-i fie asigurat. Înșirăm cîțiva: dr. Lupu a părăsit pe național-țărăniști – e ministru liberal. D-l Stelian Popescu a lăsat pe d-l Maniu – e ministru liberal. D-l Argetoianu s-a despărțit de d-nii Iorga și Maniu – e ministru liberal. Dr. Dumitrescu-Brăila e ministeriabil. După cum e ministru d-l Al. Lapedatu, după cum a fot ministru d-l Ion Lapedatu.

Este deci un sistem care s-a practicat pe o scară largă în viața noastră publică și de care averescanii nu au fost nici ei străini. Dacă nu am aminti decît cazurile Goga, Lupaș, Goldiș.

Dar este un sistem nenorocit, care nu poate decît să dizolve. Desigur, vor fi între acești transfugi și oameni de treabă, care își vor fi părăsit vechii prieteni, în nădejdea că vor putea – în noile lor situații și partide – activa în chip activ. Nu voi sublinia faptul că pentru toți asta a fost o iluzie – curînd spulberată.”

*

Iureș pentru răsturnarea imaginii URSS. 1944. După 30 de ani de antisovietism, Armata Roșie se afla pe teritoriul național. Deși URSS era aliata americanilor, totuși armistițiul fusese semnat cu URSS. Pe drept cuvînt se declanșează un adevărat iureș de răsturnare a imaginii despre URSS. Marea problemă era următoarea. Despre URSS se scriseseră vagoane de lucruri negative. Cele mai multe provocate nu de neamul rus, ci de regimul sovietic. Cîte dintre aceste lucruri negative erau urmarea propagandei anticomuniste și cîte erau urmarea privirii lucide, a scrisului independent. În România interbelică regimul de la Moscova fusese surprins în aspecte înfricoșătoare, multe dintre ele denunțate chiar de Hrușciov. Erau aceste aspecte din presa noastră rezultatul unor falsificări? După 23 august 1944 așa se lasă impresia. În aceste condiții, rămîne valabilă întrebarea: Cînd era vorba de propagandă? Cînd se scria despre tragedia colectivizării sau cînd se elogiau colhozurile, în frunte cu cel de la Tarasovca?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „Trădarea – un specific al vieții politice românești”

  • viata politica tre sa fie eficienta, pentru politicienii romani.
    calea cea mai scurta e urmata fara o tresarire. faptul ca cea mai scurta cale e, doar un exemplu, tradarea, devine irelevant, singura care conteaza e eficienta.
    politicienii romani sint tovarasii lui acu’. acu’, pentru ei, e un soi de clipa, iar ea tre traita plenar, ca dupaia clipa va apartine altora, ei fiind aceia care urmeaza s-o traiasca, tot plenar, …’ciocu mic’, gen.
    sistemul politic romanesc s-a rafinat de a lungul anotimpurilor. tot ce misca a fost subordonat eficientei.
    sistemul politic romanesc e probabil cel mai eficient sistem politic din galaxie. are tendinta sa implineasca dorinte proprii pe calea cea mai scurta, indiferent care e aia, indiferent la modul care tinde sa fie absolut.

    • eficienta – specificul sistemului politic romanesc. tradarea e doar una din infinitele cai prin care sistemul politic romanesc implineste eficienta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *