Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Transformarea actului de guvernare într-o lecție de Istorie

Petru Groza la Moscova. Reconstrucția României, culegerea de discursuri și interviuri de-ale lui Petru Groza în anii 1944-1946, mă surprinde prin invocarea călătoriei sale în URSS, între 4-13 septembrie 1945, în plină Grevă regală. Nu puține sînt intervențiile publice ale premierului în care să nu se refere la cele două întîlniri cu Stalin. Cea de a doua, avută între patru ochi, pentru că, vezi Doamne! Stalin ar fi vorbit nemțește (documentele arată c-a fost un traducător), timp de patru ore, devine izvor nesecat de invocări pentru uz intern. Stalin i-ar fi spus, de exemplu, să nu facă în România colhozuri. Anticomuniștii de serviciu de azi ar tresări la această susținere, replicînd fie că Stalin era viclean, fie că Groza mințea electoral. Eu nu cred nici în una, nici în alta. Cred că Stalin a fost sincer. Așa cum cred că inițial comuniștii români n-au ambiționat să facă în România GAC-uri.

Cum s-a ajuns, totuși, la colectiv?
Sînt convins că Afacerea iugoslavă răspunde de această nenorocire. Tito refuzase cooperativizarea agriculturii. Divorțul de Moscova avea alte temeiuri decît cele de politică internă. Ținea de ambiția lui Tito de a fi și el un fel de Stalin al Balcanilor. Excluderea lui Tito din Cominform trebuia să fie argumentată însă prin abateri de la calea socialistă. Și atunci tot ceea ce ținea de condițiile naționale ale sîrbilor în contrucția comunistă a fost catalogat drept revizionism. Inclusiv, dacă nu chiar mai ales, pariul pe proprietatea individuală în socialism. Pentru a se deosebi de Tito, automat liderii din Est procedează la măsuri polemice cu cele luate în Iugoslavia. Așa se ajunge la colhozuri. Să nu uităm că-n martie 1948, înainte de alegeri, Dej ține o cuvîntare de o uimitoare racordare la realitățile românești. Peste cîteva luni, după izbucnirea conflictului Moscova-Belgrad, Dej are o altă politică.

Curios să aflu ce a făcut și ce a dres Groza la Moscova, caut prin Biblioteca personală cărți despre afacerea asta. Găsesc lucrarea Gh. Gheorgiu-Dej la Stalin. 1944-1947. A fost întocmită de doi istorici din Grupul Florin Constantiniu. Regretatul istoric a făcut școală în istoriografia postdecembristă, supusă slugarnic istoricilor internaționaliști cultivați de Humanitas. Potrivit lui Florin Constantiniu, perioada de după 1944 nu poate fi înțeleasă fără iscodirea arhivelor și cărților de la Moscova. După căderea comunismului, au apărut la ruși multe lucrări cu temeiul în deschiderea arhivelor. Destinul României nu poate fi înțeles decît dacă privim spre Moscova. Groza are în cuvîntările sale o referire la un deținut care striga, la Malmaison, că soarele e roșu la Răsărit. Ce vină avem noi, românii, că la Răsărit Soarele e roșu? Ca urmare a doctrinei lui Florin Constantiniu, doi autori – Dan Cătănuș și Vasile Buga – au căutat la ruși stenograme ale întîlnirilor dintre Stalin și Dej. Cea din septembrie 1945 lipsește. Atmosfera și conținutul sînt însă reconstituite din amintirile unor lideri comuniști, inclusiv Dej, deși, după opinia mea, cele mai tari sînt ale lui Groza din cuvîntările ținute între 1944-1946. După lectura întîlnirii din septembrie 1945, trec la lectura celei de a doua întîlniri – din 3 aprilie 1946, despre Programul PCR în campania electorală. Dej și Teohari Georgescu merg la Moscova pentru consultații electorale date de Molotov, Malenkov, Mikoian – pe 2 aprilie 1946 – și de Stalin pe 3 aprilie 1946.

*

Un grupaj. Pentru cristoiublog.ro mă gîndesc la un grupaj de actualitate, despre mult discutatul azi Grup Etnic German, decis ca antecesor al Forumului German din România și prin urmare moștenit de actualul președinte. Mi-am amintit că la una dintre întîlnirile agitate dintre Antonescu și Hitler, Mareșalul a ridicat problema înscrierii sașilor din Grupul Etnic în SS, chiar și cînd aceștia dezertau din Armata Română. De aici plecînd mă gîndesc la un grupaj sub titlul Grupul Etnic German îi dădea bătăi de cap și Mareșalului Antonescu. Găsesc mai întîi în Secretele Guvernării cîteva Rezoluții puse de Conducător pe adrese despre derbedeismele lui Andreas Schmidt, șeful Grupului. Pentru mine căutarea textelor e un fericit prilej de a vedea inteligența Conducătorului la lucru. N-a fost rea inițiativa din 1992 de a reuni Rezoluțiile puse de Mareșal între 1940-1944. Ion Antonescu rămîne în Istoria noastră discretă (din cea oficială a fost expulzat) și prin transformarea actului de Guvernare într-o lecție de Istorie. Rezoluția nu se rezumă, cum te-ai aștepta de la literatura birocratică, la Da sau Nu, la Aprobat sau Respins, fără nici o adăugire, să crape de curiozitate beneficiarul. Rezoluțiile Conducătorului sînt și justificări și explicări ale deciziei, sînt mai ales transcrierea gîndurilor provocate Conducătorului de hîrtia venită la semnat. Cînd vine vorba de nu știu ce scrisoare tipică aroganței nemțești, Mareșalul scrie Nu sîntem țigani!

După Secretele Guvernării, iau la mînă cele două volume despre Întîlnirile Antonescu-Hitler. Chestiunea sașilor nu s-a discutat la Hitler, ci la Ribentrop. Nemții cer ca tinerii din Grupul Etnic German să fie înrolați în SS și nu în Armata Română. Antonescu ridică aici problema dezertărilor din Armata Română din partea sașilor. Despre sașii din Ardeal vine vorba și în volumele (trei!) consacrate Procesului zis și al Trădării Naționale. Eugen Cristescu e întrebat despre Grupul Etnic, atît la interogatoriul din ancheta penală, cît și în timpul Procesului. Spusele sale mărturisesc imaginea unei organizații care scăpa de sub controlul autorităților noastre, un soi de oficină de spionaj nemțesc în timpul regimului antonescian.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Transformarea actului de guvernare într-o lecție de Istorie”

  • Răposatul Mihai Herăstrău a făcut vreo grevă regală în timpul lui Antonescu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *