După România educată și România climatizată, se prefigurează un nou Proiect de țară: Schimbarea becurilor (Ion Cristoiu)

Tribunalul Apelor din Valencia, fermierii dețin puterea

Tribunalul Apelor/Curtea de Ape din valea fertilă a Valenciei este (teoretic) cea mai veche instituție de justiție din Europa. Deși unele instituții juridice care rezolvau problemele legate de apă din teritoriile Valenciei ar exista deja încă din epoca romană, organizarea pe care comunitatea valenciană a moștenit-o datează din epoca Al-Andalusului iar, foarte posibil, din vremea califilor din Cordoba, perfecționată încă din primele momente ale cuceririi Regatului Valenciei de către regele Jaime (I). Este un model de justiție, bine cunoscut de către toate toți cei care formează bogata personalitate valenciană, care a rezistat trecerii timpului. Nici Valencia autonomă, nici centralismul Bourbon, nici Cortes de Cádiz din 1812 nu diminuează jurisdicția acestei instanțe, pe care Constituția spaniolă din anul 1978, Statutul lor de autonomie și alte organisme internaționale o apreciază.

De ce a apărut acest Tribunal? Ei bine, organizarea irigațiilor din zonă avea nevoie de o instituție care să se ocupe de administrarea apei și de respectarea reglementărilor prevăzute cu înțelepciunea și experiența omului din regiunea fertilă a Valenciei. Comunitățile sunt supuse unor decrete vechi, transmise verbal din timpurile arabe și scrise de la începutul secolului al XVIII-lea. Un Comitet de Administrație, ales în mod democratic dintre toți membrii Comunității, veghează la respectarea strictă a reglementărilor. Toți membrii comitetului trebuie să fie fermieri, cultivatori direcți ai teritoriilor lor și cu renumele de „oameni cinstiți”. Receptorul și vornicul sunt ajutați în munca lor de către paznic, angajat care se asigură că apa ajunge la toate zonele, comunicând infracțiunile comise pentru ca acestea să fie denunțate și judecate în Tribunalul Apelor. Trebuie să acordăm atenție unei serii de detalii care explică funcționarea sa perfectă și motivul pentru care a supraviețuit de-a lungul timpului. În primul rând, tribunalul nu are autoritate doar asupra unui canal de scurgere, ci și asupra ansamblului acestuia. În al doilea rând, receptorii săi au fost aleși în mod democratic dintre irigatorii membri ai comunității respective, adică nu este o autoritate superioară care să numească judecătorii, ci marea masă a populației (oamenii din popor) este cea care alege omul care să o judece, motiv pentru care se caută întotdeauna membrii cei mai cinstiți/corecți pentru îndeplinirea acestei sarcini. După cum subliniază V. Giner Boira, membrii săi nu sunt persoane experte în materie de drept, dar, deși este cert că nu sunt persoane de formație juridică, ei nu ignoră legea care trebuie aplicată, pe baza decretelor pe care le cunosc și care constituie corpul juridic prin care fiecare dintre Comunitățile de Acequias (turele sale de irigații, obligațiile de curățare a canalelor și drenajelor, plata contribuțiilor pentru cheltuielile generale ale Comunității etc.) este în vigoare. Toate aceste elemente explică autoritatea morală, supraviețuirea Tribunalului și respectul pe care oamenii îl au față de sentințele sale, acceptate întotdeauna până în punctul în care nu a fost niciodată necesar să se apeleze la altă jurisdicție pentru îndeplinirea acestora. Ba chiar s-a întâmplat ca judecătorul să fie denunțat în fața instanței, iar acesta, cu cele mai firești gesturi, și-a lepădat veșmântul negru tradițional, purtat cu mare demnitate, precum ar fi fost veșmântul unui magistrat, și s-a pus în locul inculpatului pentru a aștepta deliberarea și sentințele. Fiind declarat nevinovat, imediat după sentință, acesta s-a reechipat și s-a întors la locul său în instanță pentru a continua cu ordinea de zi.

Valencienii acordă mare respect și au mare încredere în ceea ce, fără îndoială, este cea mai valenciană instituție dintre toate instituțiile din regiune. La acea întâlnire săptămânală, la care iau parte cetățeni, judecători, denunțători, acuzați, dar, totodată și miniștri, guvernatori, cardinali, prinți și regi, cărora li se acordă înalta onoare de a prezida și de a asista la sesiunile Curții Apelor, vedem una dintre acele multiple fațete pe care poporul a știut să le protejeze de-a lungul secolelor drept parte integrantă a personalității valenciene complexă și de necontestat.

Sursă de folos și mai multe detalii: https://tribunaldelasaguas.org/en/el-tribunal-ing/historia-ing


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut „1990- Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14 și 15 iunie? ”. Primul volum din seria Ion Cristoiu – istoricul clipei, 1990 – 1996

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog