Dacian Cioloș: Acum, că au trecut alegerile în PNL, este momentul ca noul președinte PNL să vină cu o propunere de prim-ministru, alta decât Florin Cîțu

Tudor Arghezi denunță îmbogățirea Bisericii

Spectacol Hollywoodian

În ziua de 20 aprilie 1453 patru corăbii (trei genoveze şi una bizantină) reuşesc să spargă blocada impusă Constantinopolului de flota turcească aflată sub conducerea amiralului Suleiman Baltaoglu. Pătrunderea lor în Cornul de Aur, după ridicarea lanţului dintre Galata şi Orașul Vechi e rezultatul unei succesiuni de întîmplări senzaţionale, între care Dumnezeu cel răspunzător de suflatul în pînzele corăbiilor, joacă un rol principal. După eșec, Sultanul a vrut să-l execute pe Suleiman Baltaoglu. Colaboratorii l-au convins să n-o facă, invocînd faptul că în luptă amiralul își pierduse un ochi. Mahomed al II-lea nu l-a executat pe amiral. I-a făcut ceva mai rău decît moartea:
I-a luat titlurile, averea și l-a lăsat să moară în anonimat și în sărăcie

Confruntarea, cîştigată de cele patru nave şi pentru că marinarii genovezi sînt mai buni decît cei otomani, iar navele au puntea mai înaltă decît o au navele turceşti, e urmărită de pe ziduri de Bizantini şi de pe dealul de lîngă Galata de Turci. Se istoriseşte şi despre furia Sultanului Mohamed al II-lea la vederea înfrîngerii lui Suliman Baltaoglu (cel care va da unui golfuleţ de pe Bosfor numele Balta Leniona), furie concretizată în intrarea cu calul în apă, pentru a-i striga indicaţii amiralului.
Întreg spectacolul, văzut de sus, dintr-un elicopter care nu exista la vremea respectivă, trebuie să fi fost mai ceva ca o superproducţie Hollywoodiană.

Petru era un pescar sărac

Papa Pius al XI-lea condamnă, în 1930, Prigonirea clerului ortodox rus de către Puterea sovietică excesiv laică.
Lui Arghezi, adversar neînduplecat al nomenklaturii bisericești de toate religiile, evenimentul îi oferă prilejul de a scoate din nou în evidență ca nefirești bogățiile Bisericii creștine, în ambele variante, ortodoxă și catolică.

Avansînd paradoxul că, poate, starea de mizerie e pentru clerul rus mai ferice decît starea de bogăție, publicistul își încheie astfel tableta: Popa și Domnul din Facla, 22 martie 1930:

„De ce se supără, totuși, Papa așa de mult?! Nu este oare, după tradiția catolică, Petru întemeietorul Scaunului latin? Și ce-a fost Petru altceva decît un pescar sărac și un luntraș nevoiaș! Primul Papă nu a avut nici măcar o măgăriță, cu care să circule prin Cetatea Eternă, pe cînd Leonii, Piii și Benedictii au ajuns în veacul al XX-lea, cu elefanți, cămile și camioane încărcate cu aur. Dacă într-adevăr, asuprit, clerul rusesc trăiește o epocă de creștinism adevărat, de privațiuni și jertfă, această situație de primitivism îl face mai util poporului și îl apropie maimult de el, decît în trecut, cînd singură icoana Mîntuitorului mai umbla cu picioarele goale prin creștinătatea rusească”.

Ce s-ar face azi M.N. Rusu

Pe vremea cînd lucram la Viaţa studenţească şi Amfiteatru, l-am avut coleg pe criticul şi istoricul literar M. N. Rusu. După decembrie 1989, M. N. Rusu s-a stabilit în SUA, graţie norocului de a cîştiga la Loteria vizelor. Dacă nu mă înşală memoria, l-am reîntîlnit în hotarele unei sindrofii, căreia i-am fost actor cu prilejul primei călătorii de documentare peste Ocean.

Cînd l-am cunoscut pe M. N. Rusu, acesta se bucura de faima unui critic literar temut pentru tăioşenia judecăţilor sale.
Nu asta îl definea însă, ci altceva, mult mai deosebit:
Pasiunea pentru colecţionarea de documente de istorie literară privind scriitorii decedaţi.

M. N. Rusu era un veritabil radar în ce priveşte disponibilitatea proaspăt văduvelor de poeţi şi prozatori de a prăpădi ce le lăsaseră bărbaţii mai mult sau mai puţin celebri. De cum dădea unul ortul popii, M. N. Rusu se şi înfăţişa la casa îndoliată, prezenta condoleanţe şi, în timp ce-şi exprima regretele, pipăia atent contextul în căutarea documentului: chitanţe de spălătorie, cărţi împrumutate de la bibliotecă, hîrtii de identitate, fotografii, carneţele de scriitor, dar mai ales manuscrise.

De la Eminescu încoace manuscrisele se numără printre piesele de prim rang ale unei case memoriale. Aşezarea literelor de mînă, corecturile, ştersăturile, adăugirile, tăierile dau seamă de ceea ce se cheamă truda creaţiei.

Cine are în faţă manuscrisul lui Camil Petrescu primeşte confirmarea unui stil de a lucra al autorului.
Adăugirile la orice nouă variantă, gata să facă dintr-o pagină de manuscris iniţial zece doar la a doua stilizare.

Puţini autori mai folosesc azi scrisul de mînă.
În Occident cel puţin, stiloul a devenit un instrument de hobby de lux, gata să-şi ocupe locul dincolo de sticla unui dulap de muzeu.
Cei mai mulţi scriu azi la computer.

Microsoft Word nu mai lasă însă nici un semn al lucrului pe manuscris.
Ce s-ar face M. N. Rusu în împrejurările de azi cînd văduvele constată că le-a rămas de la răposat, nu un vraf de manuscrise, ci un computer?!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Tudor Arghezi denunță îmbogățirea Bisericii”

  • III
    Iasi , Zona militara germana .
    D
    Faptele III
    Curtea Chesturii
    Dimensiunea curţii Chesturii nu permite în realitate prezenţa simultană a unui număr atât de mare de oameni. Mai ales că „autorităţile româneşti au găsit curtea Chesturii ocupată de soldaţi nemţi”!
    Seara zilei de 29 iunie 1941 rămâne memorabilă şi pentru ordinul comandantului Diviziei a 14a care a cerut evacuarea evreilor arestaţi pentru ai scoate din focul germanilor. “ s-a hotărât evacuarea acestor evrei din curtea Chesturii la Roman, (…) şi se ia măsuri a fi trimişi la gară imediat pentru a nu ne prinde noaptea cu ei la Chestură, de teama unui nou masacru la care s-ar fi putut deda germanii”.2 [364]
    [[Masacru nu putea avea loc in curtea Chesturii in prezenta elementelor militare . Vor fi fost executii episodice , locale, in curte . Dealtfel Emil Leoveanu, directorul general al Politiei nu mentioneaza in niciunul din cele 2 Memorii trimise incidente in curtea Chesturii . [367-370]

    • Bogați si depravați, o buna parte dintre preoți. Niște păcatoși lipsiți de adevarata credință.

  • daca bogatia materiala sta la locul ei, ea nu e nici buna nici rea, e pe masura lumii. sa fii imbracat in haine care sint de bun-simt intr o anumita vreme…nu naste reactiuni.
    abia atunci cind bogatia materiala se vara pe taramul care nu i apartine devine o actiune care va cere reactii pe masura.
    cind te plimbi prin tara si dai de-o biserica darapanata stii ca si satul e la fel, oamenii sint mai degraba saraci, neputinciosi. iar acolo unde dai de-o biserica mai deosebita si locuitorii sint asa.
    insa asta nu inseamna ca in prima biserica liturghia se tine altfel decit in cea de-a doua.insa atunci cind rinduielile bisericesti ajung sa fie legate ombilical de bani, asta intr adevar face din biserica o taraba cu nimic deosebita de-aia dintr o oarecare piata.

    pesemne ca tot cu un soi de ploaie de la Waterloo s-a intersectat si Baltaoglu

    faceai rost de manuscrise infiintindu-te la usa vaduvei.
    azi nu e musai sa astepti sa moara autorul, unele manuscrise sint disponibile si in timpul vietii lui.prin urmare…a mai aparut inca o indeletnicire, aia de a face rost de manuscrisele autorilor cita vreme ei inca sint in viata:))

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog